Acum câțiva ani s-a pus problema ca parlamentarii opoziției să intre în grevă parlamentară. Din 200 și ceva de parlamentari ai opoziției, unul singur a declarat că el nu își permite să stea o lună în grevă, pentru că asta însemna să renunțe la indemnizația lunară. Pentru restul parlamentarilor nu era nici o problemă să renunțe la această indemnizație, având, în mod evident, alte surse de venit.
Câți din cetățenii României și-ar permite să stea o lună fără salariu? Proporția ar fi, în mod cert, inversă decât în Parlamentul României.
Cât de reprezentativ este, așadar, Parlamentul? Cum pot niște oameni care fac parte din cei 0,001% mai bogați români, majoritatea bărbați de vărstă medie, de etnie română, cu venturi peste medie, să îi reprezinte pe cei 2 miloane de români ale căror venituri maxime lunare sunt de 250 de lei? Sau pe femeia romă fără loc de muncă? Sau pe angajatul cu salariu minim pe economie?
Acest lucru nu se întâmplă doar în România. Peste tot în lume, chiar și în democrațiile consolidate, alegerile tind să propulseze preponderent persoanele bogate, cu status social și economic superior. Unul din motive e acela că doar ei au timp și resurse pentru a se implica public, restul suntem prinși în nevoile noastre cotidiene, în jobul de 8 ore, în plata ratelor etc.
Soluția la această imperfecțiune structurală – căci nu e o chestie de moment, de criză temporară – este introducerea unui nou mod de reprezentare: prin tragerea la sorți. Nu, nu trebuie să enunțăm la alegeri. Doar imaginați-vă că Senatul e ales, iar membrii Camerei Deputaților sunt desemnași prin tragere la sorți. Un sondaj național, bazat pe un eșantion aleatoriu de aproximativ 1000 de persoane, e reprezentativ pentru toată populația României. Am putea folosi o metodă similară pentru desemnare deputaților.
Poate sună utopic, dar e singura manieră, după mine, de a salva democrația din mâinile trumpilor și orbanilor. Atâta timp cât alegerile vor continua să fie câștigate de cei bogați, democrația va aduce din ce în ce mai mult cu o oligarhie. Iar populația nemulțumită și nereprezentată va fi tentată să voteze clovni populiști.
Nu inteleg de ce,majoritatea descrierilor sistemului parlamentar,insista pe forma de Mare Adunare Nationala existenta in comunism,in care alesii,cel putin la modul teoretic,erau reprezentantii “poporului”,un concept atat de impersonal,care dilua pana la disparitie,continutul,sau orice forma de responsabilitate.De ce nu renuntam la ipocrizie si la seductia idealismului,acceptand cu obiectivitate,ca parlamentarii sunt,sau mai bine zis…trebuie sa fie,reprezentantii deschisi si bine definiti,al unor interese de grup,indiferente sau,ma rog… cinice in ansamblul social.Parlamentarii prezentului,sunt la gramada,indiferent de grupul generic din care fac parte,…sau cel putin asa doresc alegatorii…,un fel de ambasadori ai proniei ceresti,care revarsa peste multime bunastare,educatie,sanatate,pace si moralitate,cu conditionarile de sanctitate aferente.In adunaturile acestea de sfinti teoretici,este imposibil sa distingi,vreun interes concret,vreun obiectiv clar,vreo aspiratie realista,toata lumea este in mars entuziast spre paradis…din punct de vedere al doctrinelor sau platformelor politice.Adica,indiferent de destinatie,nimeni,niciodata,nu a fost sau va fi responsabilizat vreodata,deoarece,teoretic,toti vor binele poporului roman,asa la nivel de intentie…insa in realitate,nimeni nu stie,care este binele poporului,..pentru ca nici macar poporul,nu are cum sa stie.Binele concret necesar,nu-l putem afla,decat daca,grupurile isi declara si sustin interesele,le dezbatem in parlament,le negociem,le votam,emitem legislatie clara si in acord cu Constitutia Romaniei.Binele comun este de fapt,despre ce dam noi,fiecare personal,societatii,nu despre ceea ce primim de la ea.De fapt asta face Parlamentul!Negociaza interesele noastre personale in raport cu societatea,in asa fel incat,ceea ce dam,sa fie cat mai putin si in acord cu situatia noastra sociala particulara.Viziunea ironic-naiva despre democratie de mai sus,arunca in derizoriu,orice eventuala intentie de reforma a democratiei anormale in care traim!
Poate că soluția nu este o altă REPREZENTARE, ci PARTICIPAREA, și nu participarea prin vot, ci prin responsabilitate (ești cetățean când acționezi în interesul cetății, nu când votezi sau doar vorbești).
De ce nu propuneți, întru reformarea justiției, ca o parte dintre jurați să fie trași la sorți? Credeți că ar mai fi achitați pe bandă rulantă cetățenii albi, români, ortodocși, hoți, sforari și turnători care ne conduc?
Dacă singura soluție a rămas tragerea la sorți, înseamnă că instituțiile (Parlament, agenții, servicii publice și secrete, administrații etc.) nu mai funcționează în scopul pentru care au fost create și mai înseamnă că singurul nostru zeu a rămas banul, această resursă finită pentru care se luptă fără nici o regulă o populație mereu în creștere. Democrația, din instrument aservit unor valori religioase ori naționalismului, a devenit un auxiliar tot mai puțin băgat în seamă pe calea îmbogățirii.
Extrageți un eșantion de 1000 români și românce (inclusiv de etnii diverse) și puneți-le întrebarea simplă “Ce vreți de la viață?”, cu următoarele variante de răspuns: 1) bunăstare, 2) să ajung o persoană virtuoasă, 3) să respect întrutotul valorile creștine, 4) să contribui la consolidarea democrației în țara mea. Ce variantă credeți că va întruni peste 50 % din răspunsuri? Eu pun pariu că gura românilor nu vrea să mănâncă nici virtute nici democrație.
Ceea ce noi numim “democratie reprezentativa” sau mai pe scurt “democratie” n-ar fi trebuit sa aiba numele asta. “The founding fathers” aveau de fapt oroare de democratie, asa cum reiese din documente de epoca. Folosirea numelui de “democratie” pentru acest sistem e tardiva (secol 19). Pentru mai multe informatii, cititi o carte foarte interesanta: Bernard Manin. Principes du gouvernement représentatif.