Biblioteca Naţională a Românei este condusă, de la 1 august 2014, de un manager interimar. Este vorba despre Claudia Şerbănuţă, căreia i s-a prelungit mandatul prin patru ordine de ministru succesive.
Potrivit CV-ului, Claudia Şerbănuţă are studii de licenţă în domeniul calculatoarelor la Universitatea Bucureşti, un master în “Library and Information Science” (diplomă echivalată în România în biblioteconomie) şi este doctorand în acelaşi domeniu la University of Illinois at Urbana-Champaign, Champaign – SUA. A făcut un internship la Holocaust Memorial Museum din Washington, a lucrat în calitate de cercetător la Graduate School of Library and Information Science, University of Illinois, Urbana-Champaign – Statele Unite şi este colaborator al blogului de specialitate pentru bibliotecari Prolibro.
Asociaţia Bibliotecarilor din Biblioteca Naţională, cea care a anunţat România Curată despre problemele din instituţie, este însă de părere că actualul manager nu ar trebui să conducă instituţia, din cauza lipsei experienţei profesionale în domeniu şi a lipsei experienţei manageriale. Asociaţia consideră că “doamna Claudia Şerbănuţă nu numai că nu îndeplineşte condiţiile de înscriere la un concurs de management pentru orice tip de bibliotecă, dar nu se poate înscrie nici măcar la un concurs de angajare pe un post de specialitate – de execuţie, de bibliotecar S II – prima treaptă în evoluţia profesională a unui angajat”, pentru că nu are studii de licenţă în domeniul de activitate al instituţiei. Nemulţumirile au fost transmise într-un memoriu şi fostului ministru al Culturii Ionuţ Vulpescu, apoi retrimise noului ministru, Vlad Alexandrescu.
“Asociaţia Bibliotecarilor din Biblioteca Naţională a României îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de situaţia Bibliotecii Naţionale a României, condusă de la 1 august 2014 de un manager interimar numit prin 4 ordine de ministru, pe perioade succesive a câte 120 de zile. Înţelegem faptul că organizarea unui concurs de management este complicată şi de durată, însă situaţia critică a Bibliotecii Naţionale şi a angajaţilor săi, situaţie determinată de managementul interimar defectuos, necesită intervenţia dumneavoastră imediată, prin întreruperea acestui şir de mandate interimare ale doamnei Claudia Şerbănuţă şi numirea unei persoane cu experienţă profesională şi managerială specifice Bibliotecii Naţionale, până la organizarea concursului de management”, se menţionează în memoriu.
“Îmi recunosc lipsa de experienţă managerială, dar recunosc şi că vreau să învăţ”
Claudia Şerbănuţă (foto) a fost numită manager interimar în timpul mandatului lui Kelemen Hunor, iar fostul ministru Ionuţ Vulpescu i-a prelungit interimatul.
Într-un interviu acordat pentru România Curată, Claudia Şerbănuţă a vorbit despre numirea sa la conducerea Bibliotecii Naţionale:
Reporter: Ce consideraţi că a atras atenţia din CV-ul dumneavoastră ministrului Culturii pentru a fi numită pe postul de manager al Bibliotecii Naţionale?
Claudia Şerbănuţă: Faptul că eu am comentat public limitările sistemului bibliotecilor publice.
Reporter: Dar este suficient? Pentru că un post de manager implică şi lucrul cu oamenii şi experienţă într-o astfel de instituţie.
Claudia Şerbănuţă: Sau disponibilitatea de a învăţa.
Reporter: Din postul de manager?
Claudia Şerbănuţă: Domnul ministru m-a numit interimar, pe patru luni, dacă aveau o altă opţiune mai bună, puteau în secunda aceea să numească pe altcineva. Este o discuţie pe care trebuie să o aveţi în altă parte, nu la mine. Eu sunt un om care e pasionat de acest domeniu. Eu cred că pot să fac lucruri. Da, îmi recunosc lipsa de experienţă managerială, pentru că mă izbesc de probleme, dar în acelaşi timp recunosc şi că vreau să le învăţ. M-am înscris la program de leadership pe banii mei, pe timpul meu, m-am înscris la program de management pe banii mei, pe timpul meu, pentru că mă interesează.
Reporter: Ce consideraţi că vă recomandă pentru postul de manager al Bibliotecii Naţionale?
Claudia Şerbănuţă: Eu de şapte ani fac cercetare pe bibliotecile din România, le-am studiat şi când eram în State, le studiez şi pentru doctorat. De ce am fost numită aici? Trebuie sa discutaţi cu domnul ministru care m-a numit. Pentru că eu nu am… nu ştiu ce a gândit dânsul. Experienţa mea pe proiecte şi pe lucrul cu echipe într-adevăr nu este una care să ducă la conducerea a 200 de oameni, dar e de specialitate. Eu sunt aici interimar. În orice moment, dacă ministrul crede că nu fac treabă, eu pot să plec. Miniştrii sunt şefii mei direcţi, eu lor le raportez în legatură cu ce fac. Dacă dânşii cred că nu sunt suficient de pregătită, au absolut toate pârghiile să nu mai fiu aici. Pe de altă parte, de când am venit, am atras finanţări, am atras parteneri, am clarificat nişte lucruri care nu erau clarificate, inclusiv pe clădire. Ce am făcut, consider că am făcut bine, rog să mi se arate altfel, rog să mi se arate că s-a greşit. Rog să vină să discute. Dar în loc să se discute, facem hârtii în afară altora care nu ştiu despre ce vorbim.
Eu nu am experienţă profesională zero, eu în timpul masterului am lucrat într-una din cele mai mari biblioteci publice din Statele Unite, am avut internship. Eu am experienţă profesională zero în România, în instituţiile din România.
Reporter: Dar de la internship până la un post de manager…?
Claudia Şerbănuţă: Eu am avut internship în bibliotecile din SUA, eu am avut profesori, am avut directori de biblioteci din SUA, am lucrat ca intern la Muzeul Holocaustului, pe documentare. Da, nu am experienţă de lucru în Biblioteca Naţională, dar e nevoie neapărat?
La medie, sistemul bibliotecilor din România este cu 15 ani în urmă faţă de bibliotecile din ţările dezvoltate şi există în acest sistem excepţii care prin calitatea serviciilor oferite, proiecte, viziune şi dedicaţie contribuie mult la ridicarea acestei medii. Excepţiile din sistem nu sunt rare, dar nici suficiente ca să reprezinte deocamdată masa critică necesară schimbării. De aceea am acceptat provocarea acestui post. Dacă Biblioteca Naţională a României reuşeşte să se schimbe, să fie mai deschisă, mai activă şi implicată, atât pe plan local şi naţional, cât şi internaţional, cred că întreg sistemul de biblioteci se va schimba în bine.
Practica cu interimatul este una pe care Ministerul Culturii o are cu mai multe instituţii, nu este o practică sănătoasă, eu n-aş încuraja-o şi am spus-o că nu mi se pare normal, dar, pe de altă parte, dacă mi se oferă şansa să ajut şi cred că pot să ajut, mi se pare onest să o fac. Dacă nu aş crede că pot să fac lucruri, aş pleca prima, nu ar trebui sa mă sesizeze doamnele ca să plec, pentru că nu mă ţine nimic aici, nu am venit să mă lipesc de scaun, am venit pentru că Biblioteca Naţională în noua clădire are multe oportunităţi şi eu nu sunt convinsă că până acum aceste oportunităţi au fost folosite, din păcate.
Reporter: Concursurile dinainte pentru postul de manager au cerut experienţă în domeniu…
Claudia Şerbănuţă: Au cerut şi licenţă în domeniu. E nevoie de licenţă în domeniu, dacă ai master? Vă întreb. Când va hotărî ministerul că vrea să scoată postul la concurs, am să văd ce cere şi dacă mă calific cu experienţa de un an şi ceva, eu zic că da. Am anumite calificări care mă recomandă înaintea altora.
În urma solicitării făcute de către Alianţa pentru o Românie Curată, în baza legii 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, prin aplicaţia Ia statul la întrebări, referitor la criteriile de numire ale unui manager interimar, Ministerul Culturii precizează că “O.U.G. nr. 189/2008 nu prevede criterii pentru numirea managerilor interimari, aceştia neavând obligaţia să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi un candidat la un concurs de proiecte de management.”
“S-au acumulat nemulţumiri şi tensiuni în rândul angajaţilor”
Asociaţia Bibliotecarilor din Biblioteca Naţională a României susţine că modul în care Claudia Şerbănuţă a condus instituţia “a dus la acumularea nemulţumirilor şi tensiunilor în rândul angajaţilor, rămase mult timp neexprimate în faţa unui manager care a creat o atmosferă bazată pe nesiguranţă şi frică. Ceea ce demonstrează că răbdarea oamenilor a ajuns la capăt este faptul că 120 dintre ei, din totalul de 220 de angajaţi, s-au alăturat, prin semnăturile lor, demersului Sindicatului şi Asociaţiei Bibliotecarilor din Biblioteca Naţională a României de a semnala ilegalitatea organizării concursului de promovare în grade şi trepte superioare, expunându-se, astfel, în faţa managerului. Represaliile n-au întârziat să apară, primii chemaţi la ordin fiind cei şapte şefi de serviciu care au îndrăznit să semneze, ameninţaţi că vor suferi consecinţele în evaluarea anuală. Managementul este abuziv, bazat pe ameninţări şi conduce la pierderea încrederii şi a respectului profesional.”
Ce spune Claudia Şerbănuţă: Concursul de promovare a fost anulat în urma sesizării sindicatului. Eu acum de când sunt la Biblioteca Naţională încep să îmi dau seama că nu ştiu ce înţelege lumea prin ameninţări. Înteleg că atunci când eşti în birou cu cineva care are o autoritate mai mare ca tine, poţi fi intimidat, dar când eu ca manager spun că sunt nemulţumită de nişte şefi de servicii care au observat nereguli în instituţie, dar nu au mers pe scară ierarhică să anunţe superiorul lor direct, deşi puteau face, puteau face hârtii, cum au semnat această hârtie, puteau să semneze o hârtie către mine, unii dintre cei care au semnat îmi erau direct subordonaţi mie. Şi ca mod de lucru, eu încerc să fiu un om cu care să se poată discuta. Sunt aici ca să discut. Nu s-a discutat cu mine nimic, am înţeles că au discutat dupa aceea între ei, s-au speriat, s-au panicat, au semnat hârtia sindicatului. Pentru ca aceiaşi şefi de servicii mi-au propus la promovare câte trei-patru oameni, în condiţiile în care eu le-am cerut un singur om. O dată făcută propunerea, eu nu mai pot să spun îl promovez pe ăla sau nu îl promovez pe ăla. Nu am pe ce criterii. Cel puţin din punctul nostru de vedere, al celor care am încercat să facem promovări chiar am încercat să facem transparent. Au fost întârzieri pe care ni le-am asumat, s-a anulat concursul. Am avut o discuţie cu ei, da, eram supărată, e adevărat că eram supărată, îmi pare rău, nu pot să îmi ascund sentimentele chiar aşa de bine pentru că noi am stat în zilele de dinainte şi am lucrat pentru promovarea oamenilor, pentru că asta era nemulţumirea, că nu au fost făcute promovări. Numai că promovarea oamenilor nu se face cu lopata, se face după nişte criterii, a fost o încercare a noastră de a diferenţia cumva cine promovează şi cine nu Dar de aici până la ameninţări… eu ca manager sunt supărată pe acel middle management, când o să le fac evaluarea n-o să pot să uit de acest lucru, mi se pare un lucru de bun simţ… că o să fie 0,1 puncte din 5, dar ceva o să fie, pentru ca a fost neprofesioist ce au făcut.
Într-adevăr, nu e sănătos nici pentru oameni să le fie frică, dar cred că este o frică de nou. În instituţiile de stat fiecare şi-a creat o zonă de confort. Ca să ieşi din acea zonă de confort, te simţi vulnerabil, ameninţat. Dar una este să te simţi tu ameninţat şi alta este să vină un manager să te ameninţe, adică acuzaţiile care mi se aduc mi se par nefondate. Nu am ameninţat. Da, am fost nemulţumită, un şef poate fi nemulţumit de ce faci tu şi mergem mai departe, data viitoare te gandeşti.
Ceea ce simt e într-adevăr… uitaţi-vă ce au făcut în adresa de la sindicat, nu au avut încrederea să vină să discute cu mine. Asta poate să fie şi lipsa mea de experienţă în management, pot să fie mai multe lucruri, dar de aicea până la a fi ameninţaţi… mi se pare o cale foarte lungă. Nesiguranţa în legătură cu ce? Frica în legătură cu ce? Sunt într-adevăr un manager care cere performanţă de la nişte oameni care nu sunt obişnuiţi să performeze. Asta sunt, încerc să îmi adaptez stilul, dar nu mi se pare normal nici să fie speriati. Eu îi invit să discute, poate nu ţin cont de ce spun, dar eu îi invit să discute.
