În pleiada de știri/mediatizări privind pandemia, dominate de problema de sănătate publică, pestrițate de declarații ”sfătoase” ale unora care nici măcar nu știu pluralul substantivului virus (entitate biologică, nu program de computer), mai găsim și unele despre impactul social al izolării forțate. Un articol din Adevărul ne reamintește despre săracii din Valea Jiului, de la periferia societății, afectați de izolare, care au ajuns să amenințe că se aruncă de pe acoperișurile blocurilor și să se automutileze.
Da, putem spune că sunt doar niște infractori, dar acești amărăți au fost cumva ”împinși” spre a deveni infractori, nu sunt infractori datorită facturii lor interne, precum unii despre care am mai scris. Și nu doar cei punctați în știre stau în locuințe fără apă curentă, chiar fără energie electrică, sau profund deficitare din alte puncte de vedere. Este plin de blocuri insalubre în Valea Jiului, iar faptul că unele au fost recent vopsite într-o nuanță roșiatică (a cărei clasificare cromatică exactă mă depășește) nu schimbă cu nimic calitatea execrabilă a locuirii.
Ni se scot ochii de mulți ani cu scuza: ”nu sunt bani”. Este una din minciunile de bază ale României contemporane. Dacă pentru oameni nu sunt bani, de ce sunt bani pentru betonat râuri? Avem un exemplu grav chiar acolo. Pe Jiul de Est au fost cheltuiți ilegal 9.548.230 lei, pentru niște lucrări de apărare împotriva inundațiilor, apărare a unor cotețe construite ilegal pe malul Jiului. Au folosit ca pretext inundațiile din cartierul Aeroport, care nu au nicio legătură cu Jiul. Între Jiu și blocurile cartierului Aeroport este imensul terasament al căii ferate, care acționează ca cel mai bun dig. Expertul de la Comisia Europeană cu care am fost la fața locului a fost șocat să vadă până unde merge în România șarlatania instituțională. Dar nu a avut ce face, pentru că proiectul a fost finanțat integral din bugetul statului român, același stat care nu are bani să-și scoată din mizerie cetățenii.
Unii dintre noi poate își închipuie că unii cetățeni chiar nu pot fi recuperați. Despre indivizi putem discuta, dar când este vorba de întregi categorii sociale aruncate la periferia societății sigur se putea face ceva. Dar statul are alte preocupări, precum cea de a distruge natura degeaba, prin intermediul unei instituții amintite mai jos.
Citeam recent despre o asociație din Constanța, OvidiuRo, care reușește să convingă horahaii să-și dea copii la școală. Am umblat și eu prin Medgidia, când așteptam să schimb trenul în drum spre deltă, și pot să îmi dau seama că nu este deloc ușor.
Altădată, când am mai mers să văd lucrările ilegale de mutilare a Jiului de Est, s-a întâmplat să fie un incendiu mai sus, pe versantul drept. Au venit pompierii dar, în loc să meargă să stingă incendiul, au oprit mașina înainte de podul de pe strada Cucului (Petroșani) și un singur pompier s-a dus la incendiu, cu mâinile goale. I-am întrebat ce se întâmplă și au răspuns că nu îndrăznesc să treacă Jiul, pentru că nu știu dacă podul suportă greutate mașinii. De câte ori putea fi consolidat/refăcut acel pod cu 9.548.230 lei?
Am tot scris despre șarlatania de pe Jiul de Est, am făcut chiar și o scrisoare deschisă către premierul de atunci, domnul Cioloș. Nu am primit niciun răspuns din partea premierului, iar proiectul ilegal a fost dus la ”bun” sfârșit.
Ulterior, deturnarea banilor publici către acest proiect inutil și nociv a fost mușamalizată chiar și de Corpul de Control al Primului Ministru.
Dar cei 9.548.230 de lei aruncați pe mutilarea Jiului de Est reprezintă un fleac pe lângă ce vrea să facă acum instituția anti-natură, Apele Române. Se laudă acum că vrea să cheltuiască 205 milioane de euro pe distrus râurile.
Între proiectele de regularizare pe care vor să arunce sute de milioane de euro apare și cel ascuns sub denumirea manipulatoare: ”Mărirea gradului de siguranță a acumulării Colibița”. Este de fapt un proiect de regularizare a Bistriței Ardelene, proiect scandalos de notorietate internațională.
Un consilier al fostului ministru al Apelor și pădurilor mințea că UE apreciază acest proiect de regularizare.
Avem însă documentul în care Comisia Europeană concluzionează, despre ”Colibița și alte Proiecte pentru Protecția Împotriva Inundațiilor”, că
”De fapt, am constatat o clară abordare divergentă în materie de administrare a riscului la inundații între acest proiect și abordarea curentă din cadrul Uniunii Europene. În timp ce Uniunea Europeană trece de la orientarea către structuri de apărare împotriva inundațiilor la ”a lăsa spațiu pentru râuri” (lunci, zone umede), acest proiect este bazat aproape în totalitate pe bariere și diguri, un concept clasic, care este de obicei insuficient și nociv pentru râu și mediul înconjurător al acestuia.”
