Alina Mungiu-Pippidi

De unde ne luăm o politică externă?

Nicușor Dan, Maia Sandu și Volodimir Zelenski, în marja summitului Ucraina – Europa de Sud-Est, la prima reuniune în format trilateral la cel mai înalt nivel între România, Republica Moldova și Ucraina. Odesa, 11 iunie 2025. Foto: pagina de Facebook Nicușor Dan

Nicușor Dan, Maia Sandu și Volodimir Zelenski, în marja summitului Ucraina – Europa de Sud-Est, la prima reuniune în format trilateral la cel mai înalt nivel între România, Republica Moldova și Ucraina. Odesa, 11 iunie 2025. Foto: pagina de Facebook Nicușor Dan

Cine vede rachetele iraniene care lovesc spitale în Israel să își amintească de motivul oficial al scutului nostru de la Deveselu, cauză declarată de iritare a Rusiei – să apărăm Europa de Iran în cazul unui conflict. La vremea aceea am făcut bancuri în România liberă, spunând că Iranul și cu noi suntem și am fost best friends ever, nu avem niciun conflict, Ceaușescu era la Teheran când a început revoluția, erau ultimii lui aliați, și că rușii nu vor înghiți gălușca.

Am avut dreptate cu ultima, dar m-am înșelat la prima. Vedem azi cum putem ajunge în conflict cu Iranul, deși nu am vrut – destul că noi suntem de partea Israelului sau ne abținem la rezoluțiile ONU contra sa, și că suntem pintenul american avansat în Estul Europei- și războiul din Iran devine al nostru. Rachetele pregătite pot fi încă puse la încercare dacă Trump ia decizia să atace.

O țară ca a noastră, care e parte a unor alianțe în care de fapt nu o consultă nimeni – cel puțin nu pe vremea lui Klaus Iohannis – riscă astfel să vadă consecințe nedorite ale unei politici externe făcute în altă parte. Când eram tineri și scriam programul CDR în 1996 ne hârjoneam cu colegii de la Societatea Academică întrebându-ne dacă o țară de dimensiunea noastră merită să aibă politică externă.

În fond, ani de zile am avut ca obiectiv aderarea la UE și NATO, care subordona și politica internă și nu ne mai trebuia nimic altceva. Obiectivele noastre externe au fost și au rămas mai degrabă din considerente interne – aderarea la Schengen e ultimul exemplu. Se poate argumenta că nu avem nevoie, că UE și NATO ne spun ce să facem, că suntem parte a unor blocuri – dar nu când în UE sunt mai multe voci sau direcția nu e clară, și nu când din cauza Statelor Unite, care ar trebui să ne protejeze ne trezim că suntem vulnerabilizați în fața Rusiei sau a Iranului, cum se întâmplă de când e Donald Trump președinte.

Adversarii lui Nicușor Dan au avut programe clare de politică externă. Victor Ponta și George Simion amândoi l-au lăudat pe Viktor Orban. Izolat în Europa, dar amic cu Trump și cu Putin, pierzând fonduri europene, dar cu gaz ieftin de la Gazprom – acesta era modelul lor. Studenții de la Belgrad sunt în stradă de luni de zile, vor UE, sunt anti Rusia și China, tot mai infiltrată în Balcani, dar dl Ponta e cu Vucic, și cu Erdogan. Linia lui Ponta e clară.

La Simion e doar imaturitate, pentru că a fost o gafă să te declari naționalist, dar un admirator al lui Orban, un vechi sabotor al liniștii din Transilvania, care cumpără voturile maghiarilor de peste hotare. Altceva a fost cazul cu Călin Georgescu, un podcast din ultimele zile de alegeri a arătat o viziune mai complexă, pe care Simion nu a apucat să o înțeleagă prea bine și să o îmbine coerent cu atitudinile aliaților suveraniști din Vestul Europei. Georgescu promovează linia ceaușistă din anii optzeci un pic updatată la NATO și UE, adică vrea o țară nealiniată, parte nu a UE sau NATO ci a BRICS – cu India, China, Brazilia, Africa de Sud, Rusia și mai nou și Iranul- că BRICS e în plină extindere. O viziune radicală, dar o viziune în directă continuitate cu ce au încercat Ceaușescu și albanezii înainte de 1989, a treia cale între cele două blocuri. Ca atare, Ponta ar vrea să ne aliniem cu dictatorii și cu Trump. Georgescu ar fi vrut să nu ne aliniem cu nimeni, sau dacă trebuie cu Trump. Simion, tot cu Trump. Ce ne facem dacă Trump lasă Ucraina și Moldova la ruși, sau ne bagă în conflict cu Iranul, acești luptători pentru pace nu s-au gândit.

