Romania Curată

Nicușor Dan: În sfârșit, proiectul Parcului Național Văcărești a intrat în dezbatere publică. De ce a durat atât

Nicușor Dan, președintele Grupului de Inițiativă al Uniunii Salvați Bucureștiul (USB), apreciază faptul că, în sfârșit, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a supus dezbaterii publice (la sfârșitul săptămânii trecute – n.r.) proiectul de Hotărâre de Guvern privind declararea zonei naturale Lacul Văcărești ca parc național și instituirea regimului de arie naturală protejată.

„După aproape trei ani și jumătate de tergiversări, cauzate în principal  de  interesele politice divergente de la nivelul Primăriei Generale, se întrevăd șansele realizării acestei zone naturale protejate, la doi pași de centrul Capitalei. Bucureștiul, una din capitalele europene cu cel mai puțin spațiu verde, are nevoie de acest proiect pentru a aduce un plus de calitate în viața bucureștenilor.  Dar nu putem să nu constatăm faptul că interesele celor aleși să-i reprezinte pe bucureșteni sunt departe de cele ale locuitorilor Capitalei, iar acest proiect a fost chiar pus în pericol de nepăsarea manifestată de autorități”, a spus Nicușor Dan.

Liderul USB a vorbit,  în acest context, și de nevoia reglementării regimului proprietăților la nivelul Capitalei, una din sursele de corupție ale administrației publice locale din ultimii ani. „Și la Delta Văcărești și în multe alte locuri din Capitală ne confruntăm cu problema regimului de proprietate. Poate că nu e întâmplător faptul că în cei șapte ani de mandat ai lui Sorin Oprescu s-a reușit rezolvarea doar a 4.000 de dosare în cadrul Comisiei de fond funciar de la nivelul Primăriei Generale. Conform datelor oficiale, în 2008 erau circa 29.000 de dosare  de retrocedare nerezolvate , iar în prezent discutăm de 25.000 de dosare care așteaptă o rezolvare. Și, probabil, nu sunt deloc întâmplătoare nici acuzațiile de corupției aduse celor puși să rezolve problemele de proprietate în București”, a afirmat Nicușor Dan.

Președintele Grupului de Inițiativă al USB cere urgentarea de către Primăria Capitalei a unui audit extern, independent și profesionist, care să facă lumină în toate direcțiile de la nivelul instituției , inclusiv în ceea ce privește reglementarea regimului proprietăților. Propunerea face parte din Planul de Curățenie Generală în Primăriile din Capitală, un demers lansat de USB, la care sunt așteptați să se alăture  toți bucureștenii care doresc  o administrație curată, transparentă , în slujba cetățenilor.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Nicușor Dan: În sfârșit, proiectul Parcului Național Văcărești a intrat în dezbatere publică. De ce a durat atât

  1. Adrian

    Auditul independent este deja realizat prin sistemul de evidență și publicitate imobiliară. Teoretic. Practic, cineva cu drept de recuperare sau cu drept nou constituit(ex. veteranii decorați) putea să meargă și în justiție (de pildă, pentru a cere sechestru pe proprietățile identificate drept libere, până la punerea efectivă în posesie) că tot degeaba, justiția îl(o) trumitea la plimbare. Din diverse cauze, nu pe ultimul loc conformismul, că n-au mai auzit judecători de așa ceva și așteaptă instrucțiuni. Așadar, ar trebui auditat sistemul administrativ- juridic. Pe scurt, auditorul este -sau ar trebuit să fi fost deja până acum- DNA.

    Reply
  2. mihaim

    Legea nr. 10 din 2001 privind retrocedarea imobilelor aplicabila in Bucuresti nu a avut o metodologie clara privind procedurile privind acest proces. Pentru acest lucru a si fost, printre altele, pronuntata Hotararea Pilot a Curtii Europene pentru Apararea Drepturilor Omului (CEDO) in cazul Maria Atanastiu vs. Romania (2010) care a obligat Romania sa isi revizuiasca legislatia cu privire la retrocedari. Insa inainte de acesta hotarare pilot, care, culmea, etse invocata de catre instantele nationala ca motivatie pentru incalcarea in continuare a drepturilor de retrocedare, a aparut Hotararea de Guvern nr. 257 din 2007 care pentru prima data introducea o metodologie foarte clara pentru continuarea procedurilor de retrocedare, instituind obligatii clare pentru autoritatile investite cu solutionarea notificarii (cereriii initiale de retrocedare), adica obligatii foarte clare pentru primariile sub fusta carora se ascundea statul roman care fusese cel responsabil de furtul proprietatilor din timp regimului comunist.
    Deoarece, nu existau fonduri (nici materiale si nici de rezerva funciara, pentru despagubiri corecte, imediat dupa adoptarea acestei Hotarari de Guvern, care instituia inclusiv in materia de contencios administrativ, cu sanctiunile corespunzatoare incalcarii acesteia, Inalta Curte de Casatie si Justitie a aprobat Recursul in Interesul Legii, prin Decizia nr. XX din 2007, pe baza caruia incalcarea obligatiilor de serviciu de catre autoritatile investitie cu solutionarea notificarii in dauna petentilor devenea o cauza de drept comun (pasamite pentru apararea drepturilor petentilor – lol) prin care abuzurile pe banda rulanta si in continuitate ale primariilor care refuzau sa continue procesul de retrocedare si procedurile instituite de H.G. nr. 257 din 2007 mentionata mai sus (Normele de aplicare ale Legii nr. 10 din 2001) se transformau in cauze drept comun in care primariile nu mai aveau nicio obligatie (ba chiar putea actiona impotriva propriilor obligatii, inclusiv prin ascundere de documente fata de petenti – unele secretizate) iar petentii isi puteau pierde in instanta drepturile legitime in functie de evolutia procesuala dar mai ales ca completele din dosarele respective interpretau in mod abuziv normele de drept comun impotriva normelor legii speciale ale Legii nr. 10 din 2001.
    Prin urmare, au aparut aberatii juridice in care Legea nr. 10 din 2001 si normele instituite de H.G. nr. 257 prin 2007 (pe care angajatii din primarii erau incurajati sa o batjocoreasca, deoarece – nu-i asa – petentul avea „dreptul” sa-i dea in judecata pe dreptul civil) au intrat in conflict cu normele Codului de Procedura Civila , si instantele in loc sa isi bazele actele de vointa din actul de justitie in sensul respectarii tuturor acestor norme legislative, prin acte de vointa juridica intrau in zone de conflict juridic intre Legea nr. 10 din 2001 coroborata cu H.G. nr. 257 din 2007 si Codul de Procedura Civila unde solutia era de fiecare data in sensul incalcarii drepturilor petentilor data de Legea nr. 10 din 2001 si H.G. nr. 257 din 2007 dar si cu eliberarea nelegala a autoritatilor investite cu solutionarea notificarii de obligatiilor lor legale.

    Prin urmare, nu exista nicio vointa nationala, la nivel institutional, de clarificare a legislatiei, a responsabilitatilor, dar si a dreptului legitim de proprietate, toate institutiile, autoritatile si instantele (atat din punctul de vedere al actului de „justitie” cat si din punctul de vedere al deciziilor administrative – asa cum este Decizia nr. XX din 2007 a ICCJ – Sectii Reunite) fiind folosite pentru sicanarea petentilor legitimi, pentru ca la nivel statistic statul sa fie degrevat macar de o parte din obligatiile sale fata de cetatenii prejudiciati de regimul comunist.

    Avem deja doua cauze la CEDO unde cerem multe indreptari ale aberatiilor juridice din sistem, mai avem una in asteptare pe Legea nr. 10 din 2001, si va mai fi probabil una pe Legea nr, 18 din 1991 care este la nivel legislativ chiar mai abuziva.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *