Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) a solicitat Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice (MENCȘ) să adopte o metodologie de finanțare a universităților pentru anul 2016 care să prevadă alocarea de fonduri pentru instituțiile de învățământ superior din România și în funcție de anumiți indicatori calitativi de performanță. Cererea studenţilor vine după ce Consiliului Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior (CNFIS), organism consultativ al MENCȘ a decis să transmită ministerului o propunere de metodologie de finanțare a universităților pentru anul 2016 care nu ia în calcul niciun indicator de performanță, ci care ține cont în alocarea finanțării pentru instituțiile de învățământ superior din România de o ierarhizare a programelor de studii realizată în anul 2011, care a expirat, fiind valabilă doar până în anul universitar 2014-2015 (conform Hotărârii de Guvern nr. 789/2011).
ANOSR consideră că, deși de mai mulți ani se discută în mediul educațional românesc despre dorinţa ca învăţământul superior din ţara noastră să progreseze şi să recupereze, măcar parţial, din decalajul existent faţă de sistemele educaționale occidentale, iar universitățile să fie finanțate într-o măsură însemnată în funcție de performanțele pe care le au și de standardele de calitate pe care le îndeplinesc, s-au făcut foarte puține demersuri concrete în acest sens. De-a lungul timpului, CNFIS a propus constant, prin intermediul rapoartelor privind starea învăţământului superior românesc realizate anual de această structură, varianta alocării finanțării suplimentare a universităților în funcție de o serie de indicatori calitativi de performanță.
La începutul anului 2015, când ministru al educaţiei era Sorin Cîmpeanu, chiar s-a aprobat (prin OM 3185/11.02.2015) o metodologie de finanțare a universităților care prevedea acest lucru (alocarea finanțării suplimentare a universităților în funcție de o serie de indicatori de calitate), dar aceasta nu a avut niciun fel de efect, fiind abrogată 4 luni mai târziu, la presiunea universităților (prin OM 3888/22.06.2015) și înlocuită cu o metodologie similară cu cea din anii precedenți (și similară cu propunerea actuală a CNFIS de metodologie pentru finanțarea universităților în anul 2016), care prevedea utilizarea nu a unor indicatori calitativi transparenți pentru alocarea finanțării suplimentare a universităților, ci utilizarea, pentru a stabili această componentă a finanțării instituțiilor de învățământ superior, a ierarhizării programelor de studii realizată în anul 2011 (anul universitar 2014-2015 fiind ultimul an în care acea ierarhizare mai era valabilă, conform H. G. nr. 789/2011). În același timp, metodologia aprobată inițial în anul 2015, în luna februarie, cea care prevedea alocarea finanțării suplimentare a universităților din România în funcție de performanţă a fost transformată într-un document aflat „în pilotare”, CNFIS asumându-și că va colecta de la universități în decursul anului 2015 datele necesare pentru calcularea respectivilor indicatori de calitate, va analiza impactul lor asupra finanțării universităților și va realiza un raport cu propuneri de corecții (dacă e cazul). Totuși, deși și-a asumat că va fi gata înainte de finalul anului 2015, CNFIS nu a finalizat acest raport nici până în prezent.
“Mai mult, deși, într-o ședință din luna decembrie 2015, CNFIS propunea, pentru alocarea finanțării suplimentare a universităților în anul 2016, utilizarea indicatorilor de calitate testați pe parcursul anului 2015, la începutul acestui an, CNFIS a decis, contrar tuturor pozițiilor anterioare avute de acest consiliu, că în anul 2016 nu trebuie acordată finanțarea suplimentară a universităților în funcție de indicatori calitativi, și s-a stabilit păstrarea unei stări de fapt care domină finanțarea instituțiilor de învățământ superior din România de mai mulți ani: alocarea de fonduri netransparent, exclusiv „din pixul” ministerului, adică alocarea finanțării suplimentare a universităților în funcție de o ierarhizare a programelor de studii realizată în anul 2011, ce a fost valabilă până în anul universitar 2014-2015, deci care în prezent nu mai este în vigoare și care nu mai reflectă realitatea actuală a sistemului” se arată într-un comunicat ANOSR.
Cum CNFIS este doar un organism consultativ al MENCȘ, el doar propune ministerului o variantă a metodologiei de finanțare a universităților, iar ministerul nu este obligat să adopte această metodologie în aceeași formă.
ANOSR solicită ca finanţarea să se facă în funcţie de criterii precum: numărul de cadre didactice, tineret (de până în 35 de ani), activitățile de cercetare ale studenților, numărul de studenți străini, numărul de studenți și de cadre didactice care au participat în programe de mobilități, numărul de parteneriate internaționale, contribuția universității la fondul de burse, numărul de locuri de cazare, capacitatea de a integra și susține studenți proveniți din medii defavorizate, transparența de care dă dovadă universitatea prin calitatea și conținutul informațiilor furnizate prin intermediul propriilor site-uri.
“Este trist şi foarte îngrijorător faptul că studenţii sunt singurii actori din sistem care îşi doresc ca performanţele universităţilor să fie stimulate şi recompensate şi care militează pentru o finanţare transparent şi coerentă a acestora. De asemenea, suntem surprinşi să observăm că marea majoritate a universităţilor din România nu îşi doresc să fie finanţate după performanţele pe care le au, preferând în continuare să se ţină cont de o ierarhizare expirată şi care nu mai are nicio legătură cu realitatea, precum şi de criteria netransparente care pot favoriza alocarea de fonduri pe criteria preferenţiale” a declarat Vlad Cherecheş, preşedintele ANOSR.
România Curată a solicitat punctele de vedere ale celor implicaţi direct şi interesaţi de finanţarea universităţilor în funcţie de performanţă.
Prof.Univ.Dr. Marilen Gabriel PIRTEA – Rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, membru în Biroul Executiv al CNFIS
România Curată: Într-un comunicat al Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România, se arată faptul că studenţii critică propunerea CNFIS privind metodologia de finanțare a universităților pentru anul 2016, pentru că nu ia în considerare niciun indicator de performanță, ci ține cont în alocarea finanțării pentru instituțiile de învățământ superior din România de o ierarhizare a programelor de studii realizată în anul 2011, care, susţin studenţii, ar fi expirat. În ce măsură consideraţi că sunt justificate aceste critici?
Prof.Univ.Dr. Marilen Pirtea: Propunerile făcute de ANOSR sunt îndreptățite, iar în contextul în care CNFIS a fost constituit ca o structură ce aduce viziune și soluţii transparente de finanţare, el fiind un organism consultativ al ministerului de resort. Totul pleacă de la modul cum abordăm sistemul universitar în România, ca un sistem axat pe performanţă academică sau unul spre întrajutorare socială sau poate unul mixt. CNFIS are atribuţii consultative doar pe o parte din banii pe care Ministerul Educaţiei îi are la dispoziţia sa pentru a finanţa universităţile din România. Gradul de transparenţă şi rigoarea metodologică a repartiţiei globale a banilor sunt diferite în funcţie de destinaţia lor şi categoriile de fonduri.
Nu cred că există absolut nicio justificare pertinentă care să motiveze alocarea de sume importante către universitățile reprezentate la vârf în diverse structuri ale Guvernului României, cum nu există nicio justificare prin care unele universități, cu precădere înființate la presiunea baronilor locali ai vremurilor anilor 90, ajung să primească peste 25% din finanțare pe criterii arbitrare, fără nicio legătură cu calitatea actului educațional sau a activității de cercetare.
România Curată: În calitate de rector, cum aţi dori să se acorde finanţarea suplimentară în universităţi?
