În România, contractele publice sunt esențiale pentru dezvoltarea infrastructurii și îmbunătățirea serviciilor oferite cetățenilor. Totuși, acolo unde se investesc bani publici, este vital să existe și un mecanism puternic de supraveghere – nu doar din partea instituțiilor de control, ci și din partea cetățenilor. Aici intervine monitorizarea civică.
În cadrul proiectului iMonitor, am analizat un contract de achiziții publice pentru reabilitarea unui drum forestier în comuna Cartojani, județul Giurgiu, un proiect finanțat din fonduri europene și gestionat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva. Lucrarea, în valoare inițială de 184.807 euro, a fost atribuită firmei SC ROVICOM SERVICE SRL de către Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, iar implementarea are o durată estimată de 16 luni.
Această monitorizare s-a desfășurat atât prin analiză de birou, cât și prin încercări de inspecție fizică la fața locului – tentativă care, din păcate, nu a fost dusă la capăt din cauza refuzului de acces pe teren, și a reprezentat un exercițiu practic de transparență, responsabilizare și implicare civică, dar și o radiografie clară a obstacolelor care persistă în calea accesului la informații publice.
Ce am descoperit? De ce a fost acest contract considerat „cu risc”? Și de ce, în ciuda finanțării europene, nu s-a putut verifica la fața locului ce s-a realizat efectiv? Răspunsurile sunt importante nu doar pentru comunitatea locală din Cartojani, ci pentru orice cetățean interesat de cum se cheltuie banii publici.
De ce am ales acest contract?
Contractul a fost selectat în urma unei evaluări bazate pe indicatori de risc identificați de platforma OpenTender, parte a metodologiei iMonitor. Printre motivele pentru care a fost considerat relevant pentru monitorizare:
- Singurul ofertant – a existat o singură ofertă depusă, ceea ce poate indica o lipsă de concurență sau o procedură restrânsă.
- Perioadă scurtă de publicitate a licitației – scăzând șansele unei participări mai largi.
- Furnizor cu pondere aproape exclusivă – SC Rovicom Service SRL apare ca având o cotă de 99,86% din cheltuielile autorității contractante pe lucrări similare.
- Creșterea valorii contractului – valoarea contractului a fost modificată ulterior cu 6,21%, fără ca aceste ajustări să fie susținute public de documente de implementare.
- Lipsa accesului la documentația-cheie – documentele privind execuția (facturi, rapoarte tehnice, situații de plată) nu au fost transmise.
Desfășurarea monitorizării: ce am reușit și ce nu
Monitorizarea a fost realizată prin platforma Monithon, un instrument digital care permite înregistrarea standardizată a observațiilor privind achizițiile publice. Am reușit să obținem contractul și raportul de evaluare a ofertelor, însă restul documentelor, esențiale pentru transparență, nu ne-au fost puse la dispoziție.
În paralel, am încercat să organizăm o vizită în teren, pentru a compara realitatea fizică a lucrărilor cu ce era prevăzut în documente. Solicitarea noastră a fost însă respinsă de către Serviciul de Ambulanță Teleorman, care a invocat motive de logistică și siguranță, condiționând accesul de acordul firmei Rovicom. Deși compania a transmis dosarul complet, nu a mai fost contactată pentru a stabili vizita din cauza timpului scurt rămas la dispoziție și a distanței față de locul de implementare a contractului.
Monitorizare civică – între obstacol și necesitate
Cazul Cartojani este un exemplu elocvent al dificultăților cu care se confruntă monitorii civici în România: refuzuri nejustificate, lipsă de transparență, interpretări abuzive ale legii și lipsa unei infrastructuri de cooperare între societatea civilă și instituțiile publice. Legea 544/2001, care ar trebui să asigure accesul liber la informațiile de interes public, este aplicată arbitrar. În acest caz, deși proiectul este finanțat din bani europeni și vizează investiții în infrastructură locală, informațiile despre stadiul și calitatea implementării nu au fost disponibile.
Concluzie: Ce ne învață cazul Cartojani
Monitorizarea civică nu înseamnă doar a căuta greșeli, ci mai ales a cere transparență, acces la informații și responsabilitate. Iar contractul din Cartojani e un caz tipic de opacitate birocratică și baricade instituționale – un contract care ridică întrebări legitime, dar care nu permite răspunsuri.
Această experiență subliniază, din nou, importanța implicării civice și a instrumentelor digitale precum Monithon sau OpenTender. Într-un sistem în care autoritățile nu oferă de bunăvoie informațiile esențiale, societatea civilă rămâne singurul garant real al transparenței.
În lipsa unei colaborări deschise, contractele publice riscă să rămână zone gri, în care banii publici se pierd fără urmă. Prin monitorizare civică, schimbăm acest lucru – pas cu pas, contract cu contract.
