Brîndușa Armanca

Muzeul de Artă din Timișoara din criză în criză. Inaptitudinea managerială face ravagii

Acum câteva zile, salariații Muzeului de Artă din Timișoara-MArT au depus o nouă petiție la Consiliul Județean Timiș solicitând ajutor pentru a nu se pierde oportunitatea dotării laboratorului de restaurare și conservare, singurul acreditat în această parte de țară, pentru care s-au alocat 492 000 lei. Directorul Victor Neumann refuzase printr-o adresă oficială să accepte investiția prevăzută în bugetul județean.„Banii nu sunt doar aprobați, ci și alocați, dar deocamdată nu s-a făcut nimic pentru a fi cheltuiți”, ne-a declarat Călin Dobra, președintele CJT, și el surprins de această situație inedită. Documentul salariaților este o revenire la memoriul înregistrat cu nr. 2116/21.06.2018 la CJT, trimis și Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din Ministerul Culturii și semnat de personalul de specialitate. Abia încheiat scandalul restituirii lucrărilor din colecția Baba aparținând Muzeului Național de Artă al României-MNAR, altă criză stă pe muchie. Angajații semnalează cu îngrijorare o serie de nereguli imputabile managementului care aruncă instituția într-un„moment de criză…din mai multe puncte de vedere, realmente serioase”.

Instituțiile de cultură cer bani, MArT îi restituie

Proiectul RES(TM)ART, generat de nevoia unei dotări tehnice adecvate unui laborator de restaurare profesionist, a fost depus la CJT cu acordul și semnătura directorului și aprobat în ședința din 23 ianuarie 2018. Am încercat să aflăm ce s-a întâmplat de atunci încoace, de ce direcțiunea a renunțat cerând redistribuirea celor 100 000 de Euro către alte instituții. Directorul Neumann are variante de răspuns adaptate conjuncturii:„Nouă ne-a spus că nu are personal calificat pe achiziții, însă i-am oferit sprijinul biroului nostru specializat. Facem noi achiziția”, ne-a declarat președintele CJT, Călin Dobra și a promis că va merge să clarifice problema la fața locului, într-o întâlnire cu personalul. Deocamdată nu s-a dus. Semnatarilor memoriului directorul le-a transmis că numărul mic de restauratori nu justifică investiția, însă exact cu acest efectiv în organigramă s-a acreditat laboratorul după 12 ani de provizorat. Din discuția cu semnatarii memoriului, reiese că la mijloc sunt ranchiune, răzbunări și lovituri sub centura instituției. „Ne-a spus că nu merităm, de aceea se refuză fondurile”, zic oamenii care consemnaseră în memoriu „lipsa de comunicare și disponibilitate a domniei sale față de personalul de specialitate pe care îl discreditează”. În fața reportofonului, directorul a formulat argumente diferite: nu există un inventar al lucrărilor de pictură, deci nu se poate face investiția: „Mai întâi trebuie o evidență clară, să știm ce avem de restaurat. Asta e menirea mea în acest muzeu, să fac un mare inventar și o carte pe baza inventarului ca să arăt ce este în acest muzeu. Că de aia am venit, ca să fac o dată ce trebuie, fiindcă nu s-a făcut de zeci de ani”, susține Victor Neumann. De ce nu a făcut marele inventar faptic-scriptic în cei cinci ani de când e director, nu ne-a putut explica suficient de convingător. Trei decizii n-au fost respectate, gestionara n-a vrut, oricum era prea puțin un singur om etc. sunt explicații slăbuțe. L-am întrebat pe predecesorul actualului director, profesorul Marcel Tolcea, dacă lipsește într-adevăr inventarul obiectelor de muzeu.„Muzeul de Artă ca instituție de sine stătătoare s-a desprins de Muzeul Banatului în 2005. Dacă nu exista inventar, nu se putea înființa, așa că orice alt argument este o aberație”, a precizat Tolcea. Conform Legii Muzeelor, înainte de 1989 inventarul se făcea o dată la doi ani, iar fișele și toate documentele se găsesc în arhivă. De ce ar vrea să se apuce dl. Neumann de un inventar acum, când mai are o lună-două până la pensie? Poate pentru a obține o prelungire, poate un nou contract. În încercarea de a-și mări șansele, Victor Neumann, profesor de istorie conceptuală, a cerut Senatului Universității de Vest un document de susținere pentru titlul de corespondent al Academiei Române, secția Artă. A suferit un eșec. În lustruirea biografiei cu care să impresioneze factorii politici, Neumann e meșter. A năpădit muzeul cu lucrările sale, unele doar coordonate de el dar semnate ca autor unic, și-a lansat cărțile, și-a comandat o antologie de interviuri și periodic niște ditirambi în insignifiantul ziar online Ziua de Vest.„Vom scoate postul la concurs în toamnă, când iese dl. Neumann la pensie”, ne-a asigurat președintele CJT.