Biblotecarii se plâng că nu există un plan de management
Asociaţia Bibliotecarilor reclamă şi faptul că sub conducerea Claudiei Serbănuţă nu există un plan de management.
Ce spune Claudia Şerbănuţă: Sincer, mă cenzurez să fac proiecte de viitor, tocmai pentru că sunt interimar. Şi nu este normal nici pentru mine să mă ambalez, să fac proiect pe trei ani sau vorbit cu partneri pe termen lung, de exemplu firme de IT în ideea unei colecţii digitale, pentru proiecte europene. Noi nu avem ca instituţie, de exemplu, n-am găsit în instituţie capacitatea de a scrie proiecte europene, mi se pare normal să dezvolt acea parte.
În cererea trimisă de România Curată către Ministerul Culturii pentru a afla planul de management al conducerii interimare, se precizează că: “managerii interimari, conform O.U.G. nr. 189/2008, nu au obligaţia întocmirii unui proiect de management sau a unei strategii de conducere.”
Interimatul e regula
Înaintea Claudiei Şerbănuţă, conducerea Bibliotecii Naţionale a fost asigurată printr-un interimat de patru ani de către Elena Tîrziman. În raportul Curţii de Conturi din 2012, în care este curprinsă şi activitatea Bibliotecii Naţionale sub conducerea Elenei Tîrziman, se arată că:
„Unele spaţii disponibile din imobilul ”Biblioteca Naţională” aflat în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Culturii au fost puse la dispoziţia unor terţe persoane (persoane fizice sau juridice), în următoarele condiţii: contractele nu au fost încheiate de titularul dreptului de administrare, respectiv Ministerul Culturii, ci de Biblioteca Naţională a României, entitate în subordinea acestuia; închirierea nu a făcut obiectul unei hotărâri a Guvernului şi nu s-a realizat ca urmare a desfăşurării unei licitaţii publice; în unele situaţii evenimentele organizate nu au legătură cu specificul imobilului; tarifele practicate au fost stabilite aleatoriu, fără să existe tarife unice aprobate de administratorul imobilului, respectiv ministrul Culturii; sumele rezultate din închirierea spaţiilor nu au fost făcute venit la bugetul statului”
Unul dintre evenimentele organizate la Biblioteca Naţională în 2012 şi considerate de către Curtea de Conturi ca neavând legătură cu specificul imobilului a fost aniversarea unui brand de bere „Heineken – 140 de ani”, la care au participat mai multe personaje mondene.
Biblioteca Naţională a României – sediu nou, probleme noi
Managementul instituţiei nu este singura problemă care a aprins spiritele la Biblioteca Naţională de-a lungul timpului. Noul sediu al Bibliotecii Naţionale, unul modern, a treia clădire ca mărime din România, structurat pe şape niveluri, cu lifturi din sticlă şi podele din marmură, este râvnit şi de alte instituţii. 22 de ani a durat realizarea noii construcţii. Clădirea este impresionantă şi reprezintă o investiţie de peste 104 milioane de euro, fără TVA. Lucrările la Biblioteca Naţională a României au început în 1986, însă au fost sistate după evenimentele din 1989. Sediul din Bulevardul Unirii al Bibliotecii Naţionale din Bucureşti a avut o istorie nefericită după Revoluţie: lucrările au fost oprite lungi perioade de timp, iar imobilul s-a degradat.
Noul sediu al bibliotecii este impresionant: are 14 săli mari de lectură, şase săli de conferinţă, o aulă de 400 de locuri şi 30.000 de metri pătraţi de spaţii de depozite de carte.
După ce clădirea a fost construită, aceasta s-a aflat în administrarea Ministerului Culturii, care urma să o predea Bibliotecii Naţionale şi să păstreze anumite spaţii. Potrivit unei hotărâri de guvern, 862/2013, Ministerul Culturii urma să ocupe mai multe încăperi din clădirea Bibliotecii Naţionale, dar împărţirea era alta decât cea despre care se vorbise iniţial. Hotărârea este semnată de premierul Victor Ponta şi de Daniel Constantin Barbu, ministru al Culturii la acea vreme, din partea PNL.
În 2014, în timpul mandatului de ministru al Culturii al lui Gigel Ştirbu, din partea PNL, s-a încercat punerea în aplicare a hotărârii de guvern. Spaţii de la parter au fost închise cu lacătul pentru a delimita încăperile pe care urma să le ocupe Ministerul Culturii şi cele care rămâneau bibliotecii. Angajaţii bibliotecii s-au plâns de faptul că astfel le-a fost îngreunată activitatea. Printr-o adresă a Ministerului Culturii, managerul de atunci al Bibliotecii Naţionale, Elena Tîrziman, a fost amenințat cu procese în cazul în care trenează punerea în aplicare a HG 862/2013. Angajaţii s-au revoltat împotriva modului în care clădirea urma să fie împărţită cu Ministerul Culturii şi, în martie 2014, Asociaţia Bibliotecarilor din Biblioteca Naţională a României şi Sindicatul Bibliotecarilor din Biblioteca Naţională au declanşat greva japoneză, în semn de protest faţă de aplicarea hotărârii de guvern. În urma protestelor, Kelemen Hunor, numit între timp ministru al Culturii din partea UDMR, a declarat că va cere amendarea hotărârii de guvern şi revenirea la separarea spaţiilor bibliotecii între Ministerul Culturii şi Biblioteca Naţională, aşa cum fusese stabilit înainte de inaugurarea clădirii.
Concurs organizat defectuos, spun bibliotecarii
Concomitent cu tensiunile generate de împărţirea clădirii, în februarie 2014, Ministerul Culturii a publicat anunţul de concurs pentru postul de manager al Bibliotecii Naţionale a României, conţinând “condiţii de concurs care îl excludeau pe actualul manager şi pe orice alt specialist în domeniul biblioteconomiei”, consideră Asociaţia Bibliotecarilor din Biblioteca Naţională. După mai multe contestaţii, Elena Tîrziman a participat la concurs. Nu a primit punctajul de trecere şi a fost destituită din postul de manager interimar.
Preşedintele Asociaţiei Bibliotecarilor din România, Mircea Regneală, a depus un memoriu adresat ministrului Culturii de atunci, Kelemen Hunor, prin care contesta modul de organizare defectuos al concursului pentru ocuparea postului de manager la Biblioteca Naţională a României.
Acum, Asociaţia Bibliotecarilor din Biblioteca Naţională îi cere ministrului Culturii „să pună capăt ultimului mandat de manager interimar al Claudiei Şerbănuţă cât mai repede, înainte ca domnia sa să ia şi alte decizii ireparabile pentru Biblioteca Naţională, afectând atât funcţionarea şi imaginea acesteia, cât şi credibilitatea Ministerului Culturii.
“În calitate de asociaţie profesională atragem atenţia că deciziile pe care le ia managerul interimar au consecinţe pe termen lung, prin urmare ele trebuie luate de o persoană care are compeţenţele şi experienţa unui bun profesionist şi a unui bun manager”, spun bibliotecarii.
Referitor la organizarea unui concurs pentru ocuparea funcţiei de manager, în răspunsul trimis către România Curată se menţionează: “Ministerul Culturii va relua procedura necesară pentru pregătirea concursului de proiecte de management în vederea ocupării postului de manager la Biblioteca Națională a României, după aprobarea regulamentului-cadru de organizare şi desfăşurare a concursului de management, a regulamentului-cadru de organizare şi desfăşurare a evaluării managementului, a modelului-cadru al caietului de obiective, a modelului-cadru al raportului de activitate, precum şi a modelului-cadru al contractului de management, în conformitate cu prevederile art. II din O.U.G. nr. 68/2013 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură, aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2014.”
Al patrulea mandat de interimat al Claudiei Şerbănuţă expiră în 25 noiembrie.
Sunt bibliotecar de vreo 11 ani, destul de bine ancorat în fenomen.
Câteva comentarii:
1. Nu am aproape nicio îndoială: principalul motiv al rezistenței bibliotecarilor din BNR este frica de nou. Exemplul îl furnizează chiar ei, cu promovarea. La noi, în sistemul public, acestea se fac cu toptanul, ceea ce generează blazare, lipsă de concurență, fraudarea meritelor și posibilitatea de a fenta sistemul (te promovează șefuțu’ că-i ești simpatic). Acum, iată că vine cineva și vrea să introducă criterii obiective, de performanță (adică exemen). Reacția? Demers sindical! Unul legal, desigur. Dar moral și profesional?
2. Atitudinea conducerii ABR (nu a asociației, fiindcă asociațiile profesionale sunt niște cluburi ale puținilor aleși, să nu ne amăgim că în spatele lor stă părerea maselor) îmi pare strict legată de persoana doamnei Elena Tîrziman. Poate mă înșel, dar să analizăm faptele. ABR-ul n-a avut nimic împotriva ocupării vreme de 4 ani a postului de manager de către d-na Tîrziman, tot ca interimar, a susținut-o din greu pentru postul full-option, deși nu întrunea condițiile de înscriere la un concurs (clar enunțate), concurs pe care de altfel l-a și picat, iar acum e foarte îngrijorată de prelungirea mandatului Claudiei Șerbănuță pentru că nu respectă criteriile (nicăieri enunțate) de manager interimar.
Ceva miroase suspect în chestiunea asta.
Bingo!
Să mai adăugăm câteva detalii. În mandatul Claudiei Serbanuta programul Bibliotecii Nationale s-a prelungit pana la ora 20 în zilele de marţi şi joi. Nasol, ce ne trebuie noua pogram prelungit, publicul sa faca bine sa+si ia concediu daca vrea la biblioteca.
Si ce pretentie a mai avut absurda directoare? Sa fie program cu publicul sambata? Doamne fereste sa servim publicul! Avem si noi familii. Sindicat, alea alea, acas cu tine, madam! Asa-ti trebuie daca ai idei! Ia sa te ratoiesti si tu ca alti directori ca “daca-mi dati mai multi bani, o sa fac mai multe”!
Nu ne trebuie masteratul tau american, noi vrem sa ai diploma de licenta in biblioteconomie la o universitate serioasa, la Bioterra, la Spiru Haret, ceva, că doar asa cere legea! Nu trebuie sa fie nici acreditata, ca le echivaleaza Ministerul Educatiei cu toptanul!
conform legii nu poti obliga angajatii sa faca ore suplimentare fara ca acestea sa fie platite. Orele lucrate in timpul repaosului saptamanal se platesc dublu, din cate stiu. Eu nu cunosc situatia, ca nu am tangenta cu domeniul bibliotecilor, dar presupun ca nu s-a platit suplimentar daca oamenii au protestat. Un bun manager trebuie sa aiba acea capacitate de a tine cont atat de interesul angajatilor, cat si al publicului pe care il deserveste.
Presupun ca ar trebui gasite solutii care sa multumeasca pe toata lumea – daca programul se termina la ora 20, atunci sa inceapa la ora 12, pentru o zi lucrata sambata se primeste una in plus la concediu, etc.. Si eu sunt angajat si consider ca e normal sa se respecte contractul de munca- ne-am inteles ca lucrez 8 ore zilnic, atata concediu, atata repaos saptamanal, iar in acest interval eu imi fac treaba , nu inteleg de ce as lucra in plus gratis?Daca vroiam sa prestez program de multinationala, sa uit ca am familie sau viata personala, ma angajam acolo direct, si cu plata corespunzatoare, evident.
Nu mi se pare normal sa-i ceri unui om sa-si sacrifice familia sau pur si simplu timpul sau propriu in numele a ce, pana la urma.
Poate pentru un angajat tanar, aflat la inceput de cariera, fara familie, care poate mai e inca si pe cheltuiala parintilor statul peste program gratis nu conteaza. Dar sunt oameni care au o viata in afara serviciului, au copii care ii asteapta, de ce i-ar sacrifica ca sa stea la serviciu in plus?
Nici nu puteati spune mai bine!!!
Conform legii poti prelungi programul institutiei, avand grija ca programul de 40 de ore pe sapatamana al angajatilor luati individual sa fie respectat. Sta Ionel sambata, luni are liber si ii tine colegul locul. Teoria cu “nu se poate nimic” a dus Romania acolo unde e acum.
Hai sa va intreb, doamna, ca ziceti ca munciti. Biblioteca Nationala a costa 120.000.000 de dolari. Rambursabili. Ii platiti din impozitele dvs in fiecare luna. Ii platim si eu, si prietenii mei pasionati de citit, care lucram de luni pana vineri pana la 5 sau 6 seara. Vi se pare normal sa nu putem beneficia de banii nostri? Mie nu. Misiunea unei biblioteci e sa serveasca publicul. E ca si cum ar fin inchis la Megaimage, ca nu vor angajatii sa-si strice weekendul.
exista solutii astfel incat sa poti consulta fondul de carte si in afara programului. Ca suntem in era digitala, nu pe vremea lui Cuza.Dar ele trebuie implementate. Cat despre program, el se poate modifica astfel incat sa se tina cont si de interesele angajatilor. Pana la urma asta inseamna un bun manager, sa stii sa-ti motivezi echipa.Acum, eu nu stiu cum se petrec lucrurile la Nationala, dar presupun ca se fac greseli si din partea conducerii, altfel nu ar fi probleme.Degeaba faci cursuri prin strainataturi, daca vii acasa si hamalesti angajatii in stil pur romanesc.Managerul trebuie sa inteleaga ca el este ceea ce este datorita existentei colectivului.Trebuie sa stii sa atragi sprijinul si simpatia omului.
Pacat ca vorbiti in necunostinta de cauza. Stiti care e situatia personalului in Biblioteca Nationala? Nu vreti sa va duceti manager sa-l rotiti pe Ionel? Sau poate nu stiti cum e in strainatate unde dai cu tunul sa gasesti un supermarket deschis duminica. Vorbiti ca sa va aflati in treaba!
Ia uitati aici, doamna Laura:
http://www.bcub.ro/home/orar/orar—corp-boema
http://www.bjc.ro/new/index.php?program-public/
http://www.bibmet.ro/detalii-articol.aspx?artId=872&catId=381&c=3
Biblioteci din România, nu din Finlanda, nu din SUA.
Foarte documentata doamna Ela! De ce nu postati toata informqtia, pina la capat: citi angajati, cite unitati bibliografice, citi cititori la bibliotecile romanesti amintite?! Bine ca nu v -ati referit la bibliotecile straine, ca trebuia sa amintiti si bugetul alocat!
Stie cineva in cate biblioteci publice se lucreaza sambata fara sa fie platite dublu orele respective (de la ora 8 la 16, atentie!), fara zi libera suplimentara? Are curaj sa puna cineva ramasag ca in cel putin jumatate dintre bibliotecile judetene se lucreaza in conditiile de mai sus (poate doar cu programul mai redus)?
Revenind la fondul problemei, directorul/managerul are nu doar dreptul, ci si obligatia de a lua masurile cele mai bune pentru cresterea performantelor unei institutii. Dar acolo unde mai mult de 60 la suta dintre angajati sunt nemultumiti, exista o problema de comunicare.
Rascoala hienelor burtoase la Biblioteca Naţională a României, sau ce se intampla cand printr-un accident al sistemului, la conducerea unei institutii din Romania ajunge un om bine intentionat.
http://www.romaniacurata.ro/interimat-fara-sfarsit-la-bibl…/
Da, am avut ocazia sa lucrez cu Claudia Serbanuta pentru a organiza Nocturna Bibliotecilor Bucuresti in calitate de coordonator voluntar si desi atunci am tacut pentru ca “nu puteam deranja prea tare status quo-ul”, nu mai pot sta pasiv la incercarea asta labagica de discreditare a unui om pe care l-am simtit pasionat si dedicat.
Biblioteca Nationala e plina de birocrati angajati prin “concurs”, care odata ajunsi acolo isi lipesc un scaun sub fund si apoi se relaxeaza, stiind ca nimeni si nimic nu ii poate da jos. “Timpul trece, leafa merge” e mentalitatea generalizata. Proactivitate? Performanta? Misiunea unei biblioteci nationale? Vax!
A fost nevoie de voluntari la biblioteca tocmai din cauza ca daca angajatii erau deranjati prea tare sau pusi la munca, puteau sa coalizeze si impreuna sa distruga tot. Ni s-a pus in vedere de la inceput ca nu putem reactiona la stupiditatea unor sefi de servicii care se puneau cu fundu-n gard din teama de nou, neobisnuiti sa faca ceva, orice.
Nici nu vreau sa-mi aduc aminte ce discutii si negocieri au fost pentru ca ei sa stea peste program in acea noapte. Pentru cele cateva ore in plus in care multi au stat bosumflati si au repezit invitatii, au cerut si primit doua zile libere.
Nefiind parte din sistem, am putut lua pulsul la cald al feedback-ului celor care erau angajati si criticau tot ce se intampla, deranjati doar de faptul ca se intampla. Am fost priviti ca extraterestri, tampiti utopici care nu vor nimic pentru ei. Voluntari? Dar cum este posibil asa ceva? Cum este posibil ca o institutie sa fie deschisa si dupa programul uzual al birocratilor? Blasfemie!
Mostra perfecta a gandirii obtuze e furnizata chiar de ei, cu promovarea. La noi, în sistemul public, acestea se fac cu toptanul, ceea ce generează blazare, lipsă de concurență, fraudarea meritelor și posibilitatea de a fenta sistemul. Acum, iată că vine cineva și vrea să introducă criterii obiective, de performanță. Reacția? Demers sindical!
Dragilor, coincidenta face ca eu sa fi fost in trecut si lider sindical. Intr-adevar, nu in Romanica ci intr-o tara cu o cultura sindicala mult mai bine dezvoltata, dar poate ar trebui sa mi se spuna ca nu inteleg sistemul, corect? Si din perspectiva asta, demersul enuntat e o idiotenie crunta. Se doreste “experienţă profesională şi managerială specifice (sic!) Bibliotecii Naţionale”. Dar dragilor, experienta de stat pe scaun nu te califica pentru a fi un bun manager. In momentul asta v-ati dat singuri cu linistea in cap!
Acest protest nu face decat sa certifice ca femeia a deranjat un sistem bolnav. In ochii mei, asta e un argument mai puternic decat orice experienta de management. Da, vrem sa va deranjam!
Asa ca o sustinem pe Claudia Serbanuta sa scape de statutul ingrat si limitativ de “interimar”. O vrem Director intreg sau cum rahat denumiti voi, birocratii, ciolanul pentru care acum va rasculati! Si pe voi la gunoi, lenesilor. Sau la zoo, ca tot va place sa fiti priviti cum stati.
Sunt sigur ca la fel ca mine, si alti oameni care au colaborat pe diverse evenimente de bun simt in mandatul ei pot confirma cele scrise mai sus. Dati mai departe, dragilor. Completati cu experientele voastre personale. E timpul sa se afle adevarul.
Impreuna pentru performanta!
#CuratenieInBibNat
PS: Am scris asta fara sa ma consult cu Claudia pentru ca stiu ca probabil m-ar certa. Realizez si imi asum faptul ca ii aprind si mai multe paie in cap cu “aparatul” pe care incearca sa il conduca. Este un demers de #bunsimt si mi-as dori sa devina o miscare generalizata de sustinere a oamenilor bine intentionati, din orice domeniu. Numai asa putem schimba ceva!
Pai, eu zic sa ignoram cu totii legile, ca oricum toate sint facute de crocodili batrini si “hiene burtoase”. Sa nu mai existe criterii de acces in functii de conducere in afara de tinerete si “disponibilitatea de a invata”. Practic, orice hipster care citeste o carte in metrou are pregatirea necesara pentru a fi bibliotecar. Iar daca citesti o carte in autobuzul 104 sau 123, asta ar trebui sa se puna ca experienta relevanta care sa-ti permita sa candidezi la conducerea bibliotecii nationale, pentru ca, nu-i asa?, se poate spune ca treci zilnic pe acolo.
Maestre, când mai foloseşti expresii de felul „hiene burtoase” învăţate din cotidiene de mare tiraj gen Libertatea sau Click, uită-te bine în jurul domniei tale, poate te afli cu porcii la păscut şi vrei să le faci un compliment, numindu-i hiene burtoase. Poate ai avut o revelaţie hidoasă şi acum îţi faci semenii hiene. Poate ai căzut în haznaua neînţelegerii şi de acolo bâigui cuvinte. Sau poate chiar ai vrut să ne spui ceva dar când ai descătuşat cuvintele te-ai trezit jignind oameni pe care nu-i cunoşti. Foarte frumos că din poziţia domniei tale ai o părere, poate că pe alocuri ţi-o împărtăşesc. Dar îţi dau un sfat, mergi domnia ta frumos şi primeneşteţi un pic vocabularul, am auzit că asta se poate face prin lectură de exemplu, nu doare deloc.
Sa-ti fie rusine, domnule! De ce nu vii voluntar sa speli holurile si wc-urile asa cum multi dintre angajati o fac in mod voluntar? Pentru ca asta nu se afla in fisa de post asa cum nu se afla multe activititati care sunt acoperite voluntar tocmai pentru a nu se bloca functionarea “aparatului Claudiei”, dupa cum o numesti “atit de impartial”. De ce acuzi bibliotecarii recurgind la minciuni (vezi Nocturna) si la jigniri? E clar ca munca bilioteconomica ti-e straina dar dai cu parul pentru a-ti apara propriile interese. Deja mi-e greata ca ti-am raspuns.
Stimate domn, M. M.
Din cele relatate de dvs. ca bibliotecar (B.J. Iasi!?) am impresia ca ati gresit adresa si ati trebui sa va adresati unei gradini zoologice. “Hiene burtoase” (citandu-va) intro institutie de cultura, nu am mai vazut si nici auzit, iar in spatiile publice ale Bibliotecii Nationale, nu stiu si nu cred o astfel de actiune, Sau credeti ca, “ala micu, la mancat pe ala mare”, dupa care au impuscat hiena. Hai, domnule, vb. ceva serios, unde ai vazut dumneata hiene burtoase, ca le venea rau de atata “linsare”, si plecau demult. Apoi ce cuvant in exprimarea dvs. “labagica”. Este deranjant, domnule, cum ganditi, suna pornografic, daca sunteti umpic intelectual sau bine crescut mai bine zis, ati evita comentariile, de gen. Alt fel: “Angajatii erau deranjati si pusi la munca”. Daca va referiti la angajatii din Biblioteca Nationala, cred ca va inselati, pai ce domnule, erau scalvi, auzi “pusi la munca”,nu au si ei drepturi, isi fac datoria, au stiut ei ce fac, ca doar, nu ati stat la usa, ati fost primit, si acum comentati, ce credeti dvs…. ce nu a mers bine. Au executat intocmai, ordinele, dupa program, oricum degeaba spun ca tot nu intelegeti. Pe de alta parte, personalul din Biblioteca Nationala, sunt bibliotecari cu experienta, cu ani vechime, incercati de interimate, de griji totodat’ incercand prin simplitatea lor si cu personal (deficitar) sa asigure buna functionare a bibliotecii, pentru a oferi cititorilor, accesul la informatie. Asta e menirea ei, in rest, nu conteaza. Iar prin notiunea de voluntariat intrun fel, au prestat si bibliotecarii, in trecut si pana azi, exemple sunt nenumarate, nu aveti de unde le cunoaste, nici nu va priveste, si vorbiti.. vorbe. Sunteti un “click”, si “exit”, atat, multi ca dvs., vin si pleaca. Voluntarii, sunt de tot felul, la tot pasul, dar biblioteca are nevoie de oameni, de “personal angajat”, de specialisti, nu voluntari, care stiu doar sa critice, sau sa ingreuneze sistemul. Azi aici, maine in alta institutie , (loc). Ca persoana, vedeti doar actiunea dvs. ca voluntar in institutie, si ati generalizat asta, NU BIBLIOTECARII, au partile deficitare, … sistemul, asta e.
Apropos… textul ala cu “toptanul” se potriveste la toate comentariile… e unul si acelasi, asta e!
Tu esti, Dorele!
P.S. o seara placuta!, oriunde ai fi
Felicitari! Ati folosit un limbaj foarte academic, demn de ….!
Dragilor pseudonime, spre deosebire de dumneavoastra eu nu ma pretind a fi un intelectual, doar un om sincer care descrie ce a observat intr-o experienta destul de scurta. Nu detin adevarul suprem, ca domniile voastre.
Este pozitia mea personala si mi-o asum, la fel si exprimarea. Intr-adevar, simt ca am nedreptatit anumite persoane din Biblioteca, numarabile pe degetele de la o mana, care au ajutat cum au putut mai bine. Lor le cer scuze, daca nu a fost destul de clar cui ma adresez.
Am simtit sa iau pozitie pentru ca sunt satul de limitati si incompetenti care coalizeaza impotriva oamenilor de bun simt, chiar daca nu perfecti. Nu este singurul caz din ultimul timp, s-au strans mai multe. Daca ei pot sa formeze grupuri, oamenii buni de ce nu ar face-o?
Exista momente cand e bine sa deranjezi, asa ies la iveala caracterele oamenilor care altfel sunt obisnuiti sa lucreze “pe la spate”, in acelasi timp asta provoaca aflarea adevarului si dezbaterea publica a lacunelor sistemului.
Nu cred ca insiruirea de adeverinte si diplome obtinute in strainatate reflecta nivelul pregatirii unui manager. Sunt destule exemple care spun exact contrariul. Personal, am avut o experienta dezamagitoare cu aceasta domnisoara, care m-a facut sa ma intreb cine din minister a avut interesul s-o parasuteze intr-o institutie care, in tarile civilizate, este condusa de oameni cu o cariera exceptionala, academicieni, scriitori cunoscuti etc. Nu ma refer la modul umilitor in care am fost primit in cabinetul drei Serbanuta (fiind insotit si de un diplomat strain), ci la raspunsul stupefiant pe care l-am primit la solicitarea de a putea organiza un eveniment cultural la Bibl. Nationala. De fapt, ambasada respectiva a fost refuzata de dra director si inca foarte brutal! Asa ca nu ma mir ca salariatii (jigniti grosolan de cei dinaintea mea, fara niciun temei!) sunt ingroziti de aceasta persoana, care a primit o functie de conducere pentru care nu este pregatita.
