Mai țineți minte cazul din ianuarie 2015, al polițistei de la Bistrița, hărțuită de șefii ierarhici care o bănuiau de colaborare cu Corpul de Control al Poliției Române? Mai țineți minte cum o trimiteau în ture de noapte sau să patruleze singură, ca să-și „rupă capul“? Ei bine, polițiștii bistrițeni erau lipsiți de imaginație: în deceniul luptei anticorupție, ar fi putut s-o acuze de abateri de la Legea contabilității (chiar dacă nu avea atribuții contabile) și de lipsire de libertate în cazul în care ar fi întrebat de sănătate pe cineva, în sediul Poliției.
La case mai mari, cu oameni cu meserii creative, așa se face. La UNATC, de pildă.
Pe 27 mai, lector univ. dr. Andrei Rus, de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) București afla că, în dimineața acelei zile de miercuri, Comisia de Etică, reunită să decidă asupra prejudiciilor de imagine pe care Rus le va fi cauzat Universității pentru că a scris public despre lipsa ei de transparență instituțională, a decis să-l concedieze, printre altele, pentru „extinderea la nivel național și internațional a prejudiciului de imagine creat Universității; instigarea studenților din cadrul ambelor facultăți (de Teatru și Film), urmărindu-se destructurarea instituției; utilizarea platformei revistei Film Menu pentru a crea un fals curent de opinie în rîndul tinerilor cineaști de marcă, manipulîndu-i la solidarizare“. Aceasta e prima decizie de concediere a unui cadru didactic al UNATC din ultimii 30 de ani. Ea urmează să fie confirmată – sau nu – de Senatul UNATC, săptămîna aceasta.
Pasul 1: Se cercetează „banii publici“
Pe 29 mai, în curtea UNATC a avut loc un protest, de solidarizare cu Andrei Rus și de apel la reformarea Universității, la care au participat studenți, foști studenți, profesioniști din teatru și film (Alexandru Solomon, Radu Afrim, Gianina Cărbunariu, Corina Șuteu etc.) și ziariști.
Pe 15 iunie, la o săptămînă după ce Andrei Rus primea informarea oficială privind concedierea și motivarea ei, prorectorul Nicolae Mandea – un om cu gîndire de stînga, după cum se autodefinește – trimitea presei un comunicat, căruia îi atașa, „pentru a aduce mai aproape de realitate imaginea construită printr-o comunicare debalansată“, un raport de audit intern ce acuza niște nereguli procedurale privind încheierea și desfășurarea contractelor din 2013 și 2014 cu tipografia care printează revista universitară, scrisă exclusiv de studenți, coordonată de Andrei Rus și distribuită gratuit, Film Menu. Pe 23 iunie, același Nicolae Mandea – care îndeplinește atribuțiile rectorului, acesta (Adrian Titieni) fiind absent – publica, pe prima pagină a site-ului UNATC, alt comunicat, referitor la același raport de audit și la comisia constituită pentru verificarea faptelor acuzate, subliniind că:
„Nici în acest caz nu este vorba de implicarea domnului Andrei Rus – nu numai pentru că nu este pomenit în textul respectiv, ci și datorită faptului că problemele discutate sînt de ordin administrativ, neacademic“. Exact așa e, nicăieri în audit nu se pomenește de Andrei Rus.
Și totuși. Tot pe 23 iunie, Andrei Rus primea o convocare în fața comisiei de verificare a concluziilor auditului. Comisia constituită de prorectorul Nicolae Mandea și prezidată de prof.univ.dr. Florin Zamfirescu, cel care își expusese, în ultima lună, pe larg opiniile negative despre Andrei Rus și „problemele de bani“ ale UNATC, adică se autopronunțase, în Ziarul Ring (aici și aici). Trei zile și două ședințe ale comisiei mai tîrziu, toate „problemele“ din audit, cu acel contract cu tipografia, care priveau contabilitatea și achizițiile fuseseră clasate, iar singurul cercetat rămăsese… Andrei Rus. „Revistele, unde sînt revistele?“ întreabă nu atît membrii comisiei cît avocata UNATC. A, și „Procesele-verbale de la tipografie, unde sînt procesele-verbale?“. Să precizăm: cele 3.000 de exemplare ale Film Menu se distribuie gratuit, ca urmare, nu există rapoarte de vînzare, retururi sau trasabilitatea copiilor ajunse la cititori, singura dimensiune financiar-contabilă privește tipărirea integrală a tirajului, pe tipografie n-a întrebat-o nimeni nimic, iar Andrei Rus are un contract cu UNATC pentru activități didactice și de cercetare, nu de înregistrare contabilă a ceva, fie el și un proces-verbal (care procese-verbale există, în contabilitate, căci altfel nu le-am putea oferi aici drept dovadă). După cum scrie negru pe alb Nicolae Mandea, „Andrei Rus nu e implicat, problemele discutate sînt de ordin administrativ“.
În plus, să ne-nțelegem: raportul de audit făcut public de Nicolae Mandea e datat 6 aprilie 2015. Pe 25 mai 2015, Nicolae Mandea în persoană a semnat un nou contract cu aceeași tipografie, care nu a fost reziliat pînă în ziua de azi. Ciudată decizie, dacă instituția bănuiește că ceva nu e cușer cu publicarea Film Menu și procedurile tipografiei… Ceea ce n-a împiedicat-o pe avocata UNATC ca, după cum spun unii membri ai comisiei, să anunțe că pe Andrei Rus îl paște pușcăria, el însuși fiind amenințat cu poliția pentru un prejudiciu de „1 miliard de lei vechi“ (100.000 lei). Altfel spus, fără să conteste vreun moment că revista s-a tipărit – nimeni neanchetînd tipografia –, în public se vehiculează să i se impute lui Rus toate cheltuielile de tipar pe 2013 și 2014 (cca 81.000 lei; la sub 3 lei pe exemplarul broșat de 80 de pagini și avînd copertă color, Film Menu e una dintre cele mai ieftin produse publicații de pe piață), plus, probabil, ceva compensații morale…
Pasul 2: Se acuză sechestrări – la o lună după „eliberare“
Existența unei plîngeri penale la poliție, datînd din a doua jumătate a lunii iunie, a fost, de fapt, confirmată de avocata Universității în cea mai recentă ședință a Comisiei Zamfirescu și există indicii că, în același timp în care e acuzat de prejudicii financiare și propus spre concediere pentru prejudicii de imagine, Andrei Rus e acuzat și de faptul că, împreună cu alte persoane participante la protestul din 29 mai, a contribuit la restricționarea libertății de mișcare a profesorilor Doru Ana și Ștefan Velniciuc. Altfel spus, în ciuda multiplelor materiale de presă despre protest, UNATC dă semne că se sesizează abia după o lună că profesori ai săi au fost „lipsiți de libertate“ – prof.univ.dr. Doru Ana fiind profund afectat de „sechestrare“, probabil, în timp ce striga la autoarea acestui articol, prezentă la protest: „O să mă umpli de bani“. Lipsirea de libertate în mod ilegal (UNATC a planificat să facă referire, în plîngere, la art. 205 din Noul Cod Penal) e una dintre cele mai serioase infracțiuni contra libertății persoanei – și totuși, polițiștii chemați de un membru al conducerii UNATC la protestul din 29 mai au plecat la fel cum au venit, fără să sesizeze grava încălcare a legii.
Cum cel mai probabil UNATC a cerut Poliției identificarea persoanelor participante la protestul de acum o lună, să dăm o mînă de ajutor instituțiilor Statului și să enumerăm cîteva: Alexandru Solomon, Corina Șuteu, Cristian Neagoe, Radu Afrim, Gianina Cărbunariu, David Schwartz, Mihail Bumbeș, Luiza Vasiliu, Sidonia Bogdan, Anghel Damian, Vera Ion, Sorin Poamă, Simona Cuciurianu. La incitarea lui Andrei Rus, aceste persoane sînt pasibile de a fi acuzate de „restricționarea libertății de mișcare“ și „hărțuirea“ celor doi profesori și a altor cadre didactice, nenumite. Cu deplină competență juridică, UNATC-ul a meditat, cel puțin, la posibilitatea de a face o plîngere pentru hărțuire, deși conform articolului 208 din Noul Cod Penal, în acest caz, acțiunea penală se declanșează la plîngerea persoanei vătămate – iar pînă la proba contrară, cînd dovedește că are ADN uman, Universitatea nu este persoană și nici subiect individual de drept.
Intermezzo. Avocata UNATC, „prietena“ Roșia Montană Gold Corporation
Deși își are propriul jurist, UNATC apelează, ca multe alte instituții publice, și la asistența unui avocat „extern“. Avocata care formulează juridic acuzațiile la adresa lui Andrei Rus și plîngerile la poliție la adresa lui se numește Lidia Chiran și este o specialistă în reprezentarea Ministerului Culturii în diverse contexte. În 2011, Lidia Chiran a fost cea care a semnat, alături de directorul Institutului Național al Patrimoniului, Kovács Joszef, protocolul prin care Roșia Montană Gold Corporation promitea să dea 70 de milioane de dolari Ministerului Culturii, din care 60 de milioane erau condiționate de obținerea autorizației finale pentru începerea proiectului minier (aici, inclusiv fotocopia documentului, cu semnătura Lidiei Chiran). Ministerul Culturii a fost obligat printr-o decizie a justiției, la solicitarea ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei, să facă public acest protocol, pe care-l clasase drept secret și pe care succesorul lui Kovács Joszef, Alexandru Muraru, îl considera, în 2013, ilegal și abuziv. Tot Al. Muraru declara atunci, pentru Casa Jurnalistului, că „Pe avocata care a avizat [acest protocol] am concediat-o. Tot ea a spus conducerii să nu facă public protocolul“.
După cum se poate vedea în tabelurile cu plățile efectuate de Ministerul Culturii pînă în august 2013, av. Lidia Chiran se afla, cel puțin pînă la acea dată, pe statul de plată al MC, onorariul pe care-l primea (peste 8.600 lei pe lună, plus resturi de plată, de pildă, pentru luna iulie 2013, de peste 4.900 lei, plătite în septembrie) fiind sensibil mai mare decît cel declarat, în 2012, de reprezentanții Ministerului (3.500 lei/lună, fără TVA).
Cum presionezi un angajat cînd vrei să-l concediezi
Însă dincolo de istoricul… interesant al avocatei UNATC, aici există un pattern comportamental al instituției: toată povestea cu Andrei Rus și Film Menu a pornit de la suspendarea, de către rectorul Adrian Titieni, a decanului Facultății de Film, Sorin Botoșeneanu, acuzat fiind de nereguli în facturarea unor cabluri. Rectorul UNATC a cerut Consiliului Facultății de Film demiterea lui Botoșeneanu pentru că Facultatea ar fi achiziţionat la un moment dat, în timpul mandatului său, două cabluri de la două firme care ar fi fost fictive. Sorin Botoșeneanu: „Au fost achiziționate niște cabluri printr-o asociație a Universității numită Pro Casandra. (…) Asta s-a petrecut acum doi ani.
Au fost, pe parcursul ultimilor ani, mai multe inspecții în școală – de la Curtea de Conturi, de la Corpul de Control al Ministerului Educației și o doamnă auditoare solicitată de domnul rector, care a descoperit erori privind acele facturi. (…) Primele două controale nu au găsit nereguli majore. Doamna care a venit să controleze contabil Pro Casandra a găsit, însă, aceste facturi unde TVA-ul era trecut în locul totalului, și invers. (…) Ulterior, în decizia de suspendare a mea din funcție se menționa, printre cauze, decontarea unor facturi emise de către firme fictive. (…) Am luat și am verificat la ANAF și pe site-ul Ministerului de Finanțe dacă acele firme există cu număr de înregistrare. Ba chiar m-am dus la un moment dat să verific unde sînt adresele și ele există, nu sînt ficționale, iar cablurile sînt în școală“.
După ce lui Botoșeneanu i s-a ridicat suspendarea, iar el și-a dat demisia din funcția de decan, considerînd că nu mai poate lucra cu actuala conducere, istoria despre cabluri a dispărut în neant, rectorul solicitînd în schimb, în mod similar, un audit în cazul Film Menu, care, tot identic, a „descoperit“ lucruri, neidentificate de Curtea de Conturi și de reprezentații Ministerului Educației, ulterior „lămurite“ ca inexistente. Pe același pattern bazat pe interpretări dubioase ale „procedurilor“, înainte de a se concentra exclusiv pe Andrei Rus, UNATC i-a trimis și colegului său de departament și reclamare a lipsei de transparență, criticul de film Andrei Gorzo, o convocare la Comisia de Etică, pe baza aceluiași tip de acuzații ca în cazul lui Rus, ignorînd faptul legal că Gorzo se afla în concediu fără plată, iar relațiile lui contractuale cu UNATC erau suspendate.
Cercul intențiilor Universității se închide. Convocările lui Andrei Rus la comisia în care urmează să se decidă cum e cu procesele-verbale – convocări la care el a răspuns cerînd documentele pe baza cărora e constituită comisia și faptele pentru care e cercetat (cereri rămase, ele însele, fără nici un răspuns oficial, nici măcar unul de tipul „nu aveți dreptul să întrebați asta“) – vin în contextul ședinței de Senat în care se va decide dacă se aprobă sau nu darea sa afară. La fel și plîngerea penală la Poliție – în care intenția, cel puțin, era să se reia punct cu punct afirmațiile din propunerea de concediere, dîndu-le astfel o aură de infracționalitate care să le întărească dimensiunea „etică“. De ce? Pentru că art. 52, lit. c) din Codul Muncii spune așa: „Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului (…) în cazul în care angajatorul a formulat plîngere penală împotriva salariatului (…)“. Spre deosebire de o concediere intempestivă pentru „instigare la destructurare“, una care trece prin etapa prealabilă a suspendării contractului de muncă are un iz crescut de legitimitate – chiar dacă angajatorul s-a plîns penal că, să zicem, nu ți-ai plătit întreținerea la bloc. Fiindcă despre ceva similar e vorba: plîngerea penală a UNATC, în baza unor articole pe care, cel puțin unul dintre ele, Universitatea nu avea calitatea legală să le invoce în plîngere, privește un protest la care Andrei Rus nu a fost de față și o discuție cu prof. Ștefan Velniciuc la care Rus nu a participat direct (ceea ce se vede tocmai din înregistrările video pe care se bazează UNATC). Senatului UNATC, care are ultimul cuvînt în ce privește demiterea sau suspendarea lui Andrei Rus, format din profesori a căror formare nu include o pregătire juridică ori contabilă, i se va prezenta, astfel, o combinație intimidantă de acte penale și nu simpla motivare, a Comisiei de Etică, de concediere, pe care o are, teoretic, de analizat.
Toate actele administrative în baza cărora Andrei Rus e acuzat, de la decizia Comisie de Etică încoace, de felurite lucruri sînt semnate de prorectorul Nicolae Mandea, cel care își și folosește anteriorul capital simbolic, atent construit, dar cu totul factice în lumina actualelor fapte, de „om de stînga“ pentru a comunica public propria versiune – una în care pedalează intens pe sensibilitatea publică la ideea de furt din banii poporului și de „apărare a Universității“. Totul, doar pentru a da afară din UNATC un om care a făcut publică lipsa de transparență și dorință de reformă a școlii.