Probabil că le-a ajuns dezastrul ecologic de pe Tisa.
Dacă la nivelul Comisiei Europene apar asemenea disfuncții încât astfel de proiecte ilegale să fie totuși finanțate din nou, atunci chiar că UE are probleme majore de funcționare. Dar nu cred că așa ceva se va întâmpla.
În schimb, autoritățile noastre cinice, care nu dau doi bani pe oameni (de natură ce să mai vorbim!), ci sunt interesate mai degrabă de conturile firmelor satelit ale Apelor Române, sunt încă în stare să deturneze banii publici pe proiecte inutile și nocive. Puteți vedea pe pagina de Facebook a Apelor Române cum se laudă acum că ei ne cheltuiesc banii pe distrus natura chiar și în vreme de pandemie, când deficitul bugetar se tot amplifică la orizont. Și vom vedea în continare cum murim cu zile, cum se dezalfabetizează țara, cum pentru sănătate, pentru asistență socială sau pentru educație nu se găsesc bani, dar pentru distrus natura degeaba se găsesc, chiar și pe recesiune.
Am lansat și o petiție pe această temă. Dacă de natură nu vă pasă, dar vă pasă măcar de oameni, o puteți semna.
Cinstea, frumosul si responsabilitatea lipsesc cu desavarsire la romani.
Documentul CE cu privire la Colibita este din mai 2019, iar de atunci studiul de fezabilitate a fost refacut, astfel incat sa tina seama de recomandarile JASPERS:
”Proiectul ”Mărirea gradului de siguranţă a Acumulării Colibiţa și amenajarea râului Bistrița aval de Acumulare” are avizați indicatorii tehnico-economici. Situația este următoarea. Ca urmare a discuțiilor și recomandărilor făcute de JASPERS, AM-POIM și Comisia Europeană, a fost necesară refacerea studiului de fezabilitate, în special pentru zona aval a barajului Colibița. Studiul de fezabilitate refăcut va fi predat în data de 15 noiembrie la Administrația Bazinală Someș-Tisa de către consultant, pentru verificare”, a spus senatorul Ioan Deneș, fostul ministru al Apelor și Pădurilor.
El a menționat că apoi va fi reluată procedura de consultare publică, potrivit prevederilor din Ghidul POIM, iar contractul de finanțare, ”deși inițial se estima că va fi semnat cel târziu în toamna acestui an, după toate discuțiile apărute și analizele făcute ulterior, se va semna în primăvara anului viitor”.
Motivul refacerii documentațiilor este acela că, sesizați de ONG-uri, consultanții tehnici ai UE nu au fost de acord cu betonarea malurilor în zona orașului Bistrița, propunând o soluție prietenoasă cu mediul.
https://timponline.ro/in-ce-stadiu-este-proiectul-privind-lucrarile-la-barajul-colibita-si-amenajarea-raului-bistrita/
(comentariu cenzurat partial din cauza limbajului)
Mă mir că nu se laudă cu distanța de la ședința de la care au postat fotografie. Dar ne-am obișnuit deja în zona asta de lume cu lucruri de tipul kilometrilor de opt sute de metri.
La textul petiției puteți adăuga mai multe zone / râuri, de pildă Gurasada, apar și de-acolo imagini de la “lucrări”, de-abia după ce i-am solicitat tel în toamnă dir. LM Zăhan să readucă la starea naturală.
De asemenea, în petiție trebuie arătat că s-au depus propuneri, observații la proiecte inclusiv proiectul de buget al entității și că adoptarea fără dezbatere reală e nulă și generează cheltuire ilegală de fonduri.
http://www.rowater.ro/damures/Investiii/Forms/AllItems.aspx
Da, ce s-a intamplat cu Gurasada este sinistru. In 2014 am incercat sa opresc acel macel inutil. Atunci valea a scapat, dar ulterior betonofilii au revenit in forta. In Polonia este Coalitia Salvati Raurile, alcatuita din mai multe ONG-uri puternice, in Bulgaria ministerul mediului nu misca un deget pe rauri fara acordul ONG-urilor. La noi ONG-urile de mediu departe de a putea face fata unei institutii intregi care are ca ocupatie de baza distrugerea raurilor. Nu stiu sa mai existe in vreo tara din lume o instututie atat de frenetica in activitatea de distrugere a apelor. Tot ce putem face, sau suntem macar datori sa incercam, este sa mai salvam cate ceva, niste esantioane.
Despre macelul de pe Gurasada trebuie sa scriu un articol. Atat mai pot sa fac…
Lucrarile acestea , in mare parte inutile, nu sunt facute pentru a rezolva o situatie concreta ci sunt doar un mijloc gasit de a evapora bani ( a fura cu acte legale).
Situatia se va schimba orecum odata cu noile realitati economice postpandemie.