Colecția Baba și depozitul ferecat

Sesizării transmise de salariați i se adaugă un raport al Curții de Conturi care confirmă că sunt nereguli la Muzeul de Artă din Timișoara, consemnate în Nota de constatare nr.763/21.05.2018 și în Raportul de Audit Financiar cu nr.9296/22/05.2018. Documentele se referă la gestionarea defectuoasă a patrimoniului cultural mobil, precum și la punerea în valoare a acestuia. Multe au ieșit la iveală în timpul scandalului iscat în jurul expoziției cu lucrări ale pictorului Corneliu Baba, donate muzeului timișorean. Curatoarea Maria Albani a facilitat un împrumut de la MNAR pentru a ilustra în expoziție etape diverse ale creației artistului. Cererea de restituire a celor 27 de lucrări împrumutate a creat un adevărat război: curatoarea și inspectoarele de la CJT nu au fost lăsate să intre în muzeu, patru lucrări erau sechestrate în depozitul ferecat, un întreg circ pentru care dl. Neumann nu și-a luat nicio responsabilitate. Într-un comunicat a invocat reaua-credință a conducerii MNAR și premeditare în privința rezilierii contractului de împrumut. MNAR a explicat public că în urma nerespectării de către Muzeul de Artă Timișoara a clauzei contractuale privind expunerea integrală a celor 27 de lucrări de Corneliu Baba, clasate în categoria juridică „Tezaur”, împrumutate acestei instituții prin Contractul nr. 302/14.11.2017, Muzeul Național de Artă al României a fost nevoit să procedeze la rezilierea acestuia”. Demisia conservatorului expert, gestionar al depozitului, procesele care au urmat, au condus la o situație de risc. Depozitul de artă plastică, care adăpostește printre altele gravuri de secol XV pe hârtie veche, semnate Dürer și Schongauer, grafică italiană din secolul al XVI-lea, pictură pe pânză de sec. XVII și XVIII, a fost sigilat din ordin directorial, cu încălcarea normelor de conservare legale prevăzute de Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural și normele de conservre din HG 1546/2003 (aerisire, mentenanță, control). Dl. Neumann jură că totul e în ordine, însă expertul autorizat, Filip Petcu, autorul proiectului finanțat de CJT și refuzat de manager, crede că lucrurile nu stau așa. Dealtfel, a depus în nume propriu sesizări pentru a cere deblocarea situației. A primit amenințări și răspuns negativ când a cerut să participe la o conferință. Maria Albani, devotată proiectului Baba mijlocit de domnia sa pentru Muzeul de Artă din Timișoara, este și acum șocată de felul cum a fost tratată, ținută la poarta instituției după ce a fost pusă de emisarul directorului, un anume Toma, să-și cumpere bilet ca să poată intra. După luni în care direcțiunea nu a răspuns la nicio solicitare sau mesaj oficial, în cele din urmă lucrările împrumutate au fost „eliberate”, nu fără reacții ostile și mesaje arogante, cheia „succesului” în managementul d-lui Neumann.

Istoria feudalizării Muzeului de Artă

Instalat în 2013 fruntea instituției pe valul USL, pentru care prestase la mitingurile de sezon, Victor Neumann, istoric, dar nu istoric de artă, a reușit să „curețe” instituția de muzeografi, istorici de artă, specialiști experimentați, aducând în loc oameni de încredere, de preferință doctoranzi ai săi, care acum protestează și ei împotriva managementului conflictual și ineficient. Concursurile au fost condiționate de parcurgerea în bibliografie a unor lucrări semnate de Victor Neumann, fără legătură cu artele plastice. Prof.Dr. Rodica Vârtaciu, fostă șefă a Secției de artă, se întreba în urmă cu ceva vreme într-o scrisoare publică dacă mai e nevoie de specialiști, constatând că muzeul „s-a îndepărtat de legislația promovată de Ministerul Culturii, atingând domenii adiacente cercetării în istoria artei și în muzeografia de artă, tinzând să acopere domenii de istorie culturală, interacțiuni între acestea, dominate de cercetările conceptuale”. Directorul crede că oamenii calificați au plecat din cauza salariilor prea mici. Întrebați direct, ei spun altceva. Marius Cornea, care a câștigat în ani o excelentă reputație de expert muzeograf , a părăsit corabia recent, după ani de hărțuieli:Am fost declarat câștigător al concursului de angajare la Muzeul Național al Banatului, Compartimentul  de Arte Vizuale. Sunt trist pentru că sunt nevoit după 17 ani să părăsesc Muzeul de Artă și colecția de pictură și grafică europeană veche”, scria cu amărăciune. Încet, încet, toate publicațiile, de la cataloage, albume și lucrări de specalitate, până la afișe, invitații, flyere au fost acaparate de director care semnează totul, într-un dispreț sincer față de specialiști. Într-o documentare mai veche, dl. Neumann ne declara că nu are cine să scrie despre artă, fiindcă muzeografii „nu știu să scrie, degeaba au unii studii de artă”. Nici istoricii artei, nici criticii. Așa a rămas singur pe domeniu și cere să intre în Panteonul Academiei pe poarta artei, prin relațiile cu Răzvan Teodorescu și ceva protecție politică. Prezența sa în Consiliul Asociației Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021, unde soția, Simona Neumann, este director executiv, a generat o situație de incompatibilitate și o cerere de demisie formulată de primarul Robu. Conflictul de interese a continuat prin introducerea în proiectul ATCCE2021 a unui ONG fondat de soții Neumann. Presa locală a fost aspră cu activitatea directorului de muzeu Neumann. O descriere realistă a situației apare într-un memoriu depus în urmă cu doi ani la Ministerul Culturii și citat de mass-media:Mandatul Dlui Prof. dr. Victor Neumann în fruntea Muzeului de Artă din 2013 până în prezent a însemnat nu doar o perioadă de continue tensiuni, ci, mai ales, o modificare continuă și premeditată a profilului, personalului şi a manifestărilor instituţiei. Mai mult decât atât, actualul manager a transformat instituția într-o afacere personală, adică într-o vitrină a activității sale și a școlii de doctorat pe care o conduce”. Așa stând lucrurile, Facebook s-a îmbogățit cu o pagină intitulată Salvați Muzeul de Artă Timișoara. Dacă ar putea-o citi, Ormos Zsigmond, fondatorul Societății Muzeale bănățene în1872 și donatorul colecției de artă europeană, s-ar minuna că în impozantul Palat Baroc, recent renovat, nu artele plastice, ci arta războiului s-a făcut stăpână.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *