Discuția despre achiziția celor 3.200 de microbuze școlare din PNRR s-a concentrat aproape exclusiv pe procedura de atribuire a contractului. Se analizează licitațiile, criteriile de selecție, prețurile per unitate. Dar ceea ce lipsește din dezbaterea publică de zilele astea este întrebarea esențială: era cu adevărat nevoie de o astfel de investiție, în această formă și la această scară?
Planul Național de Redresare și Reziliență a fost conceput sub presiunea termenelor impuse de Comisia Europeană, iar România a introdus în el o listă de investiții “gata de pornire”. În cazul microbuzelor, nu există în spațiul public o analiză de nevoi care să arate clar: câte localități nu au transport școlar adecvat, câți copii fac naveta zilnic, cât durează traseele și care sunt costurile actuale. În loc de o diagnoză serioasă, am avut o decizie politică de a aloca 250 de milioane de euro pentru vehicule, fără a demonstra de ce această soluție este mai bună decât alternativele.
Există un istoric de investiții cu substrat clientelar în dotări pentru autorități locale, de la săli de sport fără elevi, până la ambulanțe și utilaje agricole cumpărate “la pachet” pentru toată țara. Microbuzele școlare par să urmeze același tipar: alocări masive, fără standarde unitare de cost, fără criterii clare privind repartizarea. Ghidurile de finanțare au permis consiliilor județene să decidă aproape liber câte unități cumpără și la ce preț, ceea ce deschide larg ușa pentru aranjamente locale și pentru licitații orientate.
Fotografie via Aveuro, firma campioană a contractelor de furnizare a microbuzelor școlare achiziționare prin PNRR. Patronul este Vlad Papuc, care se întâmplă să fie fiul Rodicăi Papuc, președinta organizației de femei a PNL Prahova și candidată la funcția de senator la alegerile din 2024.
Cea mai mare problemă a transportului elevilor nu este lipsa vehiculelor, ci colapsul transportului județean. De ani de zile, autoritățile locale subfinanțează acest serviciu, iar guvernele au jonglat cu banii pentru naveta școlară. Ba au promis decont integral, ba au lăsat costurile pe umerii părinților. Cu 250 de milioane de euro, statul ar fi putut finanța abonamente pentru toți elevii din mediul rural pentru mai mulți ani, stimulând operatorii privați să mențină și să extindă rutele. Această abordare ar fi sprijinit infrastructura existentă și ar fi avut efecte imediate, fără costuri ascunse de întreținere și personal.
Lecția de politică publică
Un program de investiții din bani europeni ar trebui să răspundă la trei întrebări înainte să înceapă: Care este problema exactă pe care o rezolvă? De ce această soluție este mai eficientă decât alternativele? Cum va fi măsurat impactul, nu doar livrarea?
În cazul microbuzelor școlare, nu avem răspuns clar la niciuna dintre aceste întrebări. Avem, în schimb, o alocare uriașă cheltuită pe microbuze la suprapreț, vehicule care vor ajunge în sate cu drumuri impracticabile sau unde nu există șoferi disponibili. Și, totodată, o ocazie ratată de îmbunătăți sustenabil transportul elevilor.
România Curată, prin aplicația Ia Statul La Întrebări, va solicita Ministerului Educației și Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene date privind modul în care microbuzele electrice au ajuns în PNRR și, mai ales, detalii privind realizarea ghidurilor de finanțare. De asemenea, vom solicita caietele de sarcini și documentațiile de atribuire a contractelor de la fiecare consiliu județean în parte.
