Andra-Lucia Martinescu

De ce trebuie ocupate Universitățile? Scrisoare de susținere de la Cambridge

Răspunsul precar la întrebările și doleanțele mai mult decât legitime ale tinerilor din ce în ce mai alienați nu este decât o sfidare a bunului simț. Recrudescența limbajului de lemn atât de evidentă în replica Ministerului Educației nu este doar jenantă, dar și extrem de periculoasă. Suntem puși în față unei cortine impenetrabile, în care birocrația deservește selectiv agenda și interesele unui segment politruc, dar influent. Mai mult, atunci când în mediul universitar se propagă valori îndoielnice, rupte de nevoile reale ale beneficiarilor de facto (studenții) fibra sistemului educațional este compromisă. Lipsa transparenței împarte podiumul cu ne-competitivitatea voit asumată (evidentă de ani buni în topurile universitare mondiale și europene), cu plagiarismul flagrant și nesancționat, cu favoritismul sau cu debilitatea implementării unor reforme menite să recunoască și să propage excelenţa în cercetare și un sistem meritocratic.

Întrebări tot ar mai fi: de ce universitățile întârzie să aibă acces la publicații și jurnale relevante, de ce se perpetuează aceeași complacere provincială, care menține competența academică reală a unor elite universitare într-un con de umbră, de ce participarea la conferințe internaționale este atât de scăzută sau rezervată unui cerc restrâns, de ce sunt atât de puține co-authorship-uri sau colaborări semnificative cu universități europene și internaționale, de ce nu se încurajează o deschidere reală, menită să reanimeze „producţia” academică, să îi redea competitivitatea în raport cu regiunea și întreaga Europă? Există într-adevăr și excepții, insule de excelenţă, dar acestea, din păcate, se bazează mai mult pe propriile resorturi decât pe sprijinul autorităților sau al conducerii academice.

Nu este de mirare că aici succesul și realizările profesionale sunt decuplate de performanța academică, că universitatea, o bornă societală, reflexivă și morală, a devenit o încrengătură a intereselor particulariste, un mediu supra-politizat și apanajul unei mediocrități endemice. Acolo unde ar trebui să fie de netăgăduit, verticalitatea și corectitudinea sunt în completă disonanță cu „reţeta succesului imediat”, promovată atât de flagrant de varii „elite” politice și academice. Nu numai că universitatea este decuplată de realitatea socială, dar absența criticii și conformismul nu fac decât să perpetueze un sistem moralmente pervers, în interior și în exterior.
Mediul universitar a devenit din ce în ce mai impenetrabil. O traiectorie academică este greu de conceput pentru tinerii alienați de inerția sistemică, de lipsa unui discurs politic constructiv și incluziv și în special de lipsa unei finanțări adecvate. Dar problema devine și mai insidoasă atunci când la catedre acced indivizi „selectaţi” pe criterii politice, de influență instituțională sau pur servilism. Din păcate, această dinamică vicioasă reflectă tendințe generale. Vocea tinerilor este mult prea puțin vizibilă, în special la nivel politic, unde loialismul partinic înlocuiește criteriile obiective ale competenței. Dezbaterile sunt încătușate în opiniile acelorași experți reformați, cu autoritate deplină, înscăunați de o media prea puțin interesantă de diversitate. Această autotputernicie feudală în acordarea de expertiză și diagnoze limitează teribil aportul și accesul tinerilor în structurile de decizie, în formularea politicilor care îi afectează în mod direct. Dar de ce să ne mire?

Sfidarea începe din universitate și poate chiar mai devreme, atunci când vocile sunt reduse la tăcere sau pe deplin ignorate, critica fiind privită drept un afront și apoi strivită de repertoriul mașinăriei birocratice, de altfel eficientă atunci când mediocritatea trebuie să se auto-perpetueze cu orice preț. Mai trist este fatalismul, speranța devenită automatism, spusă și respusă din generație în generație, cum că tinerii vor scoate țara din mizerie, salvând viitorul. Într-adevăr, nu responsabilizarea este problema, ci ipocrizia.

De aceea, „ocuparea universităţilor” nu este un „capriciu”, ci un manifest civic împotriva acestui „establishment” și a practicilor sale insidioase și opace. Vă susțin pe deplin. Diaspora vă împărtășește crezul și veți avea tot sprijinul nostru în a face că acest mesaj să transpară dincolo de amfiteatre.

 

 * Andra-Lucia Martinescu este doctorand în Politică și Relații Internaționale, la Universitatea Cambridge (Marea Britanie)


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “De ce trebuie ocupate Universitățile? Scrisoare de susținere de la Cambridge

  1. Corneliu ZEANA

    Din universităţi nu au fost excluşi plagiatorii, cei care au comis fraudă ştiinţifică, falsificatorii de dosare de concurs, cei care au vândut note de examen contra bani etc. Cerem urgent îndepărtarea lor.

    Reply
  2. George Petrineanu

    De pus în ramă ca sinteză excelentă:

    „Recrudescența limbajului de lemn atât de evidentă în replica Ministerului Educației nu este doar jenantă, dar și extrem de periculoasă. Suntem puși în față unei cortine impenetrabile, în care birocrația deservește selectiv agenda și interesele unui segment politruc, dar influent.”

    Îmi permit să adaug că e valabil pentru TOT sistemul românesc.
    În timp ce societatea își doarme liniștită somnul suficienței, amagită de „raționalismul” unor intelectuali echilibrați: „Nu e momentul, e prea complex”.

    Să vedem ce va ieși din tevatura cu studenții și din cea cu pădurile. Cu părere de rău, cred
    că tot limba de lemn va bate realitatea cățeilor care latră.
    E nevoie de o altfel de scuturătură, de umblat la miceliu.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *