Am aflat vestea morții tiranului cînd a fost făcută publică, dar am vrut să procedez ca și cum ar fi fost vorba de Nero, s-o trec sub tăcere. În fond, toți marii, mjlocii și micuții lumii s-au repezit cu condoleanțe, puțini dintre ei spunîndu-i criminalului pe numele său de criminal. Hollande de-o pildă spune „Fidel a încarnat Revoluția” și tot el îl poreclește pe repauzat „o mare figură a secolului XX”, dar la ce te poți aștepta la cel mai slab președinte francez de cînd există Republica?! Am găsit însă azi un titlu în Le Monde, pe care l-am adaptat mai sus și mi s-a părut o formă potrivită de a marca momentul. E pînă la urmă bilanțul epocii Castro, aproape 50 de ani, plus încă aproape zece în forma mai catifelată a frăținelui Raul. Regimul a declarat nouă zile de doliu național, sutele de mii de refugiați cubanezi din Florida au declanșat fiesta! Dumnezeu să-l judece, după fapte!
Mulțumesc frumos.
Dictator, poate. Dar Cuba are acum rata de alfabetizare de 99.8% si un sistem de sanatate ultra-performant (pentru populatie in general, nu doar pentru cei cu bani). Cred ca o sa-l regrete multi, mai ales daca incep acum vreo 20 de ani de liberalizare “à la roumaine”. Eu sunt mai degraba pro-SUA, insa trebuie sa porti ochelari de cal ca sa nu recunosti ca omul asta a fost mare si ca a fost iubit de cubanezi (cu mici exceptii). Altfel reuseau americanii sa-l lichideze rapid-rapid.