De ce iubim lemnul și spațiile mici

Cultura noastră urbană are primul ei manifest politic făcut de artiști, după multă vreme. Artiștii au un fel aparte de a exprima lucrurile, mai puțin explicit, mai sugestiv, preferând să arunce o lumină piezișă mai degrabă decât să pună reflectorul. Ultimul manifest de acest gen pe care mi-l amintesc era scaunul gol, pus de băieții de la Divertis la revelionul 1990, primul fără un discurs al lui Ceaușescu, și vocea din off a lui Toni Grecu, care spunea ceva de genul: ”Dragi români, cu ocazia Anului Nou nu vă va vorbi nimeni”.

Îl menționez pe Grecu pentru că e și în clipul actual al celor de la Taxi și pentru că vreau să reamintesc ce enormă bucurie am simțit noi atunci să-l auzim, proiectat direct din taberele studențești de disidență la revelionul TVR, urmărit atunci de 20 de milioane de adulți și copii. Nu am să uit niciodată că filmul de revelion, de altfel, a fost ET al lui Spielberg, probabil primul film american la TVR după mulți ani, care a adus în casele unor oameni reduși de regimul totalitar la stadiul animalic al ființei basmul uluitor cu băiețelul care găsește un extraterestru verde și în loc să se sperie sau în loc să-l bată se împrietenește cu el. Încă nu anulase nimeni legile conform cărora nu aveai voie să vorbești cu străinii fără să raportezi la Securitate și din astea. Atunci a început educația noastră, în sens invers decât în anul 1989, când l-am auzit pe patriarhul Teoctist proslăvindu-l pe Ceaușescu la hramul Putnei vreme de peste un ceas.

Să traduci în cuvinte un mesaj artistic, chiar unul care folosește cuvinte este din cauza asta un demers nițeluș prostesc. Dar mă văd forțată să o fac din cauza valului enorm de interpretări aberante pe care le-am auzit – școala română și Internetul reduc mintal pe români cu un succes demn de luat în seamă. Iar agresivitatea a rămas tot pe unde era în 1989, când oamenii s-ar fi omorât între ei pentru un kil de zahăr, sau nu ar fi reușit unii oameni ieșiți la plimbare în parc să îl intimideze pe Grigore Leșe. Ce imensă nesimțire îți trebuie ca să te apropii de un artist de talia lui Leșe în parc pentru a-i comunica altceva decât simpla ta admirație profană. Pare că s-a alterat de tot organul admirației la români, și nu e de mirare, că sunt oameni în spațiul public cu singura misiune de a împroșca pe toți cei mai admirabili decât ei.

Poezioara Taxi e doar ce e – o poezioară, cu tâlc, dar pe care sigur Nichita ar fi scris-o mai bine, ca și Păunescu, ce să mai spun de Alexandru Andrieș sau Ada Milea care și apar în clip. Dar așa cum e, stângace, e emoționantă, iar refrenul de-a dreptul excepțional, nu am văzut demult ceva așa de bine făcut, nici băieții noștri cu premii la film nu ar fi reușit mai bine. A crede că această poezie spune concret altceva decât ce spune, că ar comunica vreun mesaj despre bogați și săraci, despre legea dării în plată sau chiar despre catedrală în sine (întreabă unii: Păi nu e aproape gata? Ce, vreți să o demolăm?) e similar cu a crede că atunci când Mircea cel Bătrân al lui Eminescu îi spune lui Baiazid ”Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,/ Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este”, râul și ramul se vor revărsa sau întinde să răstoarne pe turci din șa ca în Stăpânul inelelor. Concretă cum pare ea în cântecel, cu ascensoare și parcări, catedrala e doar o figură de stil, nu o clădire, în poezia dlui Teodorescu. Și nici el, nici faimoșii artiști din clip care își merită faima, pentru că interpretează excepțional cele patru cuvinte, chit că pe jumătate nu-i cunosc (din ignoranța mea, nu prea stau pe aici și sunt monstruos de ocupată cu statistici și din astea), dar mi-au dat convingerea că țara are artiști de mâna întâi, nici unii, deci, nu au vrut să spună că trebuie construit doar din lemn și doar 2 pe 1. Chiar trebuie să fii lipsit de orice urmă de sensibilitate, să nu fi intrat într-un muzeu sau să nu te fi dus la un concert în viață ca să dai o interpretare așa de trivială unor versuri și să crezi că autorii vor să dinamiteze catedrala sau mănăstirile din piatră. Când Scriptura spune că Isus stă la dreapta lui Dumnezeu, înseamnă asta că Dumnezeu chiar are o mână stângă și una dreaptă, sau doar că Isus are această importanță? Argumentul a fost folosit de cel mai reputat teolog creștin, sfântul Toma din Aquino, și e de necrezut că din Evul Mediu încoace capacitatea de a înțelege sensul figurativ al unui text e așa de nedezvoltată, deși nu ar trebui să mă mir știind starea bacalureatului la limba română – știu ce discuții am avut eu cu piesa mea premiată Evangheliștii despre interpretarea literală a Scripturilor.

Și adică despre ce e vorba, și aici ajung la partea în care mă prostesc explicându-vă o poezie, e vorba de identitatea noastră ca nație, noi suntem cu lemnul și cu spațiile mici, de asta când plimbăm un străin prin Capitală îl ducem la Muzeul Satului ca să îi arătăm ce e românesc pe bune și la Casa Poporului să îi arătăm ce e aberant, monstruos, excrescența patologică din țesutul nostru normal. Sau când îl ducem în țară mergem în Maramureș să îi arătăm cine suntem noi și la nu barajul de la Vidraru, că barajele, oricât de mari, sunt la fel în toate țările. Mai țineți minte când l-ați studiat pe Blaga la școală, care susținea că moderația românească, acest spirit de mijloc, se traduce în unduirea peisajului nostru, în plaiul de munte? Nu că nu ne place Niagara sau Mont Blancul, dar nu sunt ale noastre, noi nu suntem un popor de alpiniști sau de scufundători, nu că individual nu putem avea asemenea aspirații, dar suntem mai ales păstori. Smerenia este acceptarea trecutului nostru autentic, fără falsificare.

Iar cei care sunt supărați pe clipul Taxi, paradoxal, sunt cei care nu sunt mulțumiți cu trecutul, care caută o compensație de genul cine nu are catedrale și castele în trecut să le ridice în viitor măcar. Ei sunt partidul Casei Poporului. Or, nu e de mirare că acest gen de ambiție anacronică nu corespunde aspirațiilor individualismului urban. Individualiștii urbani nu au de ce să parvină, au depășit complexul țăranului mutat la mahala, ei sunt mulțumiți cu cine sunt și cu ce au și aspirațiile lor sunt individuale, nu vor Arene, Catedrale, Case Naționale, că un mare acoperiș comun oricum NU dă identitate, de sus în jos, aceea vine când oamenii de asociază de jos în sus, și ei tind să se asocieze în locuri specifice și mărginite ca Prelungirea Ghencea, nu în România Mare, care e o colecție de grupuri separate, nu un borș identitar uniform. Și de asta eu găsesc admirabil că acești artiști, dintre care unii or fura la taxe, alții or fuma marijuana ca solistul umflat de DIICOT (ce face poliția de cartier dacă la o plângere a vecinilor vine anti-crima organizată?), alții sunt vanitoși sau au fost cam slugarnici cu Băsescu. E posibil. Dar toți au un talent care i-a impus și – iată- și niște valori comune care i-au adus împreună. Și asta îi face mai buni decât cei care țipă la ei că nu înțeleg, sau se simt excluși, sau au altă părere- dar nu au fost în stare să facă o poezie așa de artistică despre ce cred ei și asociații lor.

Când România fusese zdrobită pe două fronturi, cu patriotismul pus la grea încercare (Topârceanu povestește cum cei care scăpau de pe malul bulgăresc și încercau să se refugieze în România cu sutele, traversând Dunărea înot, erau împușcați de armata română, ca să știe ceilalți că nu au unde se duce și să lupte până la capăt), ce a mai rămas din guvern s-a refugiat la Iași (Bucureștiul era pierdut). Acolo, la 14 decembrie 1916 istoricul Nicolae Iorga, ideologul acelui război de întregire națională și al împroprietăririi țăranilor totodată, s-a adresat Camerei și armatei care se apăra în Vrancea, spunând că nu era totul pierdut, că venind spre Iași găsise în Codrii Vasluilor o bisericuță neîntinată, de lemn, unde se refugiaseră Vasile Lupu și  familia  lui după o mare înfrângere, și de unde credința în neamul modest, dar statornic, îi redase patria. Biserica era Sfânta Paraschiva din satul Filosofi (azi Scânteia) și sigur a fost demult înlocuită cu materiale mai solide, sper doar că nu are și clopotniță de tablă strălucitoare.

Manifestul culturii urbane era necesar, într-o Europă în care se ridică naționalismul kitsch din toate părțile, de la Adevărații Finlandezi la lupul dacic cu cruce al lui Marian Munteanu (vai, altă carte nestudiată la școală este De la Zamolxis la Gengis Han al lui Mircea Eliade, masele de admiratori ai dacilor din online chiar cred că dacii erau creștini). Era necesar ca să ne ofere o bază de solidaritate, cea în jurul autenticității, a unor valori și proiecte actuale, nu a unor identități trecute sau imaginate, este ceea ce ne leagă. Mulțumesc celor care au avut curajul acestei afirmări, și sper ca noua cultură urbană să nu se mai complacă în statutul marginal, ca figuranți într-un film de Sergiu Nicolaescu sau votanții etern păcăliți ai PNL. Că om fi cinsprezece sau cinzeci și unu la sută, urbanitatea noastră europeană trebuie să fie politic asumată, fără compromis.