Și care a fost motivația răspunsului negativ primit?
Lucrez de mulți ani într-o bibliotecă publică. Am cunoscut Biblioteca Națională și înainte de a veni Claudia Șerbănuță pe funcția de director interimar.
Adevărul, greu de digerat, este că în Biblioteca Națională nu s-a făcut nimic până când a venit acest director interimar. Situația se poate verifica simplu: nu au existat, decât sporadic și formal, evenimente sau acțiuni care să fie dedicate publicului bucureștean. Au trecut anii, leafa s-a luat, fără să rămână nimic în urmă. Nu a existat nicio gândire, viziune de dezvoltare, conexiuni cu ceea ce se întâmplă în marile biblioteci ale lumii. Ani de zile nu a existat nici o legătură, concretizată în rezultate și beneficii, între Biblioteca Națională și sistemul de biblioteci publice din țară, sistem care ar trebui să fie coordonat metodologic, așa cum spune legea.
Cunosc reacția oamenilor mediocri atunci când încerci să impui niște standarde profesionale. Te-ar sfâșia și te-ar călca în picioare. Te mănâncă de viu și te împroașcă cu mizerii. Asta se întâmplă acum în Biblioteca Națională. Nimic nu este prezentat concret dar se vorbește enorm. Întotdeauna cel care va îndrăzni să miște ceva, va fi tras de picioare, înapoi, în balta de nulități care formează majoritatea. Sper ca actualul ministru va avea toată libertatea să evalueze corect situația, după fapte și rezultate, nu după vorbe. Și îmi mai doresc să văd în fruntea Bibliotecii Naționale un om care să lucreze cu gândul la oameni și biblioteci și care să nu cedeze la ”intervenții” precum cea descrisă în postarea anterioară. Nu vreau un scriitoraș, de printr-o Uniune anostă, cu un CV bine garnisit, ușor de manipulat de către salariați pentru că nu știe ce să le ceară. Care vrea să folosească instituția pentru a-și promova propriul ego exacerbat iar personalul să dea din cap cu îngăduință. Se mai întâmplă și prin țară, sunt pline bibliotecile de cărți nemișcate din raft dar care au fost achiziționate, cu sutele, pentru că sunt scrise de director, gașca politică care îl susține sau prieteni de același ”calibru”.
Doresc să continue această schimbare în Biblioteca Națională. Doresc să văd oameni competenți și bine intenționați, capabili să creeze, alături de colegi, capabili să dialogheze pe marginea unor idei și propuneri și dornici să dăruiască și să se pună în slujba publicului. Și poate că va urma schimbarea și în restul țării.
ce performanta cereti de la altii atita timp cit n-ati fost in stare sa creati un site nou de biblioteca ?.. sa puneti toate cartile la raft din milioanele detinute?… sau sa modernizati =automatizati modul de cerere al publicatiilor de la depozite si sali de lectura?!!…. tot cu buletine de cerere scrise de mina ca acum o suta de ani ?!!!!!….. ce usor vorbiti si cereti performanta de la simplii angajati iar voi sefii, directorii si interimarii nu sinteti in stare de ani de zile sa rezolvati aceste probleme de baza pentru o biblioteca ditamai zisa si Nationala….bine ca va ocupati de ludoteci si contracte cu 5 voluntari…. ce usor e sa dai vina pe altii…
Am lucrat ca bibliotecar in Romania in urma cu 15 ani. Desi terminasem scoala de specialitate, promovarile se faceau in functie de “cat de repede te apropiai de pensie”… Eu fiind proaspat absolventa, puteam sa mai astept….in momentul de fata, locuiesc in Canada si incerc sa obtin un post intr o biblioteca publica de aici, biblioteca ce ofera orice si ar putea dori un iubitor de carte: program in fiecare zi a saptamanii pana la 9 seara (duminica doar de la 1 la 6), acces online la foarte milte materiale, baza de date online, internet….programe speciale atat pentru copii cat si pentru seniori…pacat ca, acasa , in Romania, nu se poate trece peste prejudecati si sa se vada si valoarea omului si ce ar putea aduce el nou sa schimbe oarecum sistemul invechit de zeci de ani.
Am asistat in urma cu ceva timp la un dialog dintre Andrei Pleşu si Adam Michnik, care a avut la Biblioteca Nationala. Ma asteptam ca directorul institutiei, gazda celor doua personalitati, sa spuna cateva cuvinte de bun venit, sa faca o minima introducere, orice. Nu s-a intamplat nimic de felul asta. Dupa terminarea discutiei dintre cei doi am intrebat un prieten daca stie cumva cine conduce institutia in care ne aflam. Mi-a aratat spre o doamna care parea o studenta pierduta prin cladire, care se tot invartea stangace pe langa A. Plesu si A. Michnik fara ca sa para a fi prea mult bagata in seama cei doi. Mi s-a parut extrem de jenant momentul. Mi-a fost rusine, ca roman, de situatia creata. Mi-am imaginat apoi ca doamna respectiva este un nume important in domeniul bibliotecilor si am cautat, de curiozitate, ceva scris de domnia sa… Nu am gasit aproape nimic sau in niciun caz ceva consistent, cat sa ii justifice postul ocupat Acum, din interviul de pe site-ul dvs se simte stangacia doamnei director interimar, faptul ca stie doar cateva lucruri si acelea in mod superficial despre cultura si biblioteci in general Dupa umila mea parere, directorul unei institutii culturale importante, de talia Bibliotecii Nationale, trebuie sa fie ori o personalitate culturala, cineva cu o anumita anvergura in domeniu ori un mare specialist in stiinta bibliotecilor, un profesionist desavarsit. Din cate am observat pana acum, mi-e teama ca doamna interimara nu este nici una, nici alta, doar un experiment managerial fantezist si de prost augur, patronat de Ministerul Culturii.
Stiti, Dla Dragomir, Dvs aveti dreptate, in aceea ca, intr-adevar, directorul bibliotecii poate sa fie un on cu statura, de cultura. Dar atunci, si asta se intampla in multe biblioteci din lume, managerul face management, si directorul face PR. Nu face directorul management, pentru ca el stie sa vorbeasca, sa primeasca, sa dea bine…dar nu sti biblioteconomie, inregistrare, evaluare, HR si multe altele. De asta exista posturi specializate, si posturi de PR. Eu am fost la evenimente organizate in multe biblioteci din Cambridge, la diferite colegii, faimoase, si cu oaspeti faimosi, dar sa stiti ca nu era bibliotecarul sef acolo – era organizatorul, care stia invitatii, facuse tot PRul, avea un speech gata pregatiti, etc. Cred ca exista undeva un sef al marii biblioteci a Universitatiii Cambridge, dar eu nnu l-am intalnit la nici un eveniment, si erau cel putin doua pe seara, prin toate colegiile. Deci, daca Dvs doriti pe cineva prezentabil, probabil va trebui sa mai asteptam tot cat am asteptat si pana acum sa se imbogateasca fondul de carte pe specilaitati, sa avem acces la portaluri care sunt normale in bibliotecile in strainatate, si multe alte chestii di astea, de biblioteca, nu de santan. ca eu la biblioteca ma duc in principal sa citesc…daca in hol este un eveniment, si acolo este Directorul, dar in biblioteca nu am ce imi trebuie, ma cam agasez, pentru ca Directorul intai trebuie sa aiba grija de mine, CITITOR, nu de participantii la evenimentele ocazionale din hol, oricare ar fi vorbitorii.
asta am observat si eu in ultima vreme, ca bibliotecile s-au transformat in camine culturale. Gasesti de toate acolo, mai putin chestii referitoare la carti, la studierea informatiei, la lectura, etc.. Ma duc cu copilul la biblioteca si ce gasesc acolo- o bibliotecara disperata sa faca pe baby-sitterul pentru cativa copii care- unii pe calculator (daca vreau sa-i dau calculator il tin acasa, nu trebuie sa mearga copilul sa stea pe facebook la biblioteca), altii se jucau cu jucarii (n-au jucarii acasa?la biblioteca vreau sa prinda drag de carte, nu de zbenguiala). In timp ce era cu ochii pe plodeti si le calcula timpul de stat pe internet, femeia se ocupa si de inscrierea celor noi, de recomandat carti, de primit carti, samd. Mi-a fost si mila de ea, zau, m-am gandit in ce hal au decazut bibliotecile.
Doamna Popa, trebuie sa fi fost acolo ca sa realizati penibilul momentului. Chiar daca nu esti o personalitate culturala tot poti ruga pe cineva sa te ajute ca sa scrii pe o hartie cateva cuvinte de bun simt, in calitate de sef/director/manager, ce vreti dvs, al institutiei gazda. Este un gest firesc si necesar in astfel de situatii. Era vorba de un eveniment deosebit, nu de unul “ocazional din hol”. imi pare rau ca va spun asta, dar inclin sa cred ca nu stiti prea bine cine sunt cele doua personalitati despre care vorbeam.
Eu nu vreau pe cineva “prezentabil”, poate nu m-am facut inteles, vreau pe cineva care sa ajunga in postul acela datorita meritelor sale, si nu numit de un ministru pe criterii obscure, sa nu imi fie jena, ca roman si platitor de taxe, de prestatia persoanei respective. Oricum, ideea este ca doamna nu este nici om de cultura si nici un f. mare specialist al domeniului, este in cel mai bun caz un fel de ucenic care a primit o jucarie (Biblioteca Nationala) si experimenteaza cu ea pe banii statului si din cate inteleg pe nervii angajatilor.
Daca intereseaza pe cineva parerea mea in chestiunea asta, nu este o practica buna sa pui licenta ca si conditie la un concurs de management, masterul bate licenta, ce sa mai spun de doctorat, sau de lucrari pe domeniu, e o chestie comunista asta cu licenta. Mi se pare ca la concurs trebuie sa se poata inscrie deschis toti candidatii, iar fata asta a voastra nu pare rea, nu o avea statura, dar pare motivata.
Interesant raspuns, dar asteptam ceva mai nuantat. Orice concurs e un amestec de criterii formale (reguli) si apreciere subiectiva a juriului. Raspunsul dumneavoastra pare sa justifice lipsa totala de criterii in favoarea subiectivului. Fiind trecut si eu prin tot felul de concursuri prin Romania si prin alte locuri, pot intelege frustrarea celui care pierde sau din cauza unui criteriu formal idiot, sau din cauza unui juriu debil. Insa nici alegerea pur formala, nici cea pur subiectiva nu mi se par corecte in domeniul public. Cred ca despre asta e vorba aici.
E trist sa constati ca aceasta doamna nu poate spune de ce a fost preferata de ministrul de atunci. La acest nivel, ar fi trebuit sa-si poata insira dintr-o rasuflare argumentele / calitatile care ar indreptati-o sa fie acolo! Plus ca logica ei e foarte “sucita” pentru cineva care se lauda ca este scolit in America: le-a cerut sefilor de servicii “sa propuna la promovare un singur om” !! iar ei au venit cu 4-5… adica promovarile se fac “cum vrea seful”?! daca tot clameaza idei goale precum: criterii, competenta, transparenta si valoare, ar fi trebuit sa-i lase pe toti aia care indeplinesc criteriile si sint competenti, sa treaca printr-un concurs de selectie ca sa-l promoveze pe cel mai bun!
Numai ca ea n-a lucrat niciodata, nicaieri!
O cunosc pe Claudia Serbanuta de cand eram eu insami in America, la studii. Si recunosc si tipul de probleme pe care le are. Cea mai mare problema fiind aceea ca noi, cei care am vazut cum se face treaba in strainatate, ce inseamna sa iti asumi responsabilitati si sa implementezi schimbarea, nu putem fi acceptati de unii care sed de ani de zile cu curul pe camasa, cu studii facute in facultati private, si probabil unii chiar cu doctorate cumparate, carora le stricam confortul si somnuln zilnic. Dar eu intreb jurnalistul si Ministrul. De cand o gasca organizata, care isi poate spune sindicat, poate sa calomnieze si sa denigreze un superior numit pe niste criterii, fara ca ei insisi sa fie evaluati. Eu in acest caz nu vad decat o singura solutie, care merita investitia financiara. EVALUARE EXTERNA PRIN CONSULTANTI STRAINI. Fara prea mult blabla. Toata lumea din biblioteca, de la portar, casier, femeia de servici, manageri si sefi de compartimente, director general,toti, evaluati si in functie de rezultate si performante, pastrati, primovati , SAU CONCEDIATI. In Romania este o moda sa tii in sistemul public o gasca intreaga de incompetenti, care terorizeaza, manipuleaza, calomniaza, ori de cate ori trebuie sa MUNCEASCA. Si a venit momentul sa se mai si munceasca in tara asta, nu numai sa se ia salarii si pensii. GO GO GO Claudia!
Esti pe dinafara, la propriu si figurat se pare! Stii cite femei de serviciu sunt in ditamai cladirea? 4! Ai dreptate, trebuie evaluare externa! Stii oare ca toti angajatii matura si spala birouri si wc-uri cu produse de curatenie aduse de acasa?! Rest in peace in USA si Cambridge!
Aș vrea să fac o precizare de ordin tehnic. In SUA nu există programe de studii de licență în domeniul biblioteconomiei și științelor informării. Motivul invocat e acela că biblioteconomia, fiind un domeniu multi-disciplinar, se pretează mai bine la studii post-universitare. De aceea, un master profesional în domeniul biblioteconomiei și științelor informării este singura cale (necesară si suficientă din punct de vedere al pregătirii profesionale) pentru a ocupa atât posturi de bibliotecar cât și de manager în bibliotecile din SUA.
Am dat peste articolul acesta din intamplare si din nou m-a facut sa ma gandesc la revenirea mea in tara. Problema mea si a celor care au absolvit in strainatate este ca in prezent diplomele noastre nu sunt recunoscute in Romania. Absolventa a unei licence in sociologie si a unui master in biblioteconomie mi-as dori ca intr-o zi sa existe mai multa flexibilitate in Romania si ca in unele posturi ocupate sa se aprecieze mai mult criteriile practice si tehnicitatea (capacitatea de a dezvolta relatii nationale si internationale, capacitatea de a dezvolta o strategie in care publicul sa ocupe primul loc, capacitatea de adaptare la schimbarile digitale etc.) .Pot sa inteleg ca inca sunt oameni care sustin necesitatea unui “homme de culture” cu eleganta intelectuala (cf. @Flavius Dragomir) la conducerea unei institutii culturale insa cred ca in situatia de fata e nevoie de cineva capabil sa recupereze o tehnologie demna de anul 2015 si sa atenueze diferentele existente entre bibliotecile din Ro si cele din Vest. Cu atat mai mult cu cat Romania prezinta un potential tehnologic (specialisti in informatica, infrastructura internet etc.) superior multor tari europene.
Imi permit sa mai mentionez ca in cadrul congresul IFLA din Lyon (2014) am avut ocazia sa observ reactia de “émerveillement” al bibliotecarilor romani in cadrul vizitelor bibliotecilor din regiune.
Sper ca lucrurile sa se schimbe cu timpul si inscrirea la concurs sa permita si acceptarea celor cu parcursuri universitare mai “inedite”. In cele din urma, reusirea concursului este dovada directa a competentei candidatului. In Franta se regasesc bibliotecari cu un background diferit (ingineri, informaticieni, educatori etc.) fiind adesea pioni ai schimbarii.
Dl. Traian Florin Serbanuta ne explica cum un “master profesional in domeniul biblioteconomiei și științelor informării este singura cale (necesară si suficientă din punct de vedere al pregătirii profesionale) pentru a ocupa atât posturi de bibliotecar cât și de manager în bibliotecile din SUA.” Cine ar angaja in SUA pe post de director de biblioteca mica un individ care are zero experienta, nu a profesat nimic in domeniu odata iesit din facultate? Oare pentru o biblioteca nationala nu ar trebui un om cu o solida experienta, capabil sa desteleneasca o institutie ramasa intepenita in timp?
Iata ce se cere pentru postul de director de biblioteca, cum ar fi de ASE, la Stanford:
http://joblist.ala.org/modules/jobseeker/Director-Library/31669.cfm
… ten years of experience in a relevant library setting, demonstrating a high level of expertise and active engagement in an area of specialization at a national level or a combination of education and relevant experience…
Advanced Degree in Library Science inseamna doctorat sau cel putin un certificat de studii aprofundate, dincolo de masterat, echivalentul aproape al unei jumatati de masterat, plus 10 ani de experienta, + + + multe alte competente de care d-na Serbanuta este foarte departe si va ramane departe, judecand dupa calitatea replicilor date pe parcusul acestui interviu.
A se vedea alte cerinte pentru posturi de bibliotecari la toate nivelele, in divese tipuri de biblioteci din SUA, tara avansata din punct de vedere biblioteconomic: http://joblist.ala.org/
D-na Serbanuta spune ca a facut cercetare in SUA. Unde a publicat rezultatele acestei cercetari? Am gasit o lucrare din 2008 care pare facuta pentru un curs, lucrare de 2 pagini + note care pune cap la cap ce au spus altii si nu rezultatele proprie-i cercetari:
https://www.ideals.illinois.edu/bitstream/handle/2142/8862/CILabNote_9_romania.pdf?sequence=2
Unde este viziunea pe termen scurt/lung al acestei interimare la nesfarsit? va pune pe CV ca a prelungit programul bibliotecii! Prelungirea programului nu rezolva nevoia de informare in era digitala. Ce resurse digitale ofera BN utilizatorului care are nevoie de informatie dupa ora inchiderii?
Iata ce cerinte au fost pentru ocuparea postului de director adjunct la Biblioteca Nationala (anul trecut)
– 7 ani vechime in specialitatea studiilor
– 5 ani vechime intr-o functie de conducere
http://www.bibnat.ro/dyn-doc/AnuntDirector%20FctiiPublice.pdf
iar director general poate fi cineva care n-a lucrat niciodata!
La ce biblioteca din lumea asta mare (orice fel, nu numai nationala) poate ajunge director cineva adunat de pe strada?!
Dna Serbanuta, este rusinoasa asocierea cu persoane de genul Mugur M, asta spune totul, acesta este limbajul pe care il folositi in compania voluntarilor adusi in biblioteca, si aceasta este si parerea dvs despre angajatii bibliotecii. De altfel ati si afirmat ca sunteti managerul institutiei, nu managerul angajatilor. Cum ati declarat ca nu tineti de scaun, e cazul sa va treziti si sa realizati ca nu sunteti dorita in aceasta biblioteca! Cam brusca trecerea de la internship=stagiu de ucenicie direct la manager general. A incercat si dl Ponta sa aduca o tinara la ministerul finantelor, absolventa de Harvard, care s-a dovedit a fi total nepregatita sa conduca un minister. Vorbiti de evaluare, cine va da acest drept?! Ce concurs ati dat, cine v-a evaluat pe dvs?!
Tovarasa Laura, mai incet ca ii treziti pe cei care dorm pe langa biroul dumneavoastra.
Vi se pare ca munciti prea mult, sunteti prea destepti si nu sunteti apreciati?
Cate limbi straine stie, in medie, un bibliotecar de la aceasta biblioteca?
Ce competente digitale are? Din alea evaluate pe bune, macar un ECDL. Ca pe Facebook stati cu totii in timpul programului.
Cate proiecte cu finantari externe ati scris? Ca de castigat stiu ca nimic.
Cate articole cotate BDI ati scris? Sau macar prin revistele voastre de specialitate.
Aveti o munca prea grea si obositoare? Ce mari responsabilitati aveti? Va puneti pe acelasi nivel cu un neurochirurg sau cu un judecator?
V-a taiat cineva din salariu pentru ca nu v-ati indeplinit indicatorii? Pentru ca nu aveti nici un fel de rezultate? Ce scrie in fisa postului este minim-minimorum, nu este pentru FB. Excelati in domeniu? Cu ce va laudati? Care sunt performantele dumneavoastra? Sa le auzim ca ziceti ca dati in greu.
Haideti sa vedem, sa cunoasca si poporul, ce faceti voi, salariații, intr-o saptamana de lucru.
corect.Stau 8 ore la serviciu si in alea muncesc ca la carte- asa nu are nimeni ce- mi reprosa ca rup usa la ora 16.
Oau, ce repede sariti in apararea prietenei, tovarase voluntar! Au fost scoase posturi la concurs, de ce nu mergeti sa faceti dvs toate cele enumerate pe un salariu de 1300 lei, nu cumva nu stiti nimic, doar sa dati din gura? Sau e mai bine voluntar, se gaseste un oscior de ros?!
Să ne înțelegem: dacă ați avea competențe lingvistice și digitale ați putea să scrieți un articol. Dacă ați avea activitate științifică ați avea cu ce să demonstrați că meritați să fiți cooptată într-un proiect. De aici ar putea veni și bani sau ați putea îndeplini criteriile de promovare, deci tot bani.
In fapt vă place să vă victimizați pentru că este greu sa acceptați că sunteți INCOMPETENTI. Si atunci nu aveți decât să faceți curățenie. Pentru așa ceva nu puteți avea pretenția că meritați mai mult decât 1300 lei. Dacă sunteți buni de ceva demonstrați-o. Si puteți pe urmă să plecați din bibliotecă pe un salariu mai bun. Numai voi sunteți de vină pentru ceea ce sunteți, nu învinuiți pe altul de neputința voastră. Adevărul acesta este greu de înghițit. E mai ușor să dai din gură.
In fapt, și repet acest lucru până când o să treceți de faza de negare și o să ajungeți în cea de acceptare, marea majoritate sunteți INCOMPETENTI.
As incepe un comentariu fara referire neaparata la persoana Claudiei Serbanuta, care, in mod evident, este o impostoare, si nu cred ca merita ratat acest moment de potentiala schimbare la Biblioteca Nationala a Romaniei, agatindu-ne strict de persoana ei. Sindicatul si Asociatia bibliotecarilor din BNaR cer o persoana „cu experienţă profesională şi managerială specifice Bibliotecii Naţionale”. Cu tot respectul, dar cum poate fi gasita aceasta persoana? In Romania „Biblioteci Nationale” sint cea din Bdul Unirii si Biblioteca Academiei cu cele doua filiale ale sale din Iasi si Cluj. BNaR este ramasa de multa vreme în afara timpului istoric, în perioada interbelica in cel mai bun caz… In ianuarie 2013, Revista American Libraries a publicat articolul Romania’s New National Library Remains a Dream Yet to Come True, de Leonard Kniffel şi Hermina Anghelescu ( http://americanlibrariesmagazine.org). Acelasi colectiv care protesteaza acum, a protestat si atunci in contra revistei americane, pe motiv ca imaginea instituţională a fost afectată negativ la nivel naţional şi internaţional de articol… Poate BNaR sa dea un manager ? De peste două decenii, activitatea BNaR este modestă, iar imaginea este a unei instituții în derivă care nu-și găsește menirea. BNaR este puțin cunoscută în Bucuresti și în țară, și cvasi-necunoscută în străinatate. Am mai spus-o: din punctul meu de vedere, adevarata Biblioteca Nationala a Romaniei este BIBLIOTECA ACADEMIEI. Ii trebuie Romaniei doua Biblioteci Nationale?
Desfiintarea BNaR-ul din Bdul Unirii este perfect justificată prin neîndeplinirea funcțiilor și a misiunii sale culturale. BNaR nu are capacitatea profesionala sa indeplineasca integral nici misiunile traditionale caracteristice secolului al XIX-lea:
– BNaR nu cunoaște cu exactitate numărul total al documentelor aflate în patrimoniul său, milioane de documente fiind împachetate cine stie pe unde.
– BNaR nu are accesibile decât 10% din fondul de publicații pentru utilizatori;
– BNaR nu are catalogul on-line complet, situație singulară în cadrul bibliotecilor naționale din Europa;
– BNaR nu face Indexarea prin cuvinte, întrucit nu a realizat tezaurul românesc de subiecte, desi pretinde o adaptare din franceza a sistemului de indexare Rameau ( activitate începuta / platita înca din 2002!);
– BNaR nu asigura respectarea Legii depozitului legal decit in proportie de maxim 50% – o situatie intolerabila, neintilnita nici in perioade de razboi;
– BNaR nu asigura vizibilitatea publicațiilor românesti intr-o baza de date mondiala, precum OCLC. Publicatiile / autorii din România sint într-o autoizolare de neconceput în societatea globalizării. (Se pare ca OCLC a incercat niste contacte cu dna Serbanuta de cind e interimar, dar n-a raspuns nici macar de politete…)
– BNaR nu are capacitatea sa coordoneze Catalogul National Partajat, Romania fiind una din puținele țări din lume unde catalogarea se face descentralizat sau repetitiv, cu pierderi imense de timp, de resurse umane și bugetare.
– BNaR anuleaza complet caracterul de noutate a unei informații, din cauza ca are un decalaj intre achizitie si prelucrarea documentului de mai mult de un an.
– BNaR nu are expertiza și capacitate profesională de a realiza programe de cercetare științifică nici in regim de finantare proprie si nici cu fonduri extrabugetare atrase.
– BNaR raportează date statistice incorecte, fără să respecte normele internaționale.
– BNaR nu constituie colecții digitale, fapt cu repercursiuni extrem de grave – peste două / trei decenii România va fi o țară fara memorie culturala scrisa din cauza degradarii fizice a documentelor pe suport hârtie.
– BNaR nu se afla în niciun program de cooperare europeana; participările anterioare au fost initiate de alte institutii, iar BNaR a fost numai partener. Statutul international confuz si parteneriatele ramase in faza de initiativa au condus, in mod inevitabil, la neimplicarea BNaR în strategia de accesare a fondurilor europene. Dincolo de clisee si afirmatii patriotarde, se impune recunoaşterea unei realităţi crude (prezentă de altfel in întregul sistem naţional de biblioteci): BNaR-ul nu „traieste” in secolul XXI si habar n-am cine ar putea-o aduce in lumea reala. In mod clar „palaria” asta ii cade Claudiei Serbanuta nu pe ochi… se impiedica intr-insa!! Prin urmare, Ministrul Culturii ar trebui sfatuit de un “palarier” bun de tot in chestiunea asta…
din pacate, cu tot respectul asa stau lucrurile la BN , e cazul sa se limpezeasca situatia in mod curajos si competent de la un nivel superior institutiei
se face referire la evenimentul Noaptea bibliotecilor (intr-un comentariu de o agresivitate si violenta de limbaj nemaintilnite).
Pentru informarea dumneavoastra, trebuie sa stiti ca Biblioteca Nationala a Romaniei a organizat evenimentul Nocturna bibliotecilor inca din anul 2011 (prima editie). Uitati-va pe programul evenimentul si observati diferenta colosala de nivel cultural intre aceasta editie http://www.bibnat.ro/Evenimente-culturale-s108-ev49-ro.htm si cea din 2015 (organizata in timpul dnei Serbanuta, cu voluntari care considera bibliotecarii niste hiene burtoase) http://www.bibnat.ro/Evenimente-culturale-s108-ev302-ro.htm
aberatie management BNR de pe siteul institutiei din ianuarie 2015 – anunt concurs femeie de serviciu -studii medii, vechime 5 ani, cunostinte PC-word, excell, power point, acces, internet…..!!!!
ne putem inchipui cite persoane au dat navala sa se inscrie la un asemenea concurs ca sa spele WC=urile si holurile bibliotecii si apoi sa suporte dispretul si prejudecatile doamnei interimar
Domnule Mugur M(uraru), daca tu consideri ca orice blogger fara loc de munca poate fi numit manager al unei institutii de interes national, ai o gandire de-a dreptul “revolutionara”. Probabil ca si in neprecizata tara civilizata la care faci referire, orice persoana fara loc de munca ajunge manager al Bibliotecii Nationale.
CE SE INTAMPLA CU BIBLIOTECA NATIONALA A ROMANIEI ?
BIBLIOTECA NATIONALA ESTE CA O INSECTA DE LA MUZEUL ANTIPA.
FRUMOASA PE DIN AFARA, DAR GOALA PE DINAUNTRU, ADICA DACA O ATINGI … NU MAI RAMANE NIMIC … …
Consider ca Biblioteca Nationala a Romaniei a fost permanent o instituţie sabotată încă de la înfiinţare, anul 1836, chiar si pana astazi.
Pentru ca nici astazi in anul 2015, NU putem vorbi despre existenţa Bibliotecii Naţionale a României, adică o Bibliotecă Naţională, complet funcţională.
Sunt multe lucruri absolut inacceptabile pentru o Biblioteca Nationala in secolul al XXI-lea.
Sunt persoana care a scris mai ales dupa anul 2002 mult si in presa on line si prin memorii adresate guvernantilor Romnaiei.
Pe nimeni nu intereseaza Biblioteca Nationala.
Am scris deseori despre necesitatea unui manager adevarat pentru Biblioteca Naţională ?
Să nu aibă România o personalitate care să ia „frâiele” Bibliotecii Naţionale ? Să nu aibă România un istoric, un filolog, o personalitate puternică şi bună cunoscătoare a Bibliotecii Româneşti care să-şi pună amprenta pe Biblioteca Naţională în următorii ani ? Nu există în ţara noastră un bun cunoscător al istoriei României, dar şi al realităţilor din România, iubitor de carte şi de bibliotecă, care să înţeleagă conceptul de „bibliotecă naţională” ?
Nu poate da România un manager precum au marile biblioteci ale lumii ? Chiar bibliotecile din Europa de Est ne-au depăşit şi la acest capitol.
Înainte de 1989, eram pe picior de egalitate cu directorii bibliotecilor cu tradiţie în Europa, Franţa, Germania, Anglia, URSS. Cât priveşte Bibliotecile Naţionale din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, toate erau după BNaR, ca reputaţie.
Meteahna noastra a Romanilor este sa luam partea si aparam un director sau altul. Numai din interes. Mult ne pasa de institutie, noua sa ne fie bine.
Nu suntem corecti si cinstiti sa vorbim de CE face si CE NU face un director sau altul.
Asociatia Bibliotecarilor din Biblioteca o sprijina neconditionat pe Elena Tirziman, altii, acum, prin comentarii o apara pe Claudia Serbanuta.
Dar CUM arata Biblioteca Nationala, ce se intampla acolo, efectiv, NU se spune.
Am condamnat de multe ori TACEREA bibliotecarilor din BNaR care, pe de o parte din FRICA de a nu-si pierde locul de munca, altii din „NU-MI PASA” si a treia categorie grupul, de fapt „GASCA” (desi nu-mi place termenul, dar, mai ilustrativ) conducerii, interesatii, asa ca NICIODATA, NIMENI dupa 1990 nu a luat vreo atitudine.
Sigur nu se ajungea la aceasta perioada daca se facea ceva mai devreme.
La numeroasele mele interventii in presa, NIMENI din Biblioteca Nationala nu a completat ceea ce am scris, fara sa sublinieze sau sa ne spuna si de alte nereguli.
Pentru mine nu conteaza pregatirea unui manager. Un om destept poata sa faca orice daca vrea. Pentru ca facultatea de Biblioteconomie de la noi este sub asteptari …
In cazul unui manageriat pentru o asemenea institutie este necesara o cat de mica activitatea, efectiva in domeniu.
Nu stiu daca este nevoie de un an sau de sapte ca experienta, dar ceva experienta este absolut necesara.
Nici Elena Tirziman si nici Claudia Serbanuta nu aveau pic de experienta in domeniul bibliotecilor.
A fi profesor la facultatea de Biblioteconomie, nu inseamna manageriat Biblioteca Nationala, a te uita putin prin institutii straine de cum este, nu inseamna ca poti dirija Biblioteca Nationala a Romaniei.
Nici unde in lume, nici macar in Romania, dar mai ales in „State” orice manager isi incepe manegeriatul cu primul obiectiv al unei Biblioteci : PUBLICATIILE ! Patrimoniul scris al BNaR !
Asa cum sta scris chiar pe site BNaR – Misisune. Viziune :
http://www.bibnat.ro/Misiune-si-viziune-s3-ro.htm
“Biblioteca Naţională a României are ca misiune identificarea, dezvoltarea, organizarea, conservarea, cercetarea, comunicarea şi punerea în valoare a patrimoniului documentar naţional, precum şi a fondului Românica, fond ce reuneşte documente apărute în străinătate, referitoare la România şi la poporul român, publicaţii ale autorilor români apărute în străinătate în orice limbă, publicaţii în limba română ale autorilor străini apărute în străinătate”.
“Instituţie patrimonială esenţială, Biblioteca Naţională a României conservă, gestionează şi valorifică o parte importantă a tezaurului cultural naţional scris şi participă la construirea unei societăţi moderne, dinamice şi bine informate, prin integrarea la nivel naţional a resurselor documentare şi informaţionale, deschizând o cale către cunoaştere, în general, şi către cunoaşterea culturii şi spiritualităţii româneşti, în special.
Adevărat centru naţional de informare, Biblioteca Naţională a României se află în slujba educaţiei şi a cercetării ştiinţifice, în scopul dezvoltării sociale, culturale şi economice a ţării”
NU ESTE ADEVARAT, Biblioteca noastra Nationala NU face asa ceva ! Este numai pe hartie.
Viziune / Misiune de secolul 21 ?
PUBLICATIILE BIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI sunt stivuite, împachetate, ferfeniţite, arse, pierdute, mucegăite, dar mai ales neprelucrate, stau fără acte de inventar, fără nici o evidenţă clară şi asta, cel putin, din anul 1955, de cand a fost infiintata de comunisti Biblioteca Centrala de Stat.
Ori, nu este normal ca publicaţiile Bibliotecii Naţionale să PUTREZEASCĂ ani de-a rândul şi sub cele mai legitime motive toţi directorii post – decembrişti să nu vorbească de aceasta, să nu spună Adevărul, de frica pierderii „scaunului” de Director !
Fosta directoare Elena Tirziman a detinut recordul unor actiuni de Camin Cultural din anii ’60 ai Romaniei socialiste, adevarate chermeze, fara nici o legatura cu o Biblioteca Nationala a Romaniei.
De pomina fiind acele degustari de vinuri cu scuipatorile de rigoare si cu intrarea la eveniment cu zeci de euro de persoana …
Interimarul Claudia Serbanuta a schimbat scuipatoarele de la degustarile de vinuri – preocuparile predilecte ale directorului inlocuit cu ACTIUNI PENTRU COPII, DE LA VARSTA 0 – ZERO PANA LA GRADINITA sau ceva peste 5-6 ani – actiuni predilecte acestui interimat.
In 25 IUNIE 2015, la 60 de ani de la infiintarea BCS–prin HCM 1193/25.06.1955, actuala BNaR (dupa 1990 Biblioteca Nationala si-a recapatat numele adevarat, Biblioteca Nationala) evenimentul a trecut neobservat pentru bibliotecarii si managerul BNaR. In schimb, a fost mentionat chiar in 25.06.2015 un important EVENIMENT PENTRU COPII INTRE 6 SI 12 ANI !
http://www.bibnat.ro/Evenimente-culturale-s108-ev286-ro.htm
Nici un cuvant, niciodata, de nici unul dintre acesti directori desemnati sa conduca Prima Biblioteca a Romaniei despre milioanele de publicatii ale Bibliotecii Nationale care zac fara acte fianciar-contabile.
Daca pana la a avea un sediu nou, cu spatiu suficient pentru publicatii, se mai intelegea aceasta tacere, dar la 4 ani de zile de la inaugurarea noului sediu din noiembrie 2011 chiar este de neinteles aceasta tacere.
În condițiile date, cu un sediu nou, cu spațiu suficient pentru lucru, cu bibliotecari dispuși să se implice, nu trebuie decât un MANAGEMENT ADECVAT.
BIBLIOTECA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI NU A AVUT SI NU ARE AȘA CEVA.
Nici la 4 ani de după inaugurarea noului sediu nu s-a găsit un manager de Bibliotecă Națională în România. Cu asta trebuia început aici, imediat după aprilie 2012. Aceasta trebuia să fie prioritatea pentru managerul Bibliotecii Naționale, publicațiile !
Scuza cu lipsa ”resursei umane” (așa le place managerilor BNaR să traducă lipsa de personal) nu se explică atâta timp când în 4 ani s-au făcut zeci de angajări, dar nu în prelucrarea Colecțiilor. Unde sunt cei angajați în ultimii 4 ani? La ce bun atâtea posturi de directori ?
La ce bun „crearea” de noi departamente ?
La ce bun un Director Direcție funcții specifice de bibliotecă publică ? Nu i s-a vazut nici o singura actiune. In schimb s-a vazut angajarea sotului intr-un departament si acesta nou creat : Compartimentul pentru Situații de urgență ?!
Ce face nou infiintatul serviciu Dezvoltare Instituțională ? Activitatea de aici doar cu 2-3 persoane nu se putea face de catre departamentul de Comunicare ?
Ce face Serviciul Periodice nou infiintat decat o copiere a ceea ce exista : Lista cu periodice vechi ale BNaR trecute in … TABELE ?
Pe langa o conducere adecvata Bibliotecii Nationale a Romaniei ii trebuie multe.
Unele din cele mai importante probleme :
1.PUBLICATIILE Bibliotecii Naţionale a României. Este vorba de manuscrise, stampe, hărţi, incunabule, tipărituri cu caracter bibliofil, cărţi reviste, ziare, dar şi foi volante, cărţi poştale, afişe, anunţuri cu/de reclame, expoziţii, precum şi discuri, CD, benzi magnetice, casete, microfilme, diapozitive, etc. care nu apar in cataloagele Bibliotecii, despre care nu se stie nimic precis.
2. PAGINA WEB a Bibliotecii Naţionale a României care sa aiba si un ISTORIC adecvat al Bibliotecii Naţionale a României. Toata pagina Web să fie şi în limbile engleză şi franceză.
3. CATALOGUL TOPOGRAFIC, de fapt, singura evidenta clara a publicatiilor Bibliotecii Nationale. Oricare bibliotecar stie ca dacă integritatea Catalogului Topografic al BNaR e afectată, în condiţiile în care fondul nu este integral introdus în bazele de date, situaţia este deosebit de gravă.
La dimensiunea fondului este imposibil ca inventarul să se facă după registrele inventar, care nici nu exista la milionae de publicatii. Si cum sa se stie exact cand MILIOANE de publicatii NU AU ACTE FIANANCIAR CONTABILE si ni se anunta cand 9.000.000 UB – Unitati Bibliografice, cand 11.500.000 UB, cad 13.000.000 UB – este o UTOPIE sa se spuna un numar sau altul de publicatii, cum s-a aflat numarul ?! Baza de inventariere ramane Catalogul Topografic, ceea ce însemnă că, în momentul de faţă gestiunea este scăpată de sub control. Dacă adăugăm că nici un control financiar nu este apt să intre în detaliile şi specificul gestiunii de bibliotecă, se creează condiţii propice producerii de pagube ireparabile şi depistabile peste cine ştie câţi ani, când fondul va fi integral introdus, daca va fi introdus vreodata. Iar cei responsabili se vor fi pensionat de mult. Nici nu se poate estima când ar putea să se întâmple acest lucru, daca de 4 ani in noul sediu si nimeni nu vorbeste de asa ceva.
Catalog on-line. Reconversia(trecerea in online) a tuturor cărţilor BNaR, după fişele clasice în on-line, dar corect, profesionist, numai după Catalogul Topografic, cu verificarea existentului de la raft. Am propus un Proiect de reconversie, s-a şi lucrat după el, dar Direcţia BNaR a oprit lucrarea, era un proiect care venea de la VALI CONSTANTINESCU, pusă le index din 2002, s-a trecut peste … Am atras deseori atenţia şi asupra conversiei cărţilor româneşti şi a tezelor de doctorat lucrate deja în on-line, dar stocate, blocate, din perioada 1978 – 1990 …
CATALOGUL ON-LINE DE PERIODICE ? Nu există …
Cu informatizarea trebuia inceput imediat dupa 1990. Să vadă tot Românul care sunt publicațiile vechi ale bibliotecii, ziare, reviste, almanahuri , calendare, monitoarele oficiale de până în 1950 și toate periodicele până în zilele noastre și după aceea să urmeze digitizarea.
Nici o Biblioteca din Romania nu are un site de automatizare/informatizare precum cel existent la BNaR.
Era acest site inca de pe vremea conducerii Tirziman.
4. CATALOGUL NATIONAL PARTAJAT, un Catalog Colectiv Naţional care trenează de ani buni, conducătorul proiectului fiind Biblioteca Naţională a României… Inxistent. Site BNaR : http://www.bibnat.ro/dyn-doc/CNP.pdf
“functii si responsabilitati stabilite prin lege in ceea ce priveste Catalogul Colectiv Partajat National (CCPN); “promoveaza principiul cooperarii si colaborarii, prin participarea contractuala a bibliotecilor, pentru realizarea Catalogului Colectiv Partajat National” …
Vorbe, pe hartie !
5. LIVES-RO, LISTA DE VEDETE DE SUBIECT ENCICLOPEDICĂ ROMÂNEASCĂ, nu există, după zeci de ani. Termenii traduşi din cele 8 volume RAMEAU (Répertoire d’Autorités Matières Encyclopédique, Alphabétique et Unifié) trebuiau completaţi cu termenii româneşti, adaptaţi la realităţile româneşti lingvistice şi social-economice-culturale. Am putea spune că pe site-BNaR este un fals (stiu/ au verificat managerii BNaR ?), întrucât este vorba numai de traducerea Ghidului de indexare – Rameau, instrumentarul francez în care cuvinte precum Franța, este înlocuit cu România, iar francez devine român/românesc. Nu este vorba de un instrumentar românesc. Iar indexare nu se face în singura Bibliotecă din România pentru că se așteaptă … Lives-ro – Lista de vedete românească … care se ”face” de ani, dar nu este gata și nici nu se mai știe nimic despre …
S-a verificat vreodata activitatea din biroul Fisiere de autoritate de catre interimari ? Nu ! Bifam existenta si atat !
6. DOCUMENTA ROMANIAE. Fondul Documenta Romaniae inexistent. Acest Fond de mândrie pentru poporul Român reuneşte documente apărute în străinătate, referitoare la România şi la poporul român, publicaţii ale autorilor români apărute în străinătate în orice limbă, publicaţii în limba română ale autorilor străini apărute în străinătate. Nu este vorba de ceea ce găsește pe site-BNaR, ultimii ani, ci este vorba de cărțile apărute după 1831 tipărite în alfabet de tranziţie, inclusiv anaforale, legiuri și colecţia de manuale şcolare pentru învăţământul primar şi secundar apărute între 1880-1918 („Casa Şcoalelor”), colecţiile de jurisprudenţă românească, lucrări apărute în Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramureş, Crişana şi Banat până în anul 1918 şi perioada 1940-1944, deosebit de importante pentru cercetarea istorică, publicaţii periodice apărute în secolul trecut precum „Buletinul Oficial”, „Albina Pindului”, „Almanahul România Jună” – Viena, „Convorbiri Literare” etc., tipărituri apărute în perioada interbelică, mai ales în limba maghiară şi germană editate în Transilvania până în anul 1919.
7. Inexistenţa Bibliotecii Naţionale în cea mai mare bancă de date bibliografice din lume, OCLC, acord efectuat la începutul anilor ’90 şi pierdut de către BNaR. Aceasta pentru că Biblioteca Naţională trebuia să ofere toate înregistrările bibliografice de carte românească curentă.
Biblioteca Naţională de după 1990 a rezistat numai prin acţiunile meritorii de dinainte de 1989, iar după, a pierdut locul I detinut in lista bibliotecilor Romaniei, a pierdut proiecte date „pe tavă” sau nu a finalizat ceea ce ar fi trebuit …
8. Cercetarea în Biblioteca Naţională este inexistentă.
9. Atragerea tuturor categoriilor de beneficiari, acordarea de servicii cultural-științifice comunităților academice și universitare din țară și din afara ei. Sunt cercetători interesați de cultura și civilizația românească.
”Evenimentele” prezentate de ”managerii” Bibliotecii Naționale de până acum nu înseamnă servicii nici măcar pentru comunitate, după cum le place directorilor intermari să spună. Prin actiunile acestor manageri, cred ca se doreste să ne îndepărtăm de la adevăratele probleme ale unei biblioteci naționale.
La Biblioteca Națională este un mare dezastru și cei care trebuie să vadă, nu vor să vadă iar cei care trebuie să facă, nu fac, profită de șefii mai mari necunoscători a ceea ce insemana Biblioteca Nationala.
Biblioteca Naţională trebuie să fie un mijloc de informare şi cunoaştere pentru toţi Românii din toată ţara, pentru toţi Românii de dincolo de graniţele ţării, New York, Londra, Paris, Roma, Madrid.
10. DIGITIZARE. Iata site despre Digitizare la Biblioteca Națională : http://digitool.bibnat.ro:8881/R.
Sunt vreo 6000 de publicații digitizate. Este foarte bine, dar foarte puține digitizate la Biblioteca Națională. Însă ceea ce este și mai grav, este de cum se aleg publicațiile ?
Știu de existența unui protocol, dar când există milioane de publicații neprelucrate cum poți să respecți indicațiile ?
Dacă protocolul îți indică vreun titlu din grămezi ? Cum îl extragi din milioane stivuite ?Am observat un număr de reviste ”Gazeta Transilvania”, Gazeta săteanului”, ”Realitatea ilustrată”, ”Viaţa românească”, ”Ziarul științelor și al călătoriilor”. După ce criterii se digitizeaza ? Importanță ? Nu se vede ! După alfabet ? Nu este așa. Atunci ?
Am observat digitizat Monitorul oficial din 1862 și 1863, cum s-au ales acești ani ?
De asemenea apare Calendarul ”Universul ” cu anii : 1926, 1928, 1932 ?!
După ce criterii și de ce nu ar fi fost mai interesant de digitizat un mare ziar ”Universul” pe care Biblioteca Națională îl are de la prima apariția din 20 august 1884 și până prin 1953 ?
11. Oamenii Bibliotecii Naţionale a României.
Bibliotecarul trebuie să fie un om complex, cu multe şi solide cunoştinţe. Bibliotecarii fac parte din „Formarea Formatorilor”. Bibliotecarul trebuie să impună, să fie un reper pentru utilizatorii Bibliotecii.
Ori, în Biblioteca Naţională se observă o Uniformizare a pregătirii Bibliotecarilor prin obligativitatea absolvirii unei singure facultăţi.
Un adevărat pat al lui Procust original al angajaţilor Bibliotecii Naţionale prin obligativitatea absolvirii Facultăţii de Biblioteconomie, Universitatea Bucureşti, unde Elena Tîrziman, managerul destituit era profesor.
La care se adaugă şi un master, bineînţeles, obligatoriu si masterul să fie tot în Biblioteconomie, la aceeaşi Facultate. E plina Biblioteca Naţională de specialişti in Biblioteconomie.
Am mai spus nu intră aici toti aceia care urmeaza cursurile Facultăţii de Biblioteconomie din cadrul Universitatii Bucuresti de placere, fiindca vor ei acest lucru, doresc ei să urmeze o Facultate din domeniu pentru a-si imbogati cunostintele, pentru a deveni performanti la locul lor de muncă. Dar, acestia sunt foarte puţini, în Biblioteca Naţională.
Singurii bibliotecari care duc greul in BNaR sunt cei din serviciile de Prelucrare a publicatiilor, de la intrarea documentelor in Biblioteca si pana la final, cand documentul ajunge pe raft.
Dar, CUM se lucreaza ? Nimeni nu stie din moment ce noii sefi, manageri la BNaR au cu totul alte preocupari.
Daca un serviciu precum Clasificare/Indexare nu preocupa pe managerii Bibliotecii, cand, de fapt, o Biblioteca Nationala nu ar putea exsita niciodata fara Catalogare si Indexare. Dar, sunt doua servcii neagreate de manageri si nici nu stiu ce se face acolo.
Insa, fericire generala, nu poate verifica nimeni, nimic pentru ca ce se intampla la Biblioteca Nationala a Romaniei se intampla in toata Romania.
12. ABR – ASOCIATIILE DE BIBLIOTECARI din Romania NU exista. Sunt numai interese. Cine a indraznit sa spuna ceva a fost „mazilit” rapid. Nu stie ABR tot ce a scris Vali Constantinescu despre BNaR ? Fiind vorba de activitati profesionale nu numai ca ABR trebuia sa verifice, dar trebuia sa se preocupe.
ABR a avut un cuvant de spus in toate concursurile pentru functia de manager la BNaR. Si-a impus de multe ori omul, asa ca nu este cea mai „curata” – Romania curata in a vorbi …
In BNaR sunt servicii de referinta de secolul 19, NU exista lideri cu probitate, cu adevarata inalta calificare, cunoscatori de limbi straine, cu lucrari de referinta la diverse intalniri internationale.
ABR, o asociatie profesionala nu stie toate acestea care sunt existente de ani de zile si mentinute si in BNaR si pe timpul directoratului Erceanu sau /si Tirziman ?
Le stie si le tace.
Pentru ca ea insasi este o Asociatie de tip vechi.
Cum a intervenit ABR, chiar acestia care s-au adresat acum ”Romaniei curate” sau alti bibliotecari din Biblioteca Nationala a Romaniei la aceste aparitii in presa on-line, dar si prin memoriile mele de care se stie adresate MCP, Guvernului Romaniei, Presedintiei Romnaiei ?
IN NICI UN FEL !
Deschideti linkurile de mai jos si altele in care am descris amanuntit, in ani de zile, situatia tragica de la Biblioteca Nationala a Romnaiei si o TACERE de neinteles, bibliotecari, scriitori, academicieni, guvernanti.
Ce stiu ei si eu nu stiu ?
2015
http://www.ziaristionline.ro/2015/06/26/agonia-continua-si-programata-a-bibliotecii-nationale-a-romaniei-la-60-de-ani-de-la-infiintare-dezvaluirile-unei-bibliotecare/
Agonia continuă și programată a Bibliotecii Naționale a României, la 60 de ani de la înfiinţare! Dezvăluirile unei bibliotecare
2015
http://www.ziarulnatiunea.ro/2015/04/20/cine-vrea-sa-ne-stearga-memoria-culturala/
2014, Cotidianul
http://www.cotidianul.ro/avatarurile-unei-institutii-nationale-biblioteca-nationala-241088/
2014
Citeste in “Natiunea” la COMENTARII episodul IUNIE 2002 care arata clar ca acest sediu NU ar fi existat fara implicarea directa in apararea existentei BNaR a sotilor Vali si Theodor Constantinescu
http://www.ziarulnatiunea.ro/2014/06/30/biblioteca-nationala-a-romaniei-la-59-de-ani-in-25-iunie-2014-1-2/
2013, Cotidianul
http://www.cotidianul.ro/biblioteca-nationala-este-ca-rosia-montana-si-autostrada-bechtel-218082/
2006, ZIUA
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-08-16/situatia-incredibila-a-bibliotecii-nationale.html
Este necesara o analiză foarte serioasa la Biblioteca Naţională a României
Cine sa o faca?
Oare există oamenii necesari, pregatiti pentru a face o analiză corectă la Biblioteca Naţională a României ?
Are în acest moment Biblioteca Naţională a României, în interiorul ei, oameni pregătiţi pentru a face o analiză corectă şi a prezenta un raport realist ?
Cine ar putea fi ei ?
1. Bibliotecarii din BNaR ? Daca ar fi sau sunt printre ei adevarati specialisti de ce nu o fac, de ce nu au artata si nu arată neajunsurile existente în BNaR ?
2. Specialistii din Ministerul Culturii ? Există ? Nu cred ca are MCPN asa ceva.
3. Specialişti din alte organisme de control, din Cultură, există ?
Pentru mine, om cu exeprienta in Biblioteca Nationala NU mai este speranță în privința existenței unei adevărate Biblioteci Naționale !
Cu atâtea dovezi, cum să nu crezi că este o Dispoziție Secretă ca România sa nu aibă o Biblioteca Națională funcțională ?
Subliniez că Biblioteca Națională este un proiect neterminat.
Nici o țară din lume nu are o situație asemănătoare cu aceea de la Biblioteca Națională a României.
Nici o țară din Estul Europei nu se prezintă precum România, practic fără Bibliotecă Națională.
DE CE ?
Ce „directivă” există să nu se vorbească si mai ales să nu se rezolve milioanele de publicații din BNaR care zac fără acte financiar contabile și alte câteva, doar vreun MILION de cărți deja cotate/inventariate, dar nici acestea NU sunttoate la raft, nici în noul sediu !?
DE CE ?
CINE ține în loc Biblioteca Națională a României ?
Știu guvernanții toate acestea ?
Știu !
Nu lăsați să piară
Biblioteca Națională !
Vali Constantinescu
De curand,am observat un grup de elevi facand tutul Bibliotecii Nationale. Insotitoarea grupului i-a indrumat in zona unde sunt postate lucrarile penalistilor verii Becali, Copos, Voiculescu si multi altii. Cartile sunt ocrotite de un geam de sticla si arata de parca ar fi capodopere.
Ce o fi in mintea acelor tineri ? Un sentiment de admiratie fata de autori sau de scarba si dezinteres?
Mai degraba ce a fost in mintea directoarei Bibliotecii Nationale, Claudia Şerbănuţă, căreia i s-a prelungit mandatul prin patru ordine de ministru succesive? Cum sa aprobi asa ceva?
Despre biblioteci și Anul Centenar
http://www.contributors.ro/editorial/doctoratul-strict-secret/#comment-344192
Într-un context în care la nivel european și mondial legat de conservarea și consolidarea identităților prin cultură (scrisă, materială sau imaterială, etc) se discută tot mai mult de viitorul bibliotecilor, un viitor cu sau fără cărți, modelele alese pe acest palier ținând cont de schimbările inerente ce sunt în desfășurare lentă la nivelul societăților sunt diferite de la țară la țară.
Într-o luptă inegală cu demersurile Google de a digitiza “toate cărțile editate de-a lungul timpului” și de a crea probabil cea mai mare bibliotecă online din lume, editurile, bibliotecarii, autorii/scriitorii și ceilalți actori din “industria” clasică a cărții sunt martorii unei schimbări radicale ce induce orizontul tot mai apropiat al diminuării rolului și poate chiar al excluderii CĂRȚII din unele procese și eforturi de educare, formare și culturalizare a publicului.
Rezultatul acestor evoluții nu trebuie totuși să transforme clădirile bibliotecilor în depozite de carte, așa cum unele au devenit sau au fost păstrate fără stimuli externi de-a lungul timpului. BIBLIOTECILE trebuie să (re)devină centre de coagulare a comunităților, centre de (re)naștere, de regândire a valorilor și principiilor de organizare și de viață pentru societățile viitoare, fie că acestea din urmă se vor autoîntitula “mai deștepte”, vor deveni mai dependente sau nu de efectele digitizării și informatizării.
Nu doar clădirile, ci și bibliotecarii, rolul și percepția acestora sunt în schimbare lentă, dar unidirecțională. Aceștia vor deveni mai degrabă coordonatori și coagulatori de grupuri de discuții, moderatorii dezbaterilor acestora, “furnizorii” de suport tehnic și logistic pentru accesarea informațiilor, implicit a cărților transferate într-o lume virtuală, respectiv online.
Cei care vor vizita și în viitor bibliotecile, vor dori să regăsească atât latura clasică a acestora, cât și cea adaptată tendințelor și cerințelor lumii în care trăim.
Sunt aspecte, atribute ale bibliotecilor pe care nu trebuie să le uităm, ci mai degrabă trebuie să susținem adaptarea lor, completarea lor cu noi valențe și calități:
a) bibliotecile reprezintă fiecare în parte surse inegalabile, locații unice unde sunt păstrate neprețuitele cunoștințe dobândite de-a lungul mileniilor de către omenire, iar bibliotecarii sunt cei care se asigură că aceste cunoștințe sunt permanent înmulțite, înregistrate și organizate pentru generațiile viitoare.
b) O cercetare în adevăratul sens al cuvântului este mai mult decât a căuta online după câteva cuvinte cheie. Un bibliotecar este format să realizeze o cercetare științifică, să ofere sprijin altor cercetători, medicilor, profesorilor, scriitorilor, avocaților, autorităților publice fie ele naționale sau regionale în activitatea lor de zi cu zi. Fără o informare sau consultare a cunoștințelor bibliotecarilor toți acești oameni, responsabili sau reprezentanți publici ai comunităților nu vor putea lua decizii corecte fără cunoștințele relevante peentru subiectele specifice abordate, toate regăsibile în biblioteci
c) Doar o parte mică din informațiile lumii este accesibilă gratuit pe internet. Dar toate informațiile sunt regăsibile în biblioteci.
d) Bibliotecile dețin forța socială vitală comunităților prin care pot “îndruma” și pot ajuta la depășirea unor situații de impas sau oferi soluții pentru situații de criză.
e) Studiile și cercetările de specialitate au arătat faptul că prezența, existența bibliotecilor funcționale și adaptate vremurilor în care trăim sunt benefice orașelor, comunităților; oamenii pot găsi, identifica în zonă mai multe valori, informaționale mai ales, decât oferă împrejurimile bibliotecilor
f) Bibliotecile transformă vieți, oferă modele, trasează direcții ….
g) ………….
Nu trebuie să uităm faptul că bibliotecile au o vechime de peste 5.000 de ani. Dacă ele n-ar fi fost utile și practice pentru omenire, ar fi dispărut cu secole, poate chiar milenii în urmă (prima bibliotecă ar fi apărut conform cărții lui Stuart A. P. Murray – The Library: An Illustrated History, undeva în “leagănul civilizației”, respectiv în sud-vestul Asiei).
În ultimii ani la nivel european – ca români ne comparăm în primul rând cu valorile civilizaționale europene – au apărut modele tocmai bune pentru a putea să ne poziționăm, dar mai ales să ne regăsim (ceea ce am fost odinioară) și redefinim direcțiile de dezvoltare ca națiune.
Dată fiind introducerea structurată și foarte succintă a ceea ce tinde să reprezinte o bibliotecă pentru o comunitate, o regiune, pentru un stat și folosind momentul “Anul Centenarului” ca și criteriu de selecție pentru un model și un reper de dezvoltare și de evoluție european în domeniu specific, am considerat cel mai apropiat ca timp și potrivit ca valențe să aleg experiența Centenarului finlandez.
Anul trecut, pe data de 6 decembrie 2017 Finlanda a sărbătorit 100 de ani de la obținerea independenței față de Rusia. Astfel că pe harta lumii la 6 decembrie 1917 și-a făcut apariția un nou stat: Finlanda.
Câteva spicuiri (însumate în două link-uri) oferă o imagine de ansamblu a ceea ce s-a organizat, făcut și cum s-a raportat lumea la Centenarul finlandez:
https://twitter.com/hashtag/finland100?src=hash
https://issuu.com/kirjakaari/docs/suomi100mv_eng_low
Dar pe lângă acestea, pentru domeniul specific abordat de incursiunea noastră, în de acum CENTENARA Finlanda s-a mai făcut ceva, pentru cultură și pentru identitatea națională … s-a construit o nouă BIBLIOTECĂ:
https://www.facebook.com/worldeconomicforum/videos/10155344751581479/
…. o nouă bibliotecă în condițiile în care rețeaua bibliotecilor din Finlanda numără 738 biblioteci publice și 140 biblioteci mobile.
Dar mai sunt interesante alte două aspecte legate de lumea fascinantă a bibliotecilor din … Finlanda, și anume faptul că peste 70 % din finlandezi locuiesc la maxim 3 kilometrii de o bibliotecă și 93 % din finlandezi se află la cel mult 10 kilometrii de cea mai apropiată bibliotecă.
Pentru a reveni la demersul nostru de “poziționare” la nivel european, într-o sferă devenită de nișă pentru demersurile culturale din România, să facem o incursiune în Anul CENTENARULUI în derulare, pentru a vedea ce facem noi pentru cultură în general și în adevăratul sens al cuvântului și pentru/cu bibliotecile în mod special?
Nu putem decât să luăm ca etalon, biblioteca reper a României, respectiv Biblioteca Națională. Deci, ce face Ministerul Culturii și Identității Naționale ? Ce face în general Biblioteca Națională a României în monumentalele clădiri în care-și desfășoară activitatea, respectiv în sediul central din București și în clădirile monument istoric din filialele din Alba Iulia și Craiova?
Ce reprezintă Biblioteca Națională a României pentru cele peste 2400 de biblioteci publice din țară ? Mai există între ele legături profesionale și științifice sau mai degrabă au rămas doar obligațiile instituționale și legale (și acestea adesea deja simulate) față de “farul național”?
Cum își poate îndeplini obligațiile o instituție națională de profil când și în prezent mult peste 50 % (câteva milioane) din cărțile din fondul propriu, aduse în noul sediul al Bibliotecii Naționale a României se află încă în “pachete” (în traducere liberă nedespachetate) de la mutarea din vechiul sediu de pe str. Ghica, respectiv din 2012 ?
Cum de se-ntâmplă astfel de lucruri ? Care pot fi urmările acestor situații ? Un răspuns poate fi dat de perpetuarea principiului managerilor interimari, constant de prin 2014 … alte răspunsuri cu siguranță pot oferi foștii manageri interimari:
Claudia Șerbănuță – http://www.romaniacurata.ro/interimat-fara-sfarsit-la-biblioteca-nationala-a-romaniei-managerul-scolit-in-sua-este-contestat-vehement/
Octavian Gordon – https://www.hotnews.ro/stiri-esential-21081615-octavian-gordon-fost-numit-director-interimar-bibliotecii-nationale-romaniei.htm
Ioan Marius Eppel – http://adevarul.ro/news/eveniment/directorul-interimar-bnar-fost-demis-postul-preluat-candidatul-nu-fost-admis-concurs-surse-1_5916f4c75ab6550cb810f955/index.html
Ioan Ciubîcă – http://adevarul.ro/cultura/carti/ioan-ciubica-propus-ministrul-culturii-functia-manager-interimar-bibliotecii-nationale-romaniei-1_595df2d05ab6550cb8d96971/index.html
și actualul manager interimar Maria Răducu (care a mai fost manager interimar și în perioada august 2006 – mai 2007) – http://www.bibnat.ro/Maria-Raducu-noul-manager-interimar-al-Bibliotecii-Na%C8%9Bionale-n693-ro.htm
Nici nu e de mirare că în lumea bună a bibliotecarilor din România circulă “titulatura” de “biblioteca împachetată” la adresa Bibliotecii Naționale … și oare ce surprize mai poate oferi Biblioteca Națională cunoscătorilor și necunoscătorilor ??? Doar angajații și colaboratorii apropiați cunosc realitățile. Unii stau cu frica, alții pleacă, unii revin, alții fac declarații …. majoritatea sunt la limita răbdării ….
Ce se-ntamplă și cu patrimoniul incredibil de valoros din cele două filiale (Alba Iulia și Craiova), mai ales de la filiala Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia ? Cine dă seama de starea și modul de gestionare a patrimoniului cunoscut, bibliofil și nu numai din visteria Bibliotecii Naționale, patrimoniu readus sporadic în atenția opiniei publice ca instrument manipulator ?? Mai este important patrimoniul cultural național ?? Mai este important cine-l gestionează și cum ? Există vreo răspundere asumată privind gestionarea și valorificarea patrimoniului național aflat în “curtea” Ministerului Culturii și Identității Naționale, respectiv a Bibliotecii Naționale a României? Ce fac celelalte structuri naționale care girează calitatea specialiștilor și experților în domeniul protejării și valorificării patrimoniului cultural național în general și a celui bibliofil în special, de exemplu Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor?
Dacă ținem seama doar de informațiile publice ne învârtim în jurul unor procese și probleme nerezolvate, tărăgănate, cu iz dacă nu penal, cel puțin penibil și dezgustător.
Mai crede cineva că în România CULTURA este importantă? Este importantă Biblioteca Națională a României ? Dar Opera Națională din București ? Sau alte instituții de cultură, odinioară adevărate repere culturale sau cel puțin cu origini și destinații sănătoase, ca să folosim termeni de istorie recentă.
Nimic din ceea ce apare ca informație publică în media online și scrisă din România recentă nu ne face să credem în mod real că raspunsul categoric este DA …. poate în Finlanda.