Prof.Univ.Dr. Marilen Pirtea: Finanțarea suplimentară a universităților ar trebui realizată pe baza unor criterii clare, transparente, previzibile, astfel încât toate instituțiile de învățământ superior să poată să răspundă (mai bine, sau mai puțin bine) acelorași întrebări. Pentru a nu rămâne într-un cadru generalist iată câteva aspecte ce ar trebui avute în vedere în stabilirea metodologiei de acordare a finanțării suplimentare: nivelul de satisfacție al studenților / absolvenţilor cu privire la studiile urmate; gradul de angajabilitate al absolvenților la 2-3 ani după finalizarea studiilor; nivelul de internaționalizare al universităților (dat fiind ca este asumată ca prioritate națională); gradul de incluziune al universităților (date fiind disparitățile sociale naționale); performanța administrativă (exemplu: cât timp durează eliberarea unei adeverințe, a unei diplome etc.); dezvoltarea holistică a studenților: cum anume formează oameni vizionari, buni lucrători în echipă, cu competențe antreprenoriale, cu competențe transversale, nu doar buni profesionişti gata de pus la lucru în companiile multinaționale – România are nevoie vitală de tineri inovativi, care să participe la dezvoltarea de idei pentru transfer tehnologic, pentru inovare; accesul la informație de actualitate: cum au acces studenții la informații / baze de date de actualitate; care este calitatea spațiilor și a dotărilor în care au loc activitățile didactice și de cercetare; relația cu mediul de afaceri, fie el de stat sau privat: în ce masură informațiile transmise studentilor sunt corelate cu realitățile din piața muncii etc.
Este evident că la toate acestea, ca și categorie aparte care să conteze substanțial la finanțare, atât la finanțarea de bază cât și la finanțarea suplimentară, se adaugă activitatea de cercetare, activitate care trebuie să primeze în fața tuturor celorlalte componente.
Bogdan Murgescu, consilier al ministrului Educaţiei, fost vicepreşedinte CNFIS
România Curată: Cum consideraţi că ar trebui să se acorde finanţarea suplimentară în învăţământul universitar şi în ce măsură această finanţare ar trebui să ţină cont de performanţele universităţilor?
Bogdan Murgescu: În conformitate cu legea. Este adevărat, legea educației naționale nr.1/2011 a fost ciuntită prin OUG 21/2012 și OUG 117/2013 de prevederile unor paragrafe din art.193, care legau explicit finanțarea de rezultatele clasificării universităților și ierarhizării programelor de studii, dar au rămas în vigoare prevederile art.197: „Statul încurajează excelenţa în instituţiile de învăţământ superior prin pârghii financiare specifice, existente în prezenta lege: a) universităţilor li se alocă o finanţare suplimentară, în sumă, la nivel naţional, de minimum 30% din suma alocată la nivel naţional universităţilor de stat ca finanţare de bază, pe baza criteriilor şi a standardelor de calitate stabilite de Consiliul Naţional al Finanţării Învăţământului Superior şi aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului” (denumirea actuală: Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice).
Răspunsul la a doua parte a întrebării dv. este mai complicat și deci nu poate fi la fel de univoc. Aici sunt cel puțin două probleme. Prima, aproape filosofică, este cum se măsoară performanța universităților. Există o multitudine de dimensiuni și elemente care definesc excelența unei instituții de învățământ superior. Trebuie avute în vedere excelența în predare și în formarea absolvenților, performanța în progresul cunoașterii (cercetarea), asumarea unui rol integrator și de stimul al progresului la nivel local/regional, dar și în conectarea României la vectorii de dezvoltare la nivel mondial, iar această enumerare nu este nici pe departe exhaustivă. Dacă asupra listei elementelor de inclus în evaluare putem ajunge ceva mai ușor la un consens, stabilirea ponderilor alocate fiecăruia dintre aceste elemente în măsurătoarea finală este extrem de dificilă, și reflectă întotdeauna atât viziunile diferite despre rolul învățământului superior, cât și raporturile de forțe între instituții și actorii sociali relevanți. A doua problemă este aceea a implicațiilor finanțării bazate pe performanță pentru sistemul instituțiilor de învățământ superior. Dacă finanțarea totală a învățământului superior ar fi fost mai generoasă, nu ar fi fost o problemă ca o parte a resurselor să fie alocată pe bază de performanță și să acționeze pe de o parte ca recunoaștere a realizărilor trecute și pe de altă parte ca stimul de îmbunătățire pe viitor. În condițiile actuale, când sistemul în ansamblul său este subfinanțat, atât în raport cu nevoile, cât și în raport cu prevederile legii educației naționale și cu situația din celelalte țări ale Uniunii Europene, alocarea strictă pe bază de performanță a unei mari părți a finanțării publice riscă să conducă fie la închiderea unora dintre instituțiile de învățământ superior, fie la reducerea activității lor în moduri care ar necesita ajustări greu de armonizat cu cadrul legal existent. Putem discuta dacă această situație este dezirabilă sau nu, dar cred că problema este prea serioasă pentru a fi tranșată pur tehnic, la nivelul metodologiei de finanțare, fără o analiză complexă care să fundamenteze decizia la nivelul factorului politic.