Problema e că și establishment-ul nostru de securitate, că el domină politica externă încă de sub Băsescu, că noi nu suntem interesați decât de securitate (nu drepturile omului, comerț, alte idei de politică externă) nu are mari idei, deși e măcar clar pro-NATO și pro-european. Din păcate, a mizat integral pe război și sancțiuni și căderea lui Putin, Putin nu a căzut iar Trump e un risc, nu un avantaj pentru securitatea noastră. Cu tot respectul pentru patriotismul generalilor și civililor puși în față, din care unii l-au promovat intens pe Nicușor Dan (bravo lor, oportun) la ora asta nu au idee ce să facă și cum să ne pregătim pentru scenarii atât de surprinzătoare (pentru ei) și de imprevizibile.

Propaganda de război, după cum am tot spus, nu se poate substitui gândirii strategice, unde se joacă toarte partidele, și a fost contraproductivă. Sunt primele alegeri prezidențiale în care subiectul extern a contat, lumea l-a votat pe Georgescu că a vrut să voteze contra războiului, a serviciului militar obligatoriu, al austerității pentru înarmare, etc.

Impunerea unei singure plăci, cea oficială, despre războiul din Ucraina, imposibilitatea de a discuta rațional despre Rusia (Matei Păun a fost ștanțat agent rus deși nu spune altceva decât ce spune și Trump) a întors lumea de la televizoare la Tik-tok, unde îi aștepta Rusia. Dar nu Rusia a creat ostilitatea față de o viziune de viitorului centrată pe război, ea a naturală. Lumea își dă seama când nu există perspectivă, și perspectivă nu a fost de la început în povestea că se ne batem cu rușii pe termen nedefinit și să vedem cine rămâne ultimul în picioare. Ucraina e mai mare și mai importantă decât Afganistanul sau Cecenia și Europa suferă major din cauza războiului ucrainean, deși SUA, nu UE au promovat doctrina Brzezinski (să intrăm peste tot de unde se retrag rușii) până s-a trecut linia roșie. Acum Trump pretinde că războiul e treaba europenilor.

Continuarea de către Nicușor Dan a acestei linii pasive e o eroare, pentru că deja contradicțiile ei interne o fac nesustenabilă. Prea mulți candidați vor să facem ce vor americanii, când nu e clar că beneficiem de pe urma abordării lui Trump în Estul Europei și Orientul Mijlociu. Dimpotrivă. În Europa, Franța ne consideră clar frontul lor de Est, ca pe vremea generalului Berthelot, dar poziția lui Emmanuel Macron nu e destul de puternică. Dacă mâine câștigă dreapta extremă la Paris, ce ne facem?

Pe scurt, pentru prima dată de când ne știm, ne trebuie o politică externă, nu de continuitate ceaușiștă, dar nici de continuitate absolută. Pe baza fermă a afilierii noastre euroatlantice trebuie să ne pregătim pentru mai multe scenarii. Mai ales, trebuie să contribuim la scenariile pe care prietenii și aliații europeni sunt forțați să le refacă cu o perspectivă nouă, nu au nevoie de noi ca un cor antic să le repetăm ce ne spuneau ei nouă acum trei ani. Trebuie să evoluăm, și pentru asta președinția lui Nicușor Dan trebuie să deschidă dezbaterea dincolo de cercul obosit de comentatori militari TV din ultimii trei ani. Că resurse umane sunt. Iar societatea are nevoie să audă că am auzit-o și pe ea, destul să îi tot spunem că românii nu pricep și că cea mai sigură cale spre pace e războiul.

Cred că e destul să vedem ce se întâmplă în lume să ne dăm seama că temerile oamenilor sunt justificate. Cu PNRR vom rezolva, partidele se vor împăca pentru că e interesul lor comun, dar ca să strângem cureaua ca să plătim mai mult la apărare pe termen nedefinit, fără un plan, e o idee proastă. Cea mai bună apărare e când nu te amenință nimeni, și ca să ne reîntoarcem în această stare de invidiat nu e destul să așteptăm pasiv, că se deschid zilnic cratere noi, trebuie să reîncepem să gândim politica noastră externă.

Citește pe România Curată:

L-au ucis. A devenit vizibil secretul tragic de pe fundul albiei râului Târnava Mică, după dezastrul de la Praid (FOTO)

Manifest internațional al intelectualilor: Să oprim revenirea fascismului! (scrisoare deschisă)

Ce caută Burduja pe Cocor. De ce sute de oameni au donat ca ministrul să fie ”cocoțat” în centrul Capitalei

Au dat vina pe castori, apoi i-au ucis! O mână de copii, cu un lighean albastru, mai eficienți decât responsabilii pentru dezastrele de la Praid și Târnava Mică


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

8 thoughts on “De unde ne luăm o politică externă?

