România intră într-o nouă eră a apărării: cea în care Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) nu mai discută doar despre NATO, baze militare și atacuri cibernetice, ci și despre asfaltul găurit de ploi și probabil, în curând, despre tarabele din piață.
Un deputat PSD, care se întâmplă să fie soțul unei realizatoare TV care tocmai i-a luat interviu președintelui României, cu un curaj demn de cronicile medievale, a ridicat problema drumului Tulcea-Chilia Veche până în stratosfera strategică a statului. Următorul pas? Probabil să discutăm la Cotroceni despre noroiul din fața blocului și dacă el reprezintă o vulnerabilitate hibridă.
fotografia prin care deputatul Sergiu Constantinescu încearcă să îi forțeze mâna lui Nicușor Dan ca DJ222N spre Chilia Veche să fie inclus pe agenda CSAT
Stimați membri ai Consiliului, națiunea este în pericol! Nu dinspre est, nici dinspre vest, ci dinspre nordul Dobrogei, unde asfaltul lipsă pune în pericol însăși fibra strategică a României. Camioanele cu pește alunecă, turiștii nu vin, iar în piața din Tulcea tarabele cu pătrunjel sunt amenințate de lipsa infrastructurii. Vă rog, în interesul siguranței naționale, să analizați de urgență situația drumului județean și să-l declarați obiectiv strategic, la fel ca bazele militare și sistemele antirachetă.
Dacă ridicăm la acest nivel drumurile județene, nimic nu ne mai poate opri să discutăm despre siguranța tarabei lui nea’ Gicu din Piața Obor, care, în lipsa unui gard de protecție, ar putea fi capturată de servicii secrete străine. Sau, de ce nu, un magazin cu aprovizionare slabă ar putea fi o vulnerabilitate strategică, căci soldații trebuie să fie bine alimentați chiar și pe timp de pace.
De fapt, această securitizare a problemelor locale ne arată cum limbajul securității este folosit pentru a capta atenția și resursele publice.
Apelul la CSAT, urmat de discuții prezidențiale și atenția presei, transformă o banală problemă de infrastructură în subiect “strategic”. Este o tactică politică cinică și eficientă: dacă drumurile nu pot fi reparate prin mecanisme normale de administrație, le ridicăm la rang de problemă de siguranță națională.
Dincolo de glumă, securitizarea problemelor administrative deturnează atenția de la politicile publice reale. România are pur și simplu nevoie de drumuri mai bune, nu de etichete strategice pentru fiecare criză locală. Când orice problemă devine “amenințare”, pierdem capacitatea de a prioritiza adevăratele riscuri și, poate cel mai grav, învățăm orice colectivitate locală cu ideea că are mai multe șanse să își repare drumul dacă îl etichetează cu niște grade militare.
Dacă vrem să fim o țară serioasă, CSAT-ul ar trebui să rămână locul unde se discută securitatea reală, nu asfaltul. Dar până atunci, să ne pregătim: poate următoarea ședință va începe cu o informare despre starea tarabelor din Piața Obor.