Nuanțările de mai sus nu trebuie interpretate ca un refuz de asumare a responsabilității. După cum am menționat anterior, legea stabilește responsabilitatea CNFIS în definirea unor criterii și standarde de calitate, ca și a unor indicatori care să permită operaționalizarea măsurării excelenței universităților, și pe cea a Ministerului în adoptarea și aplicarea metodogiei de finanțare, inclusiv a finanțării suplimentare pe baza performanței. În perioada în care am fost vicepreședinte al CNFIS (iunie 2011 – iunie 2015), Consiliul, având la acea dată ca președinte pe profesorul Adrian Miroiu, și-a luat foarte în serios această îndatorire legală, a stabilit un set de principii pentru finanțarea suplimentară și a elaborat – pe baza unor ample consultări cu variate categorii de părți implicate – un set de indicatori de calitate care au fost incorporați în OMEN 3185/09.02.2015. Detalii asupra acestui proces pot fi găsite în capitolul IV din raportul public anual al CNFIS pe anul 2014, accesibil online la www.cnfis.ro. Totodată, poziția domnului ministru Adrian Curaj, pe care am onoarea să-l consiliez, este aceea că finanțarea suplimentară trebuie să respecte legea, adică să stimuleze excelența pe baza criteriilor și standardelor stabilite de CNFIS, asigurând totodată stabilitatea și predictibilitatea alocării resurselor financiare pentru instituțiile de învățământ superior; această poziție este convergentă cu eforturile CNFIS, atât în mandatul anterior, cât și în ansamblul activității sale de 21 de ani, de a diminua volatilitatea indusă de unele variații pe termen scurt ale performanței pe indicatori singulari și de a consolida datele și finanțarea universităților pe o bază multianuală.
România Curată: Se discută de mai mult timp despre metodologia pe care să o aplice CNFIS pentru stabilirea finanţării suplimentare în universităţi care să ţină cont de performanţă. În 2015 a existat un ordin al ministrului educaţiei care prevedea ca metodologia de finanţare să aibă în vedere criterii de perfomanţă, mai târziu, în acelaşi an, ordinul a fost abrogat. De ce nu s-a putut aplica ordinul iniţial?
Bogdan Murgescu: Au existat și unele dificultăți obiective de colectare a datelor pentru indicatorii de calitate, și diverse rezistențe subiective. Poziția mea și a fostului CNFIS a fost aceea de aplicare a OMEN 3185/09.02.2015. Atunci când Ministerul a decis că soluția realistă este aplicarea în 2015 a unei metodologii de finanțare bazată pe experiența din 2014 (a se vedea OMECȘ 3888/26.05.2015), CNFIS a insistat ca metodologia de alocare a finanțării suplimentare pe baza indicatorilor de calitate stabiliți prin OMEN 3185/09.02.2015 să fie pilotată în 2015 pentru a putea fi aplicată în 2016 (solicitare incorporată în OMECȘ 3889/26.05.2015). În ultima sa ședință plenară din timpul fostului mandat (8 mai 2015), CNFIS a stabilit un mecanism și calendar clar de centralizare, analiză, verificare și consolidare a datelor care erau în curs de colectare.
La ultima parte a întrebării dumneavoastă nu pot răspunde mai mult, întrucât din luna iunie 2015 nu am mai făcut parte din CNFIS.
România Curată a solicitat declaraţii legate de acest subiect şi fostului ministru al educaţiei Sorin Cîmpeanu, care a aprobat o metodologie de finanțare a universităților care prevedea finanțarea suplimentară a universităților în funcție de o serie de indicatori de calitate şi Claudiei Popescu, preşedintele actual al CNFIS. Deşi am primit asigurări că vom avea un punct de vedere, după mai bine de o lună de la solicitare, până în momentul publicării acestui articol, nu am primit niciun răspuns.