  1. Dumitru

    E totusi rizibil sa spui ca Deveselu apara “Europa” de Iran. Romania cu Iran n-a avut niciodata treaba. Nici restul tarilor europene (poate excluzand UK).

    Reply
  2. Gabriel Radeanu

    Ne-ați amețit de tot.Nu am înțeles care ar fi a treia cale “Ceaușistă”…Pe terenul mișcător de proporții cataclismice al redefinirii globale nu prea poți pune jaloane de politică externă.Eu cred că politica externă a României a fost și este ireproșabilă,cel puțin din perspectiva alianțelor oficiale.
    După cum ați remarcat in ultimii douăzeci de ani nu am avut deloc politică internă,fenomenul politic românesc fiind doar ecoul politicilor Uniunii Europene sau subordonare hegemonică exagerată față de partenerul strategic.Am văzut chiar o scenetă umoristică la CNN pe vremea lui Iohannis despre atitudinea imbecilă a autorităților românești care verificau oportunitatea oricăror decizii de politica internă cu partea americană.Si mai avem o dificultate “tehnică” să zicem…din păcate domnul președinte Dan nu poate fi garantul unei continuități politice decât după gestionarea cu succes a crizei politice interne…
    Nicușor Dan are multe de făcut dar le va face până la urmă pe toate,pentru că “vrea să le facă”.Si Băsescu a vrut să “facă”, însă nu a fost acceptat niciodată în cercul demnitarilor europeni datorită trecutul său controversat legat de Securitate.
    Ceilalți președinți s-au limitat să “fie președinți”,pe Nicușor Dan îl interesează să folosească cu scop autoritatea prezidențială… deocamdată!

    Reply
  3. Nelu Stiuca

    In Ro, dupa 1989, DEMOCRATIA este mimata, deoarece nu se poate vorbi de o separatie a puterilor in stat, ci numai de amestecul dintre ele, de ingerinte si influiente reciproce de tip imoral, neortodox sau MAFIOT. COABITAREA damboviteana este o intelegere HAIDUCEASCA balcanica si nicidecum o aplicatie constitutionala sau morala ori care sa refelecte normalitatea.
    Premierii si ministri isi pastreaza totdeauna functiile de conducere detinute in partidele din care provin, in loc sa se autosuspende si activeaza si ca parlamentari exercitand in acelasi timp atributii legislative cat si executive contrar principiului separatiei puterilor in stat incasand unii dintre ei cumulat pensii nesimtite (speciale), salarii de la Guvern si de la Parlament. De unde si cine sa se mai gandeasca la saraci ori sa conceapa si sa implementeze Politici publice, PROIECTE de TARA progresiste ori STRATEGII de DEZVOLTARE generala si SECTORIALE sau de combaterea a CORUPTIEI ori a imoralitatii in procesul de guvernare a tarii?????
    Parlamentarii si Guvernantii activeaza si exercita functii in Sistemul Judiciar (fie ca avocati, experti, membrii ai unor comisii ori asociatii juridice, etc) sau in organisme de DECIZIE nerespectand principiul separatiei puterilor.
    Parlamentarii si falsii revolutionari (atacatori ai umanitatii)sustinuti de baronii locali isi atribuie fara nici o rusinare in mod abuziv si discretionar drepturi si facilitati imorale (anormale) ignorand orice nuanta a demnitatii umane, in timp ce profesorii, medicii, inginerii, artistii, functionarii, etc traiesc din minciunile si glumele proaste spuse (promise) de guvernanti.

    Reply
    • Razvan

      Cu toate astea, oficial, ACESTA e motivul “scutului de la Deveselu”: sa apere Europa de Iran!

      Reply
  4. Gabriel Radeanu

    Pentru cel care-l citează cu aroganță omniscientă și majuscule pe Einstein….
    Lumea s fost și va fi întotdeauna “plină de proști”, însă proștii n-au condus lumea.
    Când proștii conduc lumea nu mai are importanță câți din cei conduși sunt “deștepți”.

    Reply
  5. Razvan

    Tampitii care spun despre Matei Paun ca ar fi “agent rus” (doar pentru ca, prin 2006, pe cand Rusia era respectata si “la masa celor Mari”), sa faca bine si sa NU mai intre in Auchan si sa isi INCHIDA conturile la Raiffeisen, care FAC afaceri bine-mersi in Rusia, ACUM, dupa 2022, dupa ce Rusia a navalit in Ucraina si este subiectul a nenumarate sanctiuni!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *