În spatele articolelor și postărilor pe care Cristina Trăilă vrea să le ștergem sunt peste zece ani de documentări și investigații pe teren, discuții cu surse, inițierea de legi ori participarea la dezbaterile pentru noul Cod Silvic, întinse, la rândul lor, pe aproape doi ani. Procesul ne-a consumat nu doar bani necesari pentru aceste activități, ci și săptămâni de pregătire a răspunsurilor, punctuale și generale, la sesizările, notele și anexele depuse de reprezentantul avocatei Schweighofer, întinse pe sute de pagini.
Săptămâna aceasta, am câștigat, în primă instanță, la Tribunalul București, procesul cu Cristina Trăilă, fostă deputată PSD, avocată a Schweighofer și secretar general al Guvernului, dar judecătorul a decis să rămânem cu pagubă – acordând doar o parte a cheltuielilor de judecată pe care le-am avut.
Asta în condițiile în care banii cheltuiți oricum vor fi blocați cel puțin un an sau doi, poate chiar mai mult (până după apel și recurs), perioadă în care suma pe care o nu o putem utiliza se va tripla.
O sinecură de 4.300 de euro/lunar
Și nu se pune problema că n-ar avea avea doamna Trăilă de unde să plătească. Presa a relatat recent că, pe lângă salariul deloc mic încasat ca secretar general al Guvernului (cu rang și beneficii de ministru), doamna Trăilă s-a aflat și în deja ”celebrul” Comitet al Eximbank, de unde se încasa câte 4.300 de euro lunar/de persoană, pentru una, două, maxim patru ședințe! Indiferent dacă respectivii/respectivele au sau nu vreo pregătire în domeniul financiar-bacar!
Cea mai mare miză a procesului
Să nu fim înțeleși greșit. Cea mai importantă miză a procesului cu avocata Schweighofer a fost și este continuarea luptei pentru salvarea pădurilor. Ne judecăm pentru că este atacat dreptul constituțional de a investiga, de a scrie și de a mă implica în lupta pentru păduri. Și dreptul vostru de a avea acces la asemenea informații.
Chiar dacă decizia favorabilă e doar în faza primei instanțe, victoria e uriașă. Nu doar pentru mine, ci pentru toți jurnaliștii ori activiștii care vor, la rândul lor, să abordeze fără temeri astfel de subiecte și altele legate de protecția mediului. E o victorie uriașă pentru toți cetățenii care vor avea, pe mai departe, acces la dezvăluiri și informații sensibile legate de cum tăierile ilegale ori cum se face lobby la nivel de Parlament și Guvern.
Nu în ultimul rând, e o victorie pentru pădurile României, pentru că niște cetățeni informați pot pune presiune legitimă pe decidenții politici, în ceea ce privește modul lor de administrare ori de diminuare a furturilor și distrugerilor.
Și, totuși, de ce să rămânem cu pagubă?
Dar dincolo de această miză, nu pot înțelege de ce, după ce a respins pretențiile avocatei Schweihofer, instanța a decis diminuarea cheltuielilor de judecată la 10.000 de lei. Că avocații care m-au reprezentat și mă reprezintă n-au cerut sume aberante – gen 100.000 de euro – cât a primit, prin încredințare directă, firma nașului Cristinei Trăilă, Valeriu Stoica, de la Consiliul Județean Suceava, în procesul legat de ”celebra” groapă de gunoi din vârful munților Bucovinei, din pasul Mestecăniș. Bani pe care, CJ Suceava îi cere acum sătenilor care s-au adresat Justiției pentru a opri dezastrul (detalii aici:).
Însă nici în derizoriu nu pot fi duse onorariile unor specialiști care au niște decenii de practică în spate, în procese precum cele pentru Roșia Montană (Dumitru Dobrev) ori pentru respectarea libertății de exprimare, inclusiv până la CEDO (Nicoleta Popescu). Procese de pe urma cărora nu au beneficiat doar clienții lor direcți, ci și categorii profesionale întregi (jurnaliști sau activiști) și societatea în ansamblul ei.
Iar dincolo de experiența și pregătirea necesară pentru a duce asemenea procese, a fost (și va fi) munca efectivă. Că sesizarea, notele și anexele depuse de reprezentantul Cristinei Trăilă se întind pe sute de pagini, care a trebuit să fie citite, analizate și să li se răspundă atât punctual, cât și la modul general. Și chiar dacă s-a desfășurat în etape, munca s-a întins pe aproape un an, cât a trecut de când am fost dat în judecată.
Cum să evaluezi atunci o asemenea muncă, a unor super-profesioniști, la doar 2.000 de euro? Ce să mai spun că avocatul avocatei Schweighofer solicitase reducerea sumei la 600 de euro! Iar asta nu că se va pune problema că ar fi doamna Trăilă într-o situație în care n-ar avea venituri să plătească integral. Mă gândesc că o fi pus deoparte ceva din sutele de mii de euro încasați, anual, de la firme ca Schweighofer, într-o perioadă în care îi mai decontam și restul cetățenilor niște indemnizații de parlamentar deloc mici și acelea. Iar veniturile de secretar general al Guvernului sunt la nivelul unei funcții de ministru. Și au fost mai mult decât dublate de super-sinecura (ori ”cea mai nerușinată sinecură”, potrivit unor colegi de breaslă) din Comisia Eximbank.
Cât câștigă un secretar general al Guvernului și cât se câștiga din sinecura Eximbank
Profitând de decizia recentă a Curții Constituționale, doamna Cristina Trăilă nu și-a mai publicat declarația de avere pe site-ul SGG, dar am găsit-o pe a predecesorului Mircea Abrudean, actualul președinte al Senatului României. Pe lângă cei 173.818 de lei încasați ca secretar general, a mai avut 257.916 lei de la Eximbank! Bonus 16.608 de la un comitet al Consiliului Concurenței. Cumulat, se adună vreo aproape 7.500 de euro/lună, din care mai mult de jumătate, aproximativ 4.300 euro/lună de la Eximbank. După cum au arătat Digi 24, Deafapt.ro și alte instituții de presă, componența Comisiei Eximbank a fost secretizată, dar secretarul general al Guvernului era inclus automat la masa celei mai nesimțite sinecuri. Asta indiferent de faptul că are sau nu are (iar CV-ul doamnei Trăilă spune clar că NU are) vreo calificare în domeniul financiar-bancar.
Declarație de avere Mircea Abrudean, la ieșirea din funcția de secretar general al Guvernului, de unde a încasat, anul trecut, 173.818 lei, mai puțin decât veniturile încasate ca membru al Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări (CIFGA) al Eximbank, 257.916 lei, la care se mai adaugă și indemnizația de membru al Comisiei pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEISD), de 16.608 lei.
Am câștigat, în primă instanță, procesul cu avocata Schweighofer. Și ăsta e cel mai important lucru. Dar la fel de important e să duc procesul până la capăt și să-l câștigăm definitiv. Iar cheltuielile de judecată care se vor aduna până la final (estimez undeva pe la nivelul sumelor încasate în doar două luni de un secretar general al Guvernului din sinecura super-nerușinării de la Eximbank) să fie imputate în totalitate doamnei Trăilă.
Vă mulțumim, tuturor celor care ați donat pentru a duce procesul până aici! Și vă mulțumim, tuturor celor care ne veți ajuta să-l ducem până la final, fără ca asta să ne blocheze încă un an sau doi sumele necesare pentru a ne continua investigațiile legate de tăierile ilegale de păduri, lobby ori alte distrugeri de mediu. Cu atât mai mult cu cât a fost o muncă în mare parte voluntară și susținută aproape exclusiv din donații. Pentru donații, aici:
