Am urmărit atent evenimentele din UNATC din ultima lună, iar prima mea concluzie este că în această universitate s-a ajuns la abuzuri și absurdități instuționale, fără precedent în istoria recentă a vieții universitare din România, pe care nu avem voie să le trecem cu vederea. Acestea au fost detaliate de Iulia Popovici într-un articol recent, însă în linii mari se rezumă la desfacerea contractului de muncă al lectorului Andrei Rus (pentru prejudiciu de imagine creat universitățiii și manipulare la solidarizare!), audituri, crearea de comisii pentru cercetarea concluziilor auditului, avocați ai universității prieteni RMGC-iști, ajungându-se la o plângere penală halucinantă pentru restricționarea libertății de mișcare a profesorilor Doru Ana și Ștefan Velniciuc.
Am încercat să-mi formez o imagine pe marginea acestui subiect urmărind declarațiile în diferite publicații de presă și discuții de pe Facebook în care membri ai conducerii acestei universități și profesori ai acesteia își exprimau opiniile referitoare la chestiuni privind guvernanța și democrație instituțională. Voi lăsa aici doar două dintre ele, pe care le consider suficient de relevante pentru a aduce o justificare în plus (în caz că faptele prezentate mai sus nu sunt suficient de convingătoare) pentru nevoia de a repune în discuție subiectul democrației universitare:
2. “Despre revoluțiile din Universități, iar trebuie să vă spun că în afară de Coreea de Sud și poate vreo altă universitate de prin America Latină, nu prea se practică în Europa sau SUA… Ați auzit de revoluții la Oxford, Sorbona, Cambridge sau Harvard, universități foarte vechi și cu tradiție?… Eu unul , n-am auzit… Acolo dacă nu-ți place Carta sau Regulamentul, fie că ești profesor sau student, pleci!… Părerile critice, acolo le poți exprima, cu greu, în interiorul universității, după multe protocoale ce trebuie îndeplinite, dar să te gândești să murdărești universitatea în care ești student sau profesor, asta, acolo e vecină cu nebunia… Știți de ce?…Fiindcă acolo se respectă legea și reperele după care fiecare trebuie să coexiste cu ceilalți… Cred că visăm prea mult la revoluții și reforme, defapt neavând informațiile necesare, fiind promotorii unui haos, care odată declanșat, nu va mai rămâne piatră pe piatră..” .
comentariu facebook, Doru Ana – Director Departament Arta Actorului din cadrul Facultății de Teatru din UNATC.
Indiferent dacă în urma ședinței de azi a Senatului UNATC se va confirma sau nu decizia Comisiei de Etică privind desfacerea contractului de muncă a lui Andrei Rus, în opinia mea povestea acestuia este una de success, atât pentru că a reușit să aducă în ochii opiniei publice probleme reale din învățământul superior, care se regăsesc într-o oarecare măsură în majoritatea universităților noastre, cât și pentru că s-a reușit desprinderea de nivelul personal al discuțiilor și canalizarea energiilor care s-au strâns în jurul acestui caz la un alt nivel, spre o dezbatere a problemelor de fond care marchează mediul universitar românesc.
Astfel, săptămâna trecută a fost lansat pe facebook grupul informal “UNATC, reformează-te”, ajuns în câteva zile la peste 700 de membri, care își propune construirea unei comunități formate din studenți, profesori, absolvenți și persoane din domeniile profesionale asociate universității care să se constituie pe o cultură a dialogului și să caute soluții pentru problemele de fond existente în spațiul UNATC. Printre principalele teme pe care grupul își dorește să le abordeze pentru a reforma universitatea se numără: învățământul centrat pe student, rolul profesorului în cadrul universitar, programe educaționale structurate pe realități contemporane, democratizarea spațiului universitar, transparență administrativă, relația dintre Facultatea de Film și Facultatea de Teatru din UNATC, sistemul Bologna, reevaluarea relațiilor universității cu Ministerul Educației și Cercetării Științifice, structura de admitere, școala doctorală, regândirea eticii universitare. Manifestul grupului reprezintă un punct de pornire important pentru o dezbatere structurată a problemelor universitare, modelul acestuia putând fi adaptat și pe specificul altor universități din România. Forma integrală a acestuia poate fi consultată aici.
Prima acțiune a grupului va avea loc Joi, 2 iulie 2015, între orele 18.00 și 22.00, la „Casa Noastră“ (fost „Bikers“), str. Matei Voievod 67 (stația Mecet a troilebuzelor 86 și 90) numită „Exercițiu de dialog în UNATC“, fiind prima dintr-o serie de întâlniri publice prin care se dorește identificarea problemelor din spațiul academic și să vină în sprijinul universității pentru crearea unui mediu transparent și performant, ghidat de principii democratice. Principalele teme în jurul cărora se va axa dezbaterea sunt:
- Relația profesor-student. De ce e mai important studentul decât profesorul? Care este distanța dintre discursul oficial privind învățământul axat pe student și realitatea practicii educaționale? Ce înseamnă, practic, prioritatea studentului și cum se reflectă ea inclusiv în bugetul Universității? În ce fel sunt articulate raporturile dintre studenți și cadrele universitare în diversele departamente ale UNATC, pentru generațiile actuale și cele anterioare ale școlii? Există un model către care s-ar putea aspira?
- Transparență administrativă. A cui e universitatea? Ce reprezintă poziția 47 din 54 pe care o ocupă UNATC în topul transparenței universitare în topul realizat de Coaliția pentru Universități Curate? Ce înseamnă această transparență – care sunt criteriile și de ce este ea importantă, mai ales pentru studenți? Care este rolul pe care-l pot avea studenții în guvernarea universitară?
Au confirmat prezența la întâlnire, printre alții, regizorii Radu Jude și Gianina Cărbunariu.
***
“Ce le-aș transmite eu public celor din conducerea UNATC este că, indiferent ce decizie vor lua mâine în ceea ce mă privește, reformarea instituției este inevitabilă și se va produce. Dacă mă vor elimina temporar din școală, asta nu va pune capăt fricilor domniilor lor că anumite practici vor ieși la iveală și vor fi schimbate în timp și nici nu vor stopa un proces natural de modernizare. Consider că acțiunile din ultima perioadă ale unor – până atunci – distinși membri ai comunității academice din UNATC au deconspirat mai complex și mai elocvent decât o puteam face eu sau oricine altcineva în afara domniilor lor practicile de intimidare și mentalitățile retrograde active încă în instituție. E mai clar ca niciodată că școala aceasta – ca atâtea altele din România – trebuie să își revizuiască multe practici și apucături deloc distinse.”
Andrei Rus, pe Facebook
***
Închei acest articol printr-un mesaj adresat studenților acestei universități pe care mi-aș dori să-i văd prezenți într-un număr cât mai mare la dezbatere. De-a lungul ultimilor ani, din dorința sinceră de a face lumea mai bună m-am luptat pentru multe și diferite cauze, însă cea mai frumoasă experiență rămâne pentru mine mișcarea dusă pentru schimbarea universității în care studiam. Am înțeles atunci pentru prima dată cum funcționează mecanismele democratice instituționale, că solidaritatea e mai mult decât o valoare asumată care stă la baza acțiunii colective, fiind unul dintre cele ma frumoase sentimente pe care eu le-am avut, că împreună cu studenți și profesori determinați putem aduce o schimbare în instituția a cărei membri suntem, că am această datorie atât pentru mine și colegii mei, dar și pentru generațiile următoarede studenți și pentru societate per-ansamblu. Cea mai important lecție a experienței de atunci pe care vreau să le-o transmit tuturor e că dacă vrem să facem lumea mai bună, primul pas este să ne uităm întâi în curtea în care suntem, să-i recunoaștem problemele, să nu ne fie frică să le adresăm, să știm mecanismele pe care le avem la dispoziție pentru a le rezolva și să căutăm împreună soluții pentru acestea.
