Habitate protejate de pe Tisa, măcelărite cu bani europeni

O parte din zăvoiul amplasat în Situl Natura 2000 Tisa Superioară (SCI și SPA) a fost afectat semnificativ de un proiect de îndiguire și consolidare a malurilor râurilor, câștigat de un consorțiu din care face parte și o firmă cercetată pentru ”practici corupte”. Proiectul a fost comandat de Apele Române și finanțat cu aproximativ 14,5 milioane de euro din Fondul de Coeziune al Uniunii Europene prin Programul Operaţional Sectorial “Mediu”. Ironia sorții vrea ca siturile Natura 2000 să fie acea categorie de arii protejate care adăposteșc fix speciile și habitatele considerate prioritare la nivel european. Asta înseamnă că banii Uniunii Europene au fost folosiți ca să măcelărească habitate protejate de Europa.

Vezi aici un scurt film despre drama râului Tisa:

Primul care a tras un semnal de alarmă asupra distrugerilor provocate mediului de proiectul “Îndiguire şi consolidare de mal pe râul Tisa în zona BF 254÷319”, a fost biologul maramureșean Peter Lengyel, în 2015. Presa nu a preluat nimic din spusele sale, cu excepția unui minuscul portal local. În prezent există mai multe voci avizate care au constatat că impactul asupra mediului este de netăgăduit și totuși ”nu există” nici un responsabili pentru distrugerea din aria protejată.

Autoritățile știu din 2015 de o parte a problemei

Comisariatul Județean Maramureș al Gărzii de Mediu, urmare a unui control efectuat în 2015 la șantierul de ”consolidare și îndiguire” a malurilor Tisei, a constatat o serie de ilegalități, dintre care unele au dus la ”degradarea suplimentară a unor suprafețe de habitat din Situl Natura 2000…care nu este permisă” de către firmele alese să execute lucrările comandate de Apele Române (DOC 1 și DOC 2 atașate). Controlul s-a lăsat doar cu o banală amendă de 60.000 lei (aprox. 13.500 euro).

Specialiști în mediu consultați de România Curată susțin că la respectivul șantier de îndiguire și consolidare a malurilor Tisei, pe de o parte s-au distrus în mod ”inutil” părți de zăvoi și din lunca inundabilă, care constituiau habitate pentru specii protejate la nivel european, precum și prin consolidările de mal, care pe alocuri sunt mai înalte decât nivelul luncii inundabile, diminuând frecvența de inundare a luncii, adică de alimentare cu apă și nutrienți, factorii cheie care ”țin în viață” lunca.

Distrugerile ar fi putut fi evitate dacă Agenția pentru Protecția Mediului Maramureș, cea care are rolul de ”supervizor” al documentației și care avea drept de ”veto”, ca reprezentant al autorității de mediu a statului român ar fi fost atentă la documentația pe care o avizează. Însă APM MM a considerat că proiectul distructiv pentru Tisa nu are un impact negativ semnificativ asupra mediului. Cităm: ”Proiectul NU va urma să implice una din următoarele acțiuni (îndiguire, desecare, etc), care să creeze schimbări în zonă ca rezultat al naturii, mărimii, formei sau scopului noii investiții.

Patru cercetători care au studiat situl Natura 2000 Tisa Superioară, spun același lucru

Răzvan Bătinaș, manager de proiect al ”Studiului integrat privind contribuţia ecosistemelor din ariile protejate Natura 2000: Pricop-Huta-Certeze şi Tisa Superioară la dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale (SIENPHCTS)”, derulat prin intermediul MMAP în intervalul 2015-2017, vorbește în prezentarea video de la final de proiect, despre impactul negativ indus de îndiguirile Apelor Române asupra sitului Natura 2000: ”Am regăsit la nivelul sitului recent o serie de amenajări la nivelul albiei, care au presupus printre altele crearea unui dig de protecție a localităților, în contextual derulării unor fenomene extreme din punct de vedere hidrologic, dig care poate să ridice anumite obstacole în ceea ce privește biodiversitatea și conservarea unor specii. Considerăm că acest aspect ar putea să fie vulnerabil pentru o serie de specii, în special pentru castori, care au fost semnalați în zonă și localnicii ne-au transmis că prezența lor nu mai este la fel de densă, așa cum se petrecea în trecut”.

De asemenea, în cadrul aceluiași proiect, biologul Alexandru Lapoși, declara: ”Dacă într-o pădure stratul ierbos de multe ori lipsește, în zăvoi de la stratul ierbos, la cel al tufișurilor, la copacii bătrâni, coronamentul, toate etajele sunt bine dezvoltate și de aici este marea atracție pe care o reprezintă pentru toate tipurile de specii care locuiesc în mod normal în habitatele de pădure. În multe locuri zăvoiul Tisei este singurul brâu de vegetație cu copaci, cu arbori, într-o zonă întinsă de culture agricole și de localități. De aceea concentrează un număr foarte mare de specii, atât în perioada de cuibărit cât și în perioada de migrație, când sunt folosite zăvoaiele ca coridoare de trecere… Valea Tisei este atestată ca unul dintre principalele culoare de migrație a speciilor acvatice în această parte a țării. De aici și observațiile valoroase din literatura de specialitate, specii rare care pot fi văzute în perioada de migrație sau în perioada iernii. Din păcate, ca peste tot în sit, există o uriașă presiune antropică, care se caracterizează uneori prin intervenții destul de brutale, cele mai importante și cele mai dăunătoare ar fi întreruperi pe lungimi însemnate în zăvoi, consolidări de maluri care s-au făcut cu distrugerea complete a vegetației. Asta reprezintă o problemă nu numai pentru păsări, ci și pentru mamifere și pentru amfibieni și reptile, care se adăpostesc în vegetația malurilor…

Pornind de la afirmațiile grave făcute în respectiva filmare, România Curată a luat legătura cu trei dintre membrii echipei de proiect care a ”bătut la picior” malurile Tisei în cursul anului 2016, în cadrul proiectului finanțat prin EEA Grants, rugându-i să explice ce efecte au constatat că au fost produse în aria protejată de șantierul Apelor Române. De asemenea, am cerut și opiniile biologului sitului Natura 2000 Tisa Superioară și ale prof. dr. Monica Marian, de la Universitatea de Nord Baia Mare, care face parte din colectivul științific al Asociației Heidenroslein, custodele sitului.

Constructorii nu au respectat ceea ce scria în studii

Ciprian Corpade, membru al echipei de proiect, expert în cartografiere: ”Nu știu dacă respectivele avize ale autorităților s-au dat pe baza unor studii incomplete sau incorect realizate sau dacă e situația în care avizele sunt în regulă, dar constructorii nu au respectat ceea ce scria în studii. Asta e esența a ce vreau să vă transmit… În mare parte, acea fâșie de luncă este inclusă într-o categorie de habitat protejat la nivel european. Este vorba de vegetație ripariană, care formează un habitat protejat. Ei bine, acea fâșie de luncă este situată acum în afara digului, raportat la cursul de apă. Ori acea fâșie de luncă este un ecosistem dependent de dinamica râului. Mai exact, dependent de viiturile care sunt o manifestare naturală a oricărui râu. Aportul de apă și de sedimente necesar acelei vegetații ripariene, se asigură într-o mare măsură prin viiturile regulate pe care le produce râul. Ei bine, prin apariția digului care încătușează râul, s-a produs, da, un efect asupra ecosistemului, prin faptul că s-a întrerupt dinamica între apă și vegetația ripariană. În cazul digurilor, amplasarea lor vizează niște obiective precum apărarea unor zone de intravilan, a unor terenuri cu valoare importantă, nu se trasează chiar pe oriunde. Așadar există niște astfel de obiective la care răspunde nevoia de a amenaja niște diguri. Numai că da, în cazul de față, nu cred că se pune problema oportunității amenajării acelui dig, ci a traseului ales pentru amplasarea sa”.

 

Poziționarea digului nu a ținut cont de distribuția habitatelor

Răzvan Bătinaș, managerul proiectului: ” Proiectul nu a avut în vedere să sublinieze impactul digului asupra habitatelor. Nu ăsta a fost scopul studiului, să punem la zid o instituție, o asociație sau o companie, ci am încercat să vedem care e actuala configurație a habitatelor, a ecosistemelor care sunt acolo și cum comunitățile conștientizează că trăiesc într-o arie protejată în care valorile biodiversității trebuie conservate… Digul era necesar, pentru că poate că nu anual, dar la 2 sau la 3 ani Tisa se revărsa în spațiul comunităților care erau acolo. Unul dintre marile lipsuri este că întreg canalul de scurgere, cu porțiunile riverane, care includ și ecosistemele, nu sunt prinse absolut deloc într-un studiu integrat. De ce a fost aleasă metodă constructivă, această poziționare (n.r. a digului), cei mai în măsură să ofere un răspuns sunt cei care au construit digul. Noi am sesizat doar ce s-a întâmplat din punct de vedere al naturii… Probabil că poziționarea digului nu a ținut perfect cont de distribuția habitatelor și speciilor în zona de zăvoi, în zona de luncă. Asta e o poziție personală… Noi ne-am ocupat și de partea de ornitofaună. Studiile au luat în evidență tranzitul acesta al păsărilor migratorii, existența unor specii care s-au dezvoltat și au creat comunități stabile în cadrul zăvoiului Tisei, dar într-un perimetru în care nu există acest dig. În fișa sitului se precizează și de prezența castorului, care e o specie aflată în obiectivul celor care se ocupă de biodiversitate. Unul din partenerii noștri din proiect este un specialist norvegian foarte renumit în domeniu, a remarcat niște urme ale acestor specii care s-au aciuat acolo. Din ceea ce presupunem noi, prezența digului cu siguranță a mutat sau a presupus oarecare schimbare în comportamentul speciei, pentru că știm foarte bine că îi place o zonă extrem de naturală în care să își poată prelua acele lăculețe, acele habitate specifice. În momentul în care eu între albie și zona de tranzit, zona litorală, pun niște bariere de tipul unui dig care are un profil cu o anumită înclinare, are o anumită structură rigidă- piatră, rosturi și așa mai departe- probabil că aici castorul fie s-a adaptat, fie a căutat să migreze din acea parte. Repet, noi nu am făcut noi un studiu neapărat pe castori, dar probabil că sunt specii sensibile la această structură rigidă care a apărut acolo, fără ca asta să fie evidențiat printr-un număr mai redus de specii vis a vis de proiectul pe care l-am derulat”.

Biodiversitatea a fost ciuntită

Sabin Bădărău, expert în proiect: ”Noi trebuia să facem o cartografiere, o evaluare a stării de conservare a habitatelor Natura 2000 din sit… și asta am făcut noi: am identificat, am cartografiat și am evaluat starea de conservare a habitatelor în anul 2016… În situl Natura 2000 Tisa Superioară am fost puși în fața faptului împlinit, adică digurile pe lângă albie fuseseră trasate deja, lucrările erau făcute, albia îndiguită. Am mai evaluat ceea ce s-a mai găsit pe-acolo de evaluat, în lungul Tisei. Biodiversitatea a fost ciuntită. N-au mai rămas decât vreo 30% din habitatele existente inițial. Digurile acelea normal că erau necesare, pentru că satele alea erau expuse inundațiilor, numai că digurile trebuiau trasate în lungul luncii, nu în lungul albiei. Albia trebuia lăsată să inunde lunca, unde nu sunt satele. Ei au trasat, că era și mai economic, digul, pe lângă albie. Albia, când se revarsă nu mai inundă lunca, unde erau acele păduri ripariene, acele adevărate jungle de luncă și unde sunt o grămadă de specii valoroase. Ecosistemele de luncă au fost distruse. Digurile trebuiau trasate la periferia luncilor. În momentul în care Apele Române au trasat digurile astfel, albia aceea la revărsări nu mai inundă lunca, pădurea ripariană, ea rămâne fără apă și gata, s-a terminat și cu vidra și cu broasca țestoasă de apă și cu tot ecosistemul. Nici 30% n-a mai rămas”.

Prin defrișarea unui segment de zăvoi dispare un habitat pentru păsări

Alexandru Lapoși, biologul sitului Natura 2000 a descris pentru România Curată care este impactul șantierului de consolidare și îndiguire a malului Tisei, efectuat de către contractorii Apelor Române: ”Cu digul nu am probleme, ci cu faptul că lucrările s-au făcut neglijent, în sensul că acolo s-au tăiat copaci și s-a intrat cu buldozere. Eu nu știu tehnologia de construcție a digului și dacă asta presupune un haos din ăla…, fiindcă după ei a rămas mai multă distrugere decât ar fi fost cazul din punctul meu de vedere, dar eu nu sunt specialist în construcții de diguri. Apoi, legat de consolidări, eu am dubii că sunt necesare atât de multe câte s-au făcut. Dar acolo știți cum se fac lucrările astea, politic iau niște bani pe niște lucrări, dar, din nou, eu nu sunt specialist în consolidări de maluri. Am văzut doar că s-a consolidat în anumite locuri și că și acolo s-a defrișat fără nici un rost. Nu văd, pentru o consolidare de mal care are 20 de metri să zicem, de ce s-au defrișat 50 de metri din zăvoi. Nu văd rostul. Eu sunt ornitolog. Din punct de vedere al păsărilor, cel mai valoros habitat în toată zona aia, este zăvoiul Tisei, pentru că zăvoiul Tisei are aspectul de junglă… Prin defrișarea unui segment de zăvoi, de fapt prin desființarea zăvoiului, se întrerupe conectivitatea. Acolo îți dispare un habitat pentru păsări, dar păsările sunt afectate mai puțin. În afară de faptul că în sectorul respectiv nu mai au nici o posibilitate de a trăi și de a cuibări, păsările zboară peste partea asta. Mai mare problemă cu întreruperea conectivității pe lungimi mari este la mamifere, la amfibieni, la reptile mici. Aceste animale nu se aventurează pe teren deschis ca să traverseze. Dacă sunt nevoite să o facă, o fac cu multe pericole posibile pentru ele, fiindcă sunt expuse. Zăvoiul care a fost defrișat noi am recomandat inclusiv în documente, ca peste tot unde a fost defrișat, să se refacă cât mai rapid cu specii autohtone. Dacă nu se replantează rapid să se asigure continuitatea lui de-a lungul apei, așa cum era, terenul abandonat va fi ocupat cu specii invazive. Zăvoiul oricărui râu este un mediu extrem de permisiv, adică se regenerează natural foarte repede, dar nu întotdeauna se regenerează cum am dori noi. În al doilea rând, sunt de neînlocuit sălciile mai vechi de 50-100 de ani, dar nici acelea nu sunt peste tot de-a lungul zăvoiului… Legat de structura de bolovani a consolidărilor de bani, aceasta, în prima fază, deranjează puternic grupele de amfibieni și mamifere care folosesc malul, rădăcinile din mal, pământul, toate cavitățile care se formează în mod natural într-un mal de pământ. Însă în timp, printre pietrele alea se formează alte habitate de felul ăsta pentru că pietrele alea nu-s zidite și între acei bolovani apar alte oportunități pentru alte specii, care se vor adăposti între pietrele alea, că în final apa lucrează. Dar ca să vezi ce specii sunt avantajate și ce specii dezavantajate, asta necesită iarăși niște studii de lungă durată. Eu aș zice că amfibienii, cum sunt broaștele de pădure, sunt cei mai dezavantajați, fiindcă nu știu în ce măsură se pot descurca cu bolovanii ăia. esență, faptul că sunt pietrele în apă nu e o problemă așa de mare”.

Zăvoiul nu va mai fi niciodată la fel

Biologul Alexandru Lapoși consideră că chiar și după ce Apele Române ar realiza lucrări de reconstrucție ecologică după distrugerile provocate, situl Natura 2000 Tisa superioară va fi mai sărac: ”Copacii ăia bătrâni nu se vor mai putea reface, fiindcă nu poți să faci un copac de 50 de ani decât în 50 de ani. Cu ăia n-ai ce face”. Lapoși subliniază însă că tăieri de arbori seculari au fost și înainte ca Apele Române să investească în zonă:  ”Însă copacii seculari din zăvoi, din păcate, se taie și fără nici un fel de rost, tăieri făcute probabil de localnici. Asta pentru că zăvoiul Tisei este supus unei presiuni antropice uriașe…. Peste tot în lungul Tisei sunt localități și terenuri agricole. De când lumea, oamenii au avut nevoie de lemne și s-au dus și au tăiat din zăvoi. Asta nu-i o noutate și nu știu cum o să putem noi să-i dezobișnuim de asta… Am găsit și cazuri de sălcii bătrâne tăiate, care nici măcar n-au fost luate de acolo. Ăsta e un fenomen care se datorează faptului că prea multă lume are drujbe. Se duce în zăvoi, taie un copac, constată că nu-i trebuie decât un sfert, ia un sfert, restul rămâne acolo. Se întâmplă”.

Studiul de evaluare adecvată și proiectarea îndiguirilor, realizate de aceeași firmă controlată de un fost ministru al Mediului din Guvernul Năstase

Atât ”Studiul de evaluare adecvată”, cât și proiectarea îndiguirilor, au fost realizate în cadrul Aquaproiect SA, o firmă cu o istorie controversată, societatea fiind controlată până în 2015 de Aurel Constantin Ilie, un fost ambasador la Moscova și ministru al Mediului din Guvernul Năstase (a cărui nevastă, Leontina s-a întovărășit într-un business cu o altă ministră a mediului din Guvernul Năstase, Speranța Ianculescu). În sediul Aquaproiect SA funcționează și două dintre firmele soțului Anei Birchall (PSD), ministru delegat pentru Afaceri Europene în Guvernul Grindeanu. România Curată a documentat implicarea Aquaproiect SA în betonarea Crișului Pietros, principalul râu din Parcul Național Apuseni, pentru a proteja ”calitatea apei mării”, precum și implicarea într-un caz mult mai grav, cel al stabilirii debitului de servitute al râului Jiu (ultimul mare râu al României neantropizat întru totul.

Presa citează însă și alte situații controversate în care ar fi fost implicată Aquaproiect. În cazul îndiguirilor din situl Natura 2000 Tisa Superioară, firma de proiectare Aquaproiect am găsit-o în dublă ipostază. Pe lângă cea de proiectant, pentru care e deja celebră, Aquaproiect a fost autorizată (de către ex-managerul Rafo Onești, bogatul politician Marin Anton, pe perioada când era secretar de stat la Ministerul Mediului în Guvernul Boc- vezi DOC 5 atașat) să presteze și expertize de mediu pe bani publici. Așa se face că studiul de evaluare adecvată realizat pentru râul Tisa, Aquaproiect susține că impactul îndiguirilor de pe Tisa nu are impact asupra habitatelor decât pe termen scurt, pe perioada șantierului, ulterior urmând ca natura să-și reintre în drepturi.

 

România își sacrifică biodiversitatea ca să nu piardă câțiva metri din teritoriul național

Într-un răspuns oferit României Curate de Aquaproiect (Vezi DOC 10 atașat) referitor la proiectul de îndiguiri și consolidări de maluri pe râul Tisa, reprezentanții companiei au dat o serie de explicații legitime, în care s-a menționat de la nevoia de protejare a comunităților de inundații, până la un interes strategic al statului român, acela de a nu risca de amorul biodiversității, pierderea cândva în viitor în favoarea Ucrainei a câtorva zeci de hectare din teritoriul național (care însumează 23.839.100 ha), în cazul în care mersul naturii va face ca râul să-și modifice ușor traseul, așa cum mai obișnuiesc (obișnuiau) să facă la răstimpuri râurile Terrei, pe vremea când își permiteau luxul de curge libere: ”Lucrările s-au impus datorită mobilităţii în plan a cursului de apă, care conduce la pierderi de teren prin prăbuşirea malurilor sau erodarea lucrărilor existente, activarea de braţe secundare, toate acestea ducând la modificarea liniei de graniţă între România şi Ucraina, stabilită prin acorduri bilaterale pe linia mediană a luciului de apă din albia minoră” (vezi aici în DOC 14 atașat cum respectă ungurii Tisa).

Ironia sorții face ca speciile protejate care, urmare a acestui șantier, și-au pierdut habitatele pe malul românesc al Tisei, să găsească mai încurajatoare trecerea frontierei pe malul ucrainian, care cel puțin vizual, pare mai puțin antropizat.

Custodele declară că nu avea puterea să se opună intereselor statului român

Maria Magdalena Payer, custodele sitului Natura 2000 Tisa Superioară începând cu decembrie 2011, a declarat inițial că nu a refuzat să dea aviz pozitiv pentru proiect, fiindcă oricum APM-ul putea să nu țină cont de avizul său negativ, fapt infirmat de specialiști consultați de noi. Custodele sitului a explicat că n-a avut motive credibile ca să nu dea avizul: ”Soluția aceasta a fost adoptată înainte de a fi eu custode. A fost la dezbatere publică. A fost aprobată soluția de Ministerul Mediului. Avizul pozitiv l-am dat eu în 2012, dar toate soluțiile erau deja acceptate de Minister și dacă custodele nu dă o altă soluție viabilă și eu nu am găsit o altă soluție viabilă… Custodele dacă ar fi respins proiectul, ar fi trebuit să-şi asume răspunderea notarială pentru toate prejudiciile provocate de inundaţii. Maria Magdalena Payer susține că le-a solicitat celor de la Aquaproiect să îi dea asigurări că prin soluția tehnică să nu întrerupă comunicarea naturală între lunca și albia Tisei: ”Cu Aquaproiect am discutat de mai multe ori. Am spus că impact de scurtă durată este de înțeles, pentru că este lucrare de construcție și au zis că impact pe termen lung nu o să fie. De aceea le-am dat aviz pozitiv”.

Custodele Maria Magdalena Payer, a admis că afectarea habitatelor de către șantier ”este semnificativă”, iar pe termen lung ”dacă nu se găsesc soluții pentru alimentarea cu apă a zonei (n.r. lunca inundabilă, bogată în habitate, care a fost despărțită de albie prin îndiguirile Apelor Române) atunci impactul va fi de lungă durată”.