***

(foto main: campania MindBomb 2004)


Recomandări

24 thoughts on “De ce iubim lemnul și spațiile mici

  1. Ionas

    Cei de la Taxi au fost soft in exprimare.
    Catedrala in constructie din Bucuresti, asemanatoare ca proportii cu una recent construita la Moscova ( incape un Airbus 380 ) se doreste a se compara cu marile catedrale si biserici catolice construite in evul mediu in Europa Vestica.

    Este un complex de inferioritate a Ortodoxiei fata de Catolicism si protestanti- cei care au facut istoria.

    Daca noi ortodocsii nu avem o contributie la istoria si modernitatea lumii macar sa avem ceva catedrale din beton , maia mari decit cele catolice construite acum citeva sute de ani.
    Daca nu prea avem ce sa dam crestinatatii , livram constructii mamut si cultul lui Arsenie Boca, preoti in lux , aur si limuzine, ceva moaste.
    Amuzant este titlul de doctor Honorius causa dat recent de o universitate tehnica ( liber cugetatoare ) unui cleric ortodox. Poate sunt interese politice la mijloc ?

    Reply
    • Bob Sebastian Marius

      În vremea în care catolicii şi protestanţii Europei construiau catedrale, noi, ortodocşii prăpădiţi ne băteam cu turcii! Acum, după câteva sute de ani, îi lăsăm pe ei, pe europeni să se lupte cu “hoardele” musulmane şi construim noi catedrale! Nu vi se pare echitabil la nivelul istoriei?

      Reply
      • Mihai Gotiu Post author

        @ Bob Sebastian Marius: se băteau și pe atunci cu musulmanii…

        Reply
        • Radu Negrut

          Mai ales Francisc I al Frantei care s-a aliat cu Soliman Magnificul contra lui Carol Quintul … Norocul creștinilor s-a numit Lepanto , altfel cine știe dacă nu cădea Viena și atunci …

          Reply
      • Ionut

        Echitabil la nivelul istoriei mi s-ar parea sa fi invatat ceva din ce s-a intamplat in trecut, nu sa ne apucam sa modelam gramezi de beton

        Reply
      • George P

        Adică sa ne dam si noi raita prin Evul Mediu?
        De, premiile Nobel nu se cumpără din donații.

        Reply
  2. Cinicul

    Tragedia romanilor este ca au contruit in lemn, un material usor degradabil. De aceea nu avem nici un monument serios construit inainte de 1880 in timp ce maghiarii au umplut Ardealul cu catedrale majestuase.
    Ma intriga ca promotorii globalizarii ne indeamna in acelasi timp sa construim in lemn si mic. Inteleg ca acest clip a fost o metafora, dar aceast metafora are in spate o gandire de natiune fara ambitii, o gandire de natiune perdanta.
    Episodul cu bisericuta de lemn din tinutul Vaslui (azi in judetul Iasi) pomenit de doamna Mungiu nu ma inspira deloc. Iorga o fi fost un istoric genial dar era un politicain neinspirat si nu realiza ca din dezastrul din 1916-1918 am iesit printr-un noroc fenomenal. Romania avea o sansa foarte mare sa ramana la dimensiunile unui land german de azi. PP Carp ii chiar ridiculiza pe antantisti cand spunea ca la o tara cu asa noroc nici nu trebuie politicieni inteligenti.
    Nu sunt convins ca artistii si intelectualii romani de azi sunt prea vizionari. Intelectuali francezi mai de soi s-au raliat impotriva planurilor baronului Haussmann, iar mai tarziu impotriva construirii turnului Eiffel. Astazi este imposibil sa ne inchipuim Parisul fara Champs Elysee sau fara Turnul Eiffel.
    Sunt de acord cu critica doamnei Mungiu la adresa admiratorilor dacilor, care au reprezentat o civilizatie minora. Nu pot insa sa nu sesizez ca a avea o viziunea realista asupra culturii dacice insemana si a intelege ca mesajul din clipul Taxi este tocmai pe linia perpetuarii unei culturi minore. In articolul de mai sus se spune « …e vorba de identitatea noastră ca nație, noi suntem cu lemnul și cu spațiile mici, de asta când plimbăm un străin prin Capitală îl ducem la Muzeul Satului ». Da, ii ducem la Muzeu Satului pentru ca nu avem ce le arata altceva. De mai bine de 3 milenii satul n-a produs nimic semnificativ pentru civilizatia umana. In burgurile germane s-a inventat tiparul si tot acolo s-a scris muzica lui Bach.
    Problema nu este daca trebuie construita sau nu catedrala. Mai important este daca catedrala aduce un plus de energie vitala natiunii romane, daca mobilizeaza romanul dandu-i incredere ca poate face ceva majestuos, sau e doar ambitia unor prealati cu o cultura limitata dobandita in manastiri si doctorate in universitati celebre precum Salonic.

    Scriam mai sus ca vad un conflict de idei in a promova globalizarea si in acelasi timp a indemna la a construi in lemn si mic, cu alte cuvinte a nu tinti foarte sus. Ceea ce e bizar este ca nu nu vad pe nimeni opunandu-se construirii unor mall-uri uriase, care nu sunt nici romanesti ca arhitectura, nici frumoase si nici neaparat trebuincioase.

    Reply
    • Mihai Gotiu Post author

      @ Cinicul: și, totuși, bisericile de lemn ale Maramureșului sunt în UNESCO și vin oameni din toată lumea să le vadă; altfel, da, pot să-mi închipui Parisul fără Eiffel și chiar și fără catedrale, și pt. asta pot depune mărturie prietenii că n-am dat iarba parcurilor, nici malurile Senei și nici cafenelele și oamenii lor pe o urcare în Turn ori stat la coadă la Catedrală

      Reply
      • Cinicul

        In UNESCO sunt si piramidele din Egypt si Marele Zid Chinezesc. Si nu sunt mici.
        Daca mergeti in Franta sau Anglia rurala veti gasi nu numai castele si catedrale gotice din sec XII dar si case functionale care au peste 500 ani. In Romania nu avem decat cateva case mai vechi de 250 ani (doar niste cule boieresti din Oltenia si casa Dosoftei din Iasi) si nici o cladire serioasa din lemn. Avem doar niste bisericute de lemn de cel mult 300 ani.
        Referitor la argumentul dvs despre parcurile si malurile Senei din Paris, acestea nu sunt cu nimic mai presus decat cele din Londra sau Viena si nici nu definesc acest oras. Am fost de cateva ori la Paris si va pot spune ca malurile Senei sunt o mare dezamagire fata de cele ale Tamisei din Londra sau chiar ale Dunarii la Budapesta Cei mai multi vizitatori merg in Paris la Louvre si Versailles (+/- Tour Eiffel) si volens – nolens pe Champs Elysees si nu sa vada niste casute din barne, care vor fi exista si ele printr-un muzeu obscur din Francia.

        Ideea centrala in dezbatere este daca trebuie sa ramanem o tara fara nici o ambitie, repetand ceea ce au facut stramosii nostri sau putem sa imbratisam si altceva.
        Impingand la extrem logica domnilor din clipul Taxi nu inteleg de ce dialogam pe computer si nu folosim un raboj de lemn, cu alfabet chirilic, ca asa i-a placut Dumnezeului romanilor in epoca cand faceam bisericute din lemn si ne placeau spatiile mici. Majoritatea caselor romanesti de pana acum 20 ani se faceau din chirpici si aveau doua camere, una pastrata pentru oaspeti. Ne placeau spatiile mici sau eram doar saraci si lipsiti de ambitie ?. Aceste case durau maximum doua generatii dupa care trebuia s-o luam de la capat si sa continuam sa fim saraci. Asta vrem sa emulam si acum ?
        Tot nu inteleg de ce nimeni nu protesteaza la constructiile uriase si urate care impanzesc tara in special centre comerciale de tip mall, blocuri de zeci de etaje (de apartamente sau birouri) tuflite printre edificii neoclasice de pe Calea Victoriei. In unele din aceste noi edificii, « cu spatii mici », muncesc sau traiesc semnatarii clipului Taxi.

        Daca trebuie sa avem o noua catedrala (si proiectul nu e nou, el dateza din timpul lui Carol I) ea trebuie sa fie majestuasa, sa impresioneze, sau sa nu fie deloc. Cine a vazut catedrale gotice din Franta, Germania sau Anglia, ca sa nu mai vorbim de San Pietro, intelege ca a construi o bisericuta (+/- din lemn) in centrul Bucurestilor e o gluma. Concluzia mea este ca domnii din clipul Taxi de fapt nu vor nici un fel de catedrala. Este un punct de vedere valabil, dar de ce trebuie sa ne ascundem in spatele degetelor si sa n-o afirmam raspicat?

        Proiectul Catedralei Mantuirii Neamului a devenit impopular dupa ce BOR a recurs al proceduri feