Cu un fir de apă care se prelinge peste pietre, Burduja ne scoate din criza energetică

Se pare că prima victimă a Ordonanței Ecocidelor, emisă în decembrie 2022, care condamnă la moarte ultimele râuri valoroase care mai curg libere în Carpații Românești, este râul Belareca. Ministerul Mediului, cea mai (de)naturată instituție din România, se laudă că Belareca va fi sacrificată.

Fechet, complicele lui Burduja, se face că nu știe să citească Directiva Cadru privind Apa, care menționează clar că unul dintre elementele de calitate pentru starea ecologică a unui râu este ”cantitatea și dinamica debitului”.

Belareca va fi secată, debitul ei va fi deviat prin tunel de aducțiune, pe sub creasta Munților Cernei, către Cerna.
Iubitorii de râuri știu că Belareca este unul dintre cele mai frumoase râuri din România, dar este frumos prin geomorfologia albiei, prin peisajul înconjurător, nu prin vreun debit vijelios. Da, mai puțin pe sectorul distrus prin regularizare de Apele Române, în 2021, fără evaluare de mediu, fără studiu SEICA.

Dar impactul nu se limitează la Belareca, la devastarea cadrului natural și implicit a vieții localnicilor din satele situate aval de barajul de la Cornereva.

Un impact extrem de periculos se va resimți în Băile Herculane, celebra stațiune de pe Cerna. Viețile turiștilor vor fi puse în pericol de debitele pulsatorii care omoară oameni pe Strei, de exemplu.

Am fost vara trecută la Herculane, am văzut cum turiștii fac baie în Cerna (foto), am văzut oameni în vârstă în albia minoră, întinși pe spate fără griji, am văzut chiar și copii mici.

Și presa are vina ei. Am scris eu despre amenințarea care planează asupra Belarecăi, și cam atât. Am popularizat cazul și la Radio Timișoara, fără ecou.

Despre ecosistemul acvatic al Cernei ce să mai vorbim! Tot Hidroelectrica i-a furat mare parte din debit, ne-a lăsat fără cel mai spectaculos râu al României, apa Cernei fiind deviată de la Valea lui Iovan spre Motru. Dar, în zeci de ani, râul, deși alterat hidromorfologic, și-a găsit un oarecare echilibru, desigur cu un ecosistem acvatic secundar, mult diminuat. În acestă rămășiță de Cernă își au încă habitatul specii protejate. Am avut o întâlnire unică cu o mreană vânătă, eram lângă ea în apa limpede și mă privea în ochi, fără nicio intenție să se ascundă. Dacă eram amerindian, probabil că aș fi făcut din aceasta o experiență supranaturală. Nefiind, pot să halucinez mioritic, să-mi închipui că mreana ar fi vrut să-mi vorbească, să-mi ceară să-i apăr habitatul.

Dar nu am putut să trimit observații și pentru Belareca: funcționarii de anti-mediu au avut grijă să atace concertat, în toamnă. Au atacat Răstolița, Jiul și Belareca simultan. Eu nu pot să salvez toate râurile, dacă nici Banatul cel care e fruncea nu mai este în stare să-și apere râurile, înseamnă că nu va mai rămâne nimic din cadrul natural fabulos al acestei țări.

Debitele pulsatorii (hydropeaking) vor devasta ce-a mai rămas din râul Cerna

Recent a fost publicat un articol care amintește impactul debitelor pulsatorii în bazinul Dravei. Părțile râurilor aflate imediat sub hidrocentrale experimentează ”mânia” așa-numitului hidropeaking – schimbarea bruscă a debitului de apă ori de câte ori hidrocentrala are nevoie de mai multă apă pentru a produce mai multă energie.

Schimbările bruște ale nivelului apei și ale vitezei curgerii sunt extrem de dăunătoare organismelor din râu. Cei de la ministerul anti-mediului se laudă că nu au primit observații și se pregătesc să-și argumenteze astfel acordul de mediu ilegal pe care-l vor emite. Dar pentru ce mai plătim acest minister, dacă ei nu pot să aplice legislația de mediu decât dacă sunt trași de mânecă de cetățeni, de societatea civilă? Ce caută la Ministerul Mediului funcționari care nu sunt în stare să înțeleagă impactului unui baraj?

Dacă nu știu engleză pot măcar să citească comunicatul de presă tradus de mine, de la IUCN. Cică Ministerul Mediului este membru IUCN.

Studiu în ”Nature”, relevant pentru crima de mediu de la Răstolița

Ce caută dacă, în țara în care secarea râurilor a stârnit destulă revoltă (chiar și în Caraș-Severin, pe Nera), nu sunt în stare să înțeleagă ce crimă gravă reprezintă secarea unui râu?

GEC Nera a cerut în avans dezbateri publice, dar Ministerul Mediului nu reacționează decât în mod pur formalist.

Și ce rost are să trimiți observații la acești funcționari încremeniți în proiecte și metehne ceaușiste și corupte? La Răstolița la ce a folosit că cetățenii, cercetători de top din străinătate și zeci de ONG-uri au trimis observații care pot umple volume? Decizia era deja luată, la presiunea ministrului anti-mediului Mircea Fechet, cel mai agresiv ministru al mediului din istoria României. Așa cum este deja luată la toate crimele de mediu, la Belareca, la Jiu, la Bâsca Mare, la Pașcani și la Zamostea. Peste tot vedem o încăpățânare demnă pentru niște cauze pozitive.

Procesul în care avocata Schweighofer ne-a dat în judecată a ajuns la Tribunal. ”Eroarea” prin care primul termen se ”repetă” după mai multe luni de amânare. Și cât ne costă

Populația unui oraș de mărimea unei reședințe de județ o să moară prematur în România până la sfârșitul secolului din cauza căldurii (studiu științific la nivel european). Să-i mulțumim lui Burduja!