Soluția pe care custodele Maria Magdalena Payer a propus-o în dialogul cu noi pentru remedierea distrugerilor este reconstrucția ecologică la finalizarea șantierului: ”Trebuie stabilit exact gradul de afectare. De-aia trebuie studiul acela de evaluare a impactului, pe care trebuie să-l facă Apele Române pe principiul poluatorul plătește…Apele Române, la finalizare, au obligația ca dacă au depășit impactul preconizat din evaluarea adecvată, să refacă. Dacă în studiul de evaluare adecvată scrie impact minor sau nesemnificativ și la fața locului tu ai constatat impact semnificativ sau impact major, atunci în calitate de custode, se solicită refacerea mediului. Am calitatea oficială, pentru că ce s-a scris în evaluare, nu corespunde în momentul de față realității”.

Unul din câștigătorii contractului din situl Natura 2000, în pușcărie după ce i-a pus gresie ministrului Mediului

Proiectul de consolidare și îndiguire a malurilor Tisei are un puternic miros de bani (europeni). Valoarea lui a fost de 60.732.214 lei și a fost atribuit de Apele Române, filiala Someș-Tisa, în 19 martie 2012, unui consorțiu format din firmele Socot SA din Târgu Mureș (95%) și Lescaci Com SRL din Negrești Oaș (5%). Constructorii digurilor și ai consolidărilor de mal sunt și cei care au provocat distrugerile din zăvoiul bogat în biodiversitate al Tisei.

Cele două firme câștigătoare au fost depistate că primeau contracte de la autorități aflate în coordonarea Ministerului Mediului pe bază de acte de ”corupție”. Mai mult, la momentul adjudecării contractului de pe râul Tisa, cele două firme aveau influență directă la ministrul Mediului. E vorba de Laszlo Borbely, unul din cei mai influenți lideri ai UDMR, care a ocupat portofoliul de resort în intervalul 23 decembrie 2009-5 aprilie 2012.

Mai jos prezentăm indiciile că între reprezentanții socităților către care s-a atribuit contractul și ministrul Borbely, existau relații.

Indiciul 1: Unul din cei doi câștigători ai contractului de pe Tisa Superioară, Ioan Ciocan alias ”Nonu” (ginerele unui influent PSD-ist din nordul țării), e chiar cel care cu câteva luni mai devreme de atribuirea contractului, i-a amenajat lui Laszlo Borbely celebrul apartament de pe Calea Victoriei, una din zonele ultracentrale ale Capitalei. ”Operațiunea apartamentul” s-a derulat prin intermediul consilierului personal al lui Laszlo Borbely, un personaj pe nume Szepessy Szabolcs.

În mod incredibil, în 2012 urmărirea penală față de Laszlo Borbely a fost oprită, nu fiindcă faptele acestuia n-ar fi existat, ci fiindcă Parlamentul a blocat investigația DNA, refuzând încuviințarea urmăririi penale. Dovada de netăgăduit că faptele s-au petrecut întocmai cum susține DNA, este că acel consilier personal al ministrului, care a făcut cărăușie cu foloasele necuvenite destinate lui Borbely, a fost condamnat pentru complicitate la cumpărare de influență, în același lot de inculpați cu patronul Lescaci Com SRL. În mod absurd ”cărăușul foloaselor necuvenite” a fost pedepsit, însă ”destinatarul foloaselor necuvenite” e și azi un onorabil ”ales al neamului”, pitulat în spatele ”imunității politice”. Această anomalie lăsată ”intenționat” în legislația românească (în ciuda denunțurilor repetate ale societatății civile), care i-a permis lui Laszlo Borbely să fie ”scăpat” de ”tovarășii de castă politică” de răspunderea penală, deși faptele comise de acesta sunt evidente, a fost dată recent ca exemplu negativ la Consiliul Europei de către șefa DNA, Codruța Kovesi, care a redeschis cazul Borbely în 2015.

Dovezile apropierii dintre Borbely și patronul firmei Lescaci Com SRL, unul dintre cei doi câștigători ai contractului din 2012 pentru îndiguirea malului Tisei din situl Natura 2000, constă într-o serie de interceptări ale SRI din martie și aprilie 2011 la solicitarea procurorilor DNA. Patronul Lescaci Com SRL a fost înregistrat în timp ce discuta cu directorul Socot SA (cealaltă companie din consorțiul câștigător al contractului de pe Tisa), despre o întâlnire avută de cel din urmă cu Laszlo Borbely, în care s-a discutat despre o anumită asociere de firme, cu care ministrul ar fi agreat (citiți aici stenograma respectivei interceptări: doc 30 atașat). Din suma interceptărilor și probelor depuse la dosar, reiese că Laszlo Borbely a făcut demersuri, în calitate de ministru, pentru a ajuta firma lui Ioan Ciocan, care i-a dat foloase necuvenite, pentru a primi lucrări.

Indiciul 2: Contractul pentru Tisa a fost atribuit de Apele Române (entitate coordonată de Ministerul Mediului) în ultimele zile ale mandatului de ministru ale lui Laszlo Borbely. Una din cele două firme câștigătoare e cea care a cumpărat gresia care a fost lipită în locuința lui Borbely. Relevantă în acest sens este o altă interceptare telefonică a SRI. E vorba despre un dialog care demonstrează că amenajarea imobilului ministrului a fost făcută cu materiale decontate în contabilitatea firmei Lescaci Com SRL. Conform procurorilor, ”comanda de plată de către SC Lescaci Com SRL Negreşti Oaş se făcea doar după ce unul din membrii familiei Borbely (Borbely Laszlo şi Borbely Melinda) alegea materiale sau bunurile cu care s-a utilat apartamentul (citiți aici stenograma respectivei interceptări: doc 40 atașat)

Conform RL, care a publicat informații din dosarul penal, ”valoarea lucrărilor şi dotărilor efectuate de Ioan Ciocan la apartamentul familiei Borbely de pe Calea Victoriei ar fi de fapt mai mare ”dat fiind faptul că o parte din aceste lucrări şi dotări nu au fost facturate, fiind efectuate la negru. Aşa cum este dovedit, aceste lucrări nu trebuiau să fie achitate de către numitul Borbely Laszlo către SC Lescaci Com SRL Negreşti Oaş toată activitatea de reamenajare şi dotare a apartamentului având un caracter ascuns, de o manieră în care să nu se afle public cine este proprietarul apartamentului şi beneficiarul lucrărilor şi nici cine este finanţatorul acestor lucrări”.

În 25 noiembrie 2016, cu trei zile înainte de a fi condamnat definitiv în dosarul DNA de cumpărare de influență a ministrului Laszlo Borbely, Ioan Ciocan s-a retras din funcția de administrator al Lescaci Com SRL, unde era asociat unic, director general și administrator, ulterior firma fiind trecută pe numele fiicei sale Bianca-Angela.

Firma care i-a pus gresie lui Borbely, s-ar fi retras din contractul de pe Tisa imediat după atribuire

Actualul director general al Lescaci Com SRL, Adrian Andreka, a declarat pentru România Curată referitor la contractul de îndiguiri din situl Natura 2000 Tisa Superioară, câștigat în asociere cu Socot SA pe finalul mandatului de ministru al lui Borbely, că firma s-a retras din asociere imediat după atribuire și că n-a prestat niciodată lucrări în aria protejată: ”Noi am fost o asociere la licitația respectivă. Noi am fost doar în calitate de asociat. Lider era Socot Târgu Mureș. În momentul în care s-a semnat contractul, din motive legate de conducerea societății, am decis să nu participăm la lucrarea aia și noi nu am participat cu absolut nimic legat de execuție. Noi din contract nu am beneficiat de nimic și automat n-am executat nici lucrări în zona respectivă”.

Referitor la legăturile lui Ioan Ciocan cu Lescaci Com SRL, actualul director, Adrian Andreka, a încercat o rupere de trecut: ”Domnul Ciocan nu are nici o legătură cu societatea noastră. Pur și simplu nu are nici o legătură cu societatea în momentul de față”. Legat de gresia pentru apartamentul de pe Calea Victoriei al soacrei fiului adoptiv al lui Laszlo Borbely, facturată pe numele societății Lescaci Com SRL, șeful societății a devenit evaziv: ”Acum eu ce să vă zic? Astea să le hotărască Justiția. Dacă Justiția o zis că nu știu care erau acuzațiile domnului Ciocan, de trafic de influență, de ce l-a condamnat, dacă Justiția o zis că-i așa, să-i dăm crezare. Dar acum cum ar fi ca eu, care sunt acum la societatea asta, să spun NU. Mă crede cineva? Iar dacă spun DA, iarăși… Nu pot să mă bag în asta. Nu am nici o legătură cu domnul Ciocan”.

Cu toate că Adrian Andreka, actualul director general al Lescaci Com SRL, s-a delimitat insistent de predecesorul său Ioan Ciocan, Andreka a fost ales în 2015 vicepreședinte al organizației de tineret a PSD Negrești Oaș. În aceeași filială politică județeană vicepreședinte e socrul lui Ion Ciocan, fostul deputat, prefect și președinte al CJ Satu-Mare Gheorghe Ciocan, supranumit ”Taurul din Certeze”.

Gheorghe Ciocan, e suficient de ”barosan” ca la un moment dat să fi împărțit un lot de casă în Eforie Sud cu conjudețeanul său Ioan Mircea Pașcu, ex-deputat de Satu Mare și ex-ministru al Apărării în Guvernul Năstase, despre care s-a speculat că a acordat lucrări către Lescaci Com SRL. În prezent dl Pașcu este europarlamentar și la debutul lui 2017 a fost ales vicepreședinte al Parlamentului European. La începutul anilor 2000, firma Lescaci Com SRL a avut relații de afaceri și cu Imperial Oil SRL, firmă controlată Corneliu Iacobov, fostul consilier al lui Viorel Hrebneciuc.

În afară de ”abonamentul” la diversele ”Administrații Bazinale” subordonate Apelor Române, Lescaci Com SRL a mai câștigat contracte și cu alte entități de stat: Transelectrica, RAAN, MAPN, Complexul Energetic Craiova, Complexul Energetic Rovinari și Consiliul Local Zlatna.

Celălalt câștigător al contractului de pe Tisa, audiat de procurori în 2005 și menționat în alte două dosare penale

Firma Socot SA, cealaltă companie din consorțiul câștigător al contractului de îndiguire și consolidare a malurilor Tisei, e un abonat constant al bugetului Apelor Române, fiind o societate răsfățată cu contracte atribuite preponderent de filialele ANAR din Ardeal și Banat.

Conform unei știri din 2005 atribuite Mediafax, ”Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor a trimis la PNA o sesizare care vizeazã contractele atribuite unui numãr de patru firme, printre ele şi firma târgumureşeanã Socot SA… în urma inundaţiilor catastrofale care au lovit sãptãmânile trecute vestul ţãrii”. Sesizarea PNA-ului a survenit urmare a faptului că în Guvernarea Năstase, respectivele lucrări de îndiguire fuseseră atribuite prin încredinţare directã, printre cei cercetați fiind și nevasta fostului ministru al Mediului din Guvernul Adrian Năstase. La scurt timp dosarul a fost închis, fără să fie găsit nici un vinovat. Numele societății Socot SA a fost pomenit de DNA și în 2007 într-un giumbușluc cu fonduri europene SAPARD, al primarului din Sântana de Mureș.

La un moment dat, unul din membrii consiliului de administrație al Socot SA a fost și consilier personal al directorului general al Apelor Române. E vorba de Mircea Eugen Urzică, nume publicizat în vara lui 2016 când a fost trimis de judecată de DNA, fiindcă în calitatea sa de consilier personal al directorului general al ANAR, ar fi fost complice la infracțiunea de trafic de influență într-o relație contractuală cu o companie ce avea contract cu Apele Române.

De asemenea, la Socot SA acționar, președinte al CA-ului și director a fost inginerul Laurean Eugen Popa (acum pensionat), personaj care a fost co-administrator la MIF SA, alături de Ioan Chioralia, ex-directorul Apelor Române Mureș. Laurean Eugen Popa e și cel care în primăvara lui 2012 a semnat ca director în numele SOCOT SA contractul cu Administrația Bazinală de Apă Someș Tisa, pentru îndiguirile ce urmau să fie construite în situl Natura 2000 Tisa Superioară.

Întâmplător, Laurean Eugen Popa este și un prieten vechi al ministrului de resort de la momentul semnării contractului, Laszlo Borbely, după cum a relatat chiar directorul executiv al societății, Gheorghe Nemeș, în cadrul unui dialog purtat cu România Curată: ”Astea-s povești de adormit copiii, cu privilegiate cu Borbely. Vă dați seama că sunt doi oameni mai în vârstă, se salută, care vorbesc despre lucruri. Toate stenogramele știți ce sunt? Sunt pentru securiști, nu pentru oameni serioși. Poate avețit treburi mai serioase să povestim, dar astea sunt chiar caraghioase pentru mine. Sunt la o vârstă la care sunt trecut prin viață… Alea-s (n.r. stenogramele) de-acu 5 ani, 7 ani… Ei sunt din Târgu Mureș amândoi. Ce pot eu să zic? … Poate că s-au sunat la telefon. Se cunosc de acum 50 de ani. Și eu, am acum 65, am prieteni cu care vorbesc tot felul de prostii. Vorbesc și lucruri adevărate și neadevărate. Stenogramele-s niște prostii de-astea de adormit copiii, zic eu. Dar mă rog, nu-mi plac când abordați chestii de-astea așa, sau cei care abordează, mie îmi displac total indivizi de genul ăsta, care abordează asemenea chestiuni…..Eu am o relație privilegiată cu foarte multă lume și din Guvern și de peste tot, din toate partidele. Ce-ați vrea? Sunt trădător, vânzător? Astea-s copilării domnule. Bănuiesc că sunteți trecut de 20 de ani, că atunci se maturizează omul”.

Referitor la asocierea cu Lescaci Com SRL pe șantierul de pe râul Tisa, directorul Socot SA a declarat: ”Aia-i treaba noastră domne, da’ de ce vreți să știți? …Lucrează și în asociere cu noi. Asta este”.

În ciuda faptului că o parte semnificativă din zăvoiul Tisei amplasat în aria protejată a fost distrus în cadrul șantierului de consolidare a malurilor și în ciuda constatărilor Gărzii de Mediu, șeful Socot SA consideră că societatea sa n-a greșit cu nimic: ”N-am încălcat nici o lege domnule… Nu s-a distrus nimic domule acolo… N-am defrișat domne nimic. A venit Garda de Mediu și a dat sarcina Apelor Române să verifice cine a defrișat… Eu sunt paznic la ape cine defrișează?”. Întrebat cum se face că zăvoiul a fost defrișat fix în zona unde Socot avea de făcut diguri și consolidări de mal, răspunsul șefului companiei Socot SA a fost: ”Păi nu poți să faci digul peste pomi, domnule… N-a defrișat nimeni, domnule…N-am defrișat domne arbori seculari”.

Laszlo Borbely, în prezent consilier de stat al prim-ministrului Sorin Grindeanu, nu a răspuns solicitărilor repetate ale României Curate de a comenta relațiile sale cu conducerile Socot SA și Lescaci Com SRL și nici dacă în atribuirea de către Apele Române, pe finalul său de mandat, a contractului pentru îndiguirea Tisei a avut vreo influență relația sa cu patronul Lescaci Com SRL și cu șeful Socot SA.

Încheierea articolului se cuvine să o lăsăm unui localnic

Ervin Traistă, proprietarul unei case de vacanță și al unor terenuri în Teceu Mic, județul Maramureș, în situl Natura 2000 Tisa Superioară, și-a vărsat amarul într-un dialog cu România Curată: ”Au distrus totul. Au fost măcelărite 7 familii de castori. Au zis că am interese personale ca să-mi păstrez grădina. Mi-au distrus și grădina. Au zis că am interese personale. M-au sunat după aia, m-au amenințat. S-au interesat, cine, ce. Am fost sunat de la Baia Mare de un șef de la Apele Române care mi-a zis că-s un tâmpit și un prost, că nu vede nici un castor. I-am zis: «Domnule, castorul nu e un cerb lopătar cu coarne de 2 metri. În fața dumitale sunt niște crengi roase care au fost distruse de excavator, cuiburile-s tot așa». Nici n-a vrut să stea de vorbă cu mine. A zis că-s un nebun. Eu nu am puterea nici fizică, nici financiară să mă cert cu mastodonții ăștia. V-o zic așa, în față…A fost un petic de pământ pe care e casa noastră de sfârșit de săptămână, la care mergem din când în când… Este o grădină care pe mine nu mă interesează pentru grădinărit. Nu am mălai, nu am cartofi. Eu nu trăiesc din grădina aia. Eu efectiv am păstrat acea casă, acea grădină, pentru aceste animale. A fost un colț de rai cu vulpe, cu rață sălbatică, cu castori, cu vidră, iar acum să vină cu excavatoarele. Asta e… Începând de la Bocicoiu Mare și până la deversarea Tisei în spațiul rusesc, să se radă total și să nu fie o autoritate care să spună: ”Bă, nu mai tăiați lemne” de . Nimeni n-a venit să-i oprească. S-au tăiat mii de metri cubi de plopi și plante care trăiesc pe lângă apă. Nu mai există nimic. Pe baza la proiectul ăsta cu digul s-a dat liber să se taie toți arborii și acum s-a spus că nu e voie și că trebuie reîmpădurire și resălbăticire. Dar sunt numai minciuni și aberații, fiindcă în momentul de față e un dezastru și un haos… Nu mai puteți să faceți nimic. Eventual faceți un scandal. Cum puteți să readuceți la viață copaci de peste 200 de ani, care s-au tăiat, domne? Au fost plopi care au delimitat grădina mea de dig și mi-au tăiat plopii de peste 200 de ani. Inginerul care era cu băieții care defrișau- erau vreo 20 de oameni cu 20 de drujbe- mi-a zis că au comis o greșeală că s-au defrișat în zona respectivă toți arborii. Efectiv i-au îmburdat și i-au lăsat pe jos, acolo. Nici nu i-au dus, nici nu i-au cărat. A fost ceva ca în România. Ce să vă zic? Pot să vă spun că aici, la Teceu Mic a fost ultimul loc și cel mai sălbatic din toată revărsarea asta a Tisei, de la ruși, de la Valea Vișeului și până jos la ruși. A fost ultimul rai pe pământ. Acum, momentan, este de vânzare. Nu ne mai interesează casa noastră de vacanță. Suntem iubitori de animale, de natură”.


Recomandări

3 thoughts on “Habitate protejate de pe Tisa, măcelărite cu bani europeni

  1. M. G.

    Asta da investigatie!! Felicitari! Din pacate civilitatea ucide totul Totusi avem exemplele unor tari mai dezvoltate care acum regreta ca au distrus mediul natural si investesc sume mari pt corectarea unor vechi greseli. Din pacate nu vrem sau nu putem sa invatam din experienta celor care s-au civilizat inaintea noastra. Felicitari pt ancheta. Daca sunt si cazuri de coruptie ar putea sa se sesizeze organele competente. Aceste organe insa nu sunt capabile sa inteleaga si sa rezolve probleme complexe. Ele rezolva numai actele simple de coruptie si in rest ” sa traiti am inteles”. Coruptia inseamna mult mai mult de atat!!!

    Reply
  2. Green E.

    De ce se folosește în lung și-n lat sintagma AUTORITĂȚI COMPETENTE ? Nu ar merge mai bine AUTORITĂȚILE PRESUPUS COMPETENTE?
    Subiectul articolului e mafia, nu natura. Probabil dl ex-ministru Borbely are aceeași suferință ca șeful domniei sale, dl. Hunor, care nu poate sărbători România la 01 decembrie 2018. Și-atunci, o-mpuținează și-o sluțesc cât pot (la un loc cu toți românii verzi, analfabeți ecologic, ce-i drept).
    Mi-aduc aminte că după accidentul cu cianuri (2000, cred) când Tisa a fost poluată, ungurii (din Ungaria) adunau niște namile de pești morți și plângeau la modul cel mai propriu, căinându-se că n-or să mai trăiască să apuce vremurile când ihtiofauna se va reface. Și că tot ei (ungurii din Ungaria) au vrut să dea ceva bani pentru împăduriri în bazinul Tisei, pentru prevenirea inundațiilor. Dați o privire pe G-Earth și comparați procentul de pădure din N-V României și cel din HU, de peste frontieră. Veți vedea cam 50 de ani de cultură ecologică diferență.

    Subiectele de acest gen abundă și prezentarea lor în presă nu produce reacții dintr-un motiv foarte simplu: percepția naturii a rămas una din perioada începuturilor erei industriale: magazie de resurse. Ceea ce-i chiar normal, dat fiind că multe regiuni și o mare parte a populației abia acum părăsește feudalismul tardiv. În lista de valori a românului, ceafa de porc cu bere și manele, căsoiul făcut după ureche, fără proiect, și merțanul bat lejer natura și valorile spirituale atașate ei și decurgând din ea. Să pupi moaște (imaginea morții) este mai prețios decât să apreciezi viața (de care vrei totuși să te bucuri). Este păgân să apreciezi natura, însă este creștinește să sfințești limuzine. La fel cum este OK, după toate semnele, să locuiești în cartiere cenușii de blocuri, din care mirosul de canal dispare doar după ce vin ploile de toamnă, dar în care se construiește o (încă o) biserică nouă în nu contează ce stil, dar cu poartă de lemn maramureșeană, chiar dacă te afli pe malul unui lac în Constanța. Și la patru ani o dată, sodomizarea de către politicieni (aceeași, aproape), cu aceleași prostii amăgitoare și o pomană ridicolă.

    Nu știu cum se face, dar Romsilva exploatează pădurea pentru a dezvolta economic comunitățile din și de lângă parcurile naționale și naturale, Apele Române amenajează râurile pentru protecția populației și permit schilodirea râurilor în numele aceleiași dezvoltări, APM-urile analizează atent fiecare proiect cu impact de mediu, Garda de Mediu este vigilentă, dar când se adună toate aceste acțiuni mărețe, iese cu minus. Un mare minus.

    Reply
  3. Moisi Petruta

    Stimati concetateni, chiar sa nu putem face nimic pentru a opri dezastrele la adresa mediului? Atata incompetenta sa fie de vina? Sau prostie si rea vointa la nivel de ministri, secretari de stat, directori romsilva? Chiar nu ne p[utem salva Tara?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *