”Am înțeles că obiectivul principal al acestui articol este blocarea legilor educației”. Aceasta a fost prima declarație oficială a (încă) ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, după dezvăluirile legate de cursul universitar pe care l-a plagiat, făcute de jurnalista Emilia Șercan în Pressone (aici). Nicio vorbuliță despre acuzații. Nu e cazul să desenăm: o asemenea abordare, în care nu neagă și/sau nu încearcă să explice cumva situația, nu face decât să confirme veridicitatea dezvăluirilor.
Într-o țară cu o cultură democratică doar un pic mai evoluată decât cea a României, asemenea dezvăluiri despre un ministru ar aduce, la pachet, atât sfârșitul carierei politice și academic-universitare a persoanei vizate, cât și legii (legilor) prin care asemenea fapte ar fi prescrise. Chiar și în România, tentative asemănătoare de amnistiere și/sau grațiere de fapte penale a scos cetățenii în stradă, cu zeci și sutele de mii, nu cu foarte mult timp în urmă. E drept, crizele succesive – pandemia, creșterea prețurilor la energie și gaze, războiul de ocupație a Ucrainei de către Rusia și inflația – au obosit și au slăbit considerabil mobilizarea și implicarea civică. Dar sper că nu chiar într-atât încât asemenea dovezi ale furtului intelectual comis de un ministru al Educației să rămână fără urmări. Atât pentru domnul ministru, cât și pentru legile care, într-un mod indiscutabil, ar șterge cazierul de plagiator al domnului ministru.
Pentru cei care ”au deschis mai târziu televizorul”: Emilia Șercan a publicat, de dimineață (luni dimineața), o amplă anchetă pe PressOne, legată de modul în care Sorin Cîmpeanu și-a însușit paternitatea a 13 capitole dintr-un curs universitar.
”În 2006, Cîmpeanu a reprodus în toate privințele, sub propria semnătură, 13 capitole semnate anterior de doi autori: ca structură, ca text, ca imagini, ca date prezentate în tabele; în privința titlurilor, contribuția din 2006 a autorului Sorin Cîmpeanu se reduce la eliminarea a cinci cuvinte din totalul de 117 incluse în titlurile capitolelor semnate, cu doar șase ani în urmă, de alți autori.”, afirmă Emilia Șercan, care prezintă, în detaliu, istoricul cursului plagiat, dar și opinii ale mai multor experți în etica și integritatea universitară, dar și a unor avocați specializați pe drepturile de autor (întregul articol, aici).
Câteva ore mai târziu, la deschiderea anului universitar de la Academia de Studii Economice, Sorin Cîmpeanu a declarat:
”Am înțeles că obiectivul principal al acestui articol este blocarea legilor educației. Vă fac un anunț. Legile educației își vor continua parcursul firesc, legal, spre procesul de adoptare. Astfel de încercări de a opri, din cursul lor firesc, legile educației, care sunt de interes pentru milioane de copii, nu mă pot influența. Chiar dacă sunt abordări punctuale, personale” (sursa, aici).
Nu știu dacă domnul Cîmpeanu și-a atins cumva obiectivul cu aceste declarații: să abată atenția de la conținutul (extrem de grav) al dezvăluirilor jurnalistei Emilia Șercan. Cu siguranță, însă, a reușit să atragă atenția că legile educației pe care le promovează îi amnistiază pe plagiatori (prin prescrierea plagiatelor comise până în anul 2019). Și că plecarea de la minister a domnului Cîmpeanu (prin demisie ori demitere) ar trebui să vină la pachet cu amendarea consistentă a legilor în discuție ori retragerea lor și revenirea cu forme care să aibă la bază consultări publice reale.
***
UPDATE: Într-o declarație acordată site-ului Educație privată, Sorin Cîmpeanu susține că lucrările respective nu ar fi ”științifice”, pe motiv că nu ar avea ISBN (!).
”Lucrările prezentate în articol nu sunt lucrări cu ISBN, nu sunt lucrări științifice. Sunt nomograme, grafice, tabele scheme de calcul, destinate să sprijine studenții în procesul de pregătire. Sunt destinate strict uzului studenților din anul 3, cu ei se lucrează. Mai mult, aceste lucrări nu sunt luate în considerare la nicio avansare didactică, pentru că nu au ISBN, motiv pentru care cadrele didactice nu sunt interesate de ele” (Sorin Cîmpeanu pentru site-ul Educație privată).
Asta dacă mai era nevoie de vreo confirmare că și-a însușit munca altor cercetători ca fiind a lui (dincolo de faptul că, așa cum arată Emilia Șercan, chiar Sorin Cîmpeanu și le-a trecut pe lista lucrărilor științifice)!
Să presupunem că personajul și-a însușit și ține cont de rezultatele unor cercetări realizate de alții. Până aici să zicem că există o scuză că nu a găsit alte exprimări pentru a nu denatura cele observate de alții.
Dar FOARTE GRAV este faptul, sub lumina unei lucrări „științifice” acest personaj nu a fost capabil să aducă la zi cifrele și datele meteo ale unei lucrări din 1987 cu date meteo din perioadei 1926-1955!!! A dispărut știința reactualizată, Pâmântul a rămas plat.
”Dincolo de formule, definiții și explicațiile tehnice, Cîmpeanu a copiat, cu rare reformulări minore, întreaga structură a capitolelor, textul, datele meteo aferente perioadei 1926-1955 și diagramele cu care prof. univ. Ioan Pleșa și-a ilustrat capitolele pe care le-a semnat în trei ediții anterioare, din 1987, 1990, 1993 și 2000. Imaginile folosite de Cîmpeanu, identice cu cele ale lui Pleșa, sunt executate manual. ”
https://pressone.ro/cum-legifereaza-sorin-cimpeanu-in-interes-propriu-a-plagiat-in-2006-ca-universitar-iar-in-2022-ca-ministru-incearca-sa-si-auto-amnistieze-plagiatul
Ce „vrăjeli” emitea Klaus Iohanis cu educația de mediu atâta timp când in vârful piramidei educaționale se află un personaj care emite pretenții de „las ca merge ș-așa”: sunt aceleași condiții meteo !!!
Acest plagiator pune clar sub semnul întrebării capacitatea intelectuală științifică din oricare domeniu în care s-ar implica. Ce LEGI de educație de mediu v-a emite un asemenea personaj?!!!!
ACEST COCEAN CU CUCURUZUL BLEGIT SA MEARGA SA IL CONSILIEZE PE Daea DE LA Ministerul Agriculturii , SA NU MAI BATJOCOREASCA SISTEMUL DE INVATAMANT CARE NU E O TARLA CUM VREA CUCURUZUL LUI ………
A promovat ca profesor universitar exact in anul in care a publicat plagiatul.
A avut cumva nevoie de plagiat ca sa indeplineasca standardul de profesor universitar?
Daca da, atunci e foarte grav !