Pe Face Book, am întîlnit proști fericiți…

Am trecut și de a treia suspendare temporară din acest spațiu, teoretic, al liberei exprimări. Prima dată, am și renunțat la acest mod de exprimare și am revenit abia după 8 sau 9 luni, la cererea publicului, cum se spune. A doua oară și acum n-am mai părăsit spațiul de joc, întrucît deși e o bătălie dinainte pierdută, socotesc că lupta cu prostia este o cauză care merită irosirea timpului și consumarea energiilor. În ciuda modului meu diferit de a reacționa, motivului suspendării mele a fost mereu același – postarea unor imagini socotite ca exprimînd nuditatea, dacă nu cumva de-a dreptul pornografia. Prima oară postasem o celebră statuie antică, Venus din Milo care, din păcate a supraviețuit mileniilor așa cum  a venit pe lume, adică dezbrăcată! A doua oară a fost vorba despre un tablou votiv, cu fete dezbrăcate, e adevărat, care împingeau un car cu fîn. Mie mi s-a părut că ilustra excelent sfatul strategic al lui Restif de la Bretonne pentru potolirea insurgenților – trimiți în fața rebelilor detașamente de femei despuiate, iar aceștia uită „scopul revoluției”. A treia oară, ultima deocamdată, am postat o fotografie cu marele scriitor american Henry Miller, îmbrăcat în halat, pe marginea unei piscine, însă ținînd pe genunchi două splendide manechine, de bună seamă că despuiate, că doar era vorba de Miller, nu de cuviosul conte Tolstoi! Dar ultima postare a făcut și victime colaterale! O poză cu Hemingway, din spate, in halat de spital prin care i se vedea spatele, o poză din atelierul lui Brâncuși, cu un model în costum de baie integral, alta de la deschiderea primului salon de Hatha Yoga la Paris în 1930. În toate trei cazurile este vorba despre reproducerea unor opere de artă sau despre niște fotografii cu intenții artistice clare, flagrante aș spune.

Și să clarificăm un lucru – Face Book nu cenzurează din proprie inițiativă, pentru ca o operă artistică să fie eliminată de aici, iar infractorul să fie sancționat cu o suspedare de durată variabilă, este necesar să existe o reclamație referitoare la „nudity”. Din păcate, acestea apar. Acest spațiu libeer este bîntuit de puderie de vigilantes pudibonzi, incapabili să facă distincția elementară între o operă artistică și un produs pornografic și, atunci, pac la războiu, dă-i cu lăcrămația! Nu am stiut de la bun început cum să-i numesc pe acești imbecili de ambe sexe. Am vrut să-i numesc troglodiți, oameni ai cavernelor, dar ar fi fost greșit, în picturile rupestre din neolitic apar destule reprezentări ale nudității umane, ba chiar și divine. Să le spui pur și simplu proști, imbecili nu e îndestulător, aș numi numai genul proxim, nu și diferența specifică. Așa că m-am hotărît să le zic boi cu țîțe. Și pentru că sînt de ambe sexe, am decis să creez un articol nehotărît mixt, uno, deci indiferent de genul ipochimenului/ ipochimenei, le voi spune uno bou cu țîțe si la plural niște boi cu tîțe!

Asta nu înseamnă că Face Book nu are vina sa. Mașinăria de cenzurat e la fel de imbecilă, lucrează cu un program rudimentar, incapabil să sesizeze diferența dintre o operă artistică și pronografie. Ar fi simplu să realizeze un program mai bun, care măcar să conțină marile capodopere din istoria artistică a umanității. La performanțele de azi ale informaticii, ar fi floare la ureche. Pe deasupra nu ai posibilitatea să recurgi la o instanță de apel. Mașina ia decizia și ți-o trage. Pînă și în cele două faze ale cenzurii comuniste, puteai negocia, puteai cere explicații, te puteai adresa unei instanțe aflate peste nivelul cenzurii propriu-zise, mai puteai salva dacă nu totul, măcar cîte ceva. Aici este imposibil. Cum la fel de imposibil mi se pare ca diriguitorii Face Book să nu știe că spațiul lor, ca și internetul în general este bîntuit de boi cu țîțe, este limpede că această lacună nu provine din neștiință. Ci din nepăsare față de consumatorii care le aduc miliarde de dolari din publicitatea și din vînzarea informațiilor personale, de altfel nu doar în scop comercial, ci și scopuri securistice, nemărturisite nicăieri… S-ar putea modifica situația aceasta aberantă? De bună seamă, dacă s-ar rtreage într-o singură zi cîteva milioane de utilizatori, FB ar fi nevoit să țină seama de doleanțele acestora. Din păcate, oamenii sînt comozi, preferă să meargă ca vitele la tăiere decît să-și apere drepturile…. Pînă la urmă, e ceva amuzant, donquijotesc de nostim și să lupți de unul singur. Nu chiar! Mulțumesc tuturor celor care în cele trei încercări de pînă acum au fost alături, prin comentarii, sau prin preluarea mesajelor mele trimise prin mailul acestui spațiu. Că măcar această funcție nu a fost suspendată. Deocamdată, desigur…

De ce i-am numit pe proștii aceștia fericiți, nu sînt toți proștii fericiți? Ba da, însă în general, proștii, în starea lor de grație, sînt fericiți la modul pasiv, fără să-și dea seama, pe cînd această categorie de proști nu se simte bine decît în ofensivă, e o prostie activă, care nu e satisfăcută de ea însăși decît atunci cînd face răul. Nu că cenzorii din sistemele totalitare ar fi fost niște genii, dar măcar prostia lor era însoțită de ceva caificare. Oricum, puteau reprima opere de artă, dar măcar erau în stare să le distingă de alte produse. Atunci, prostia era „de partid și de stat”, acum e al dracului democratică, împărțită la tot cartierul mult mai generos decît spera Descartes că ar fi fost împărție bunul simț!

sursa: antonesei.revistatimpul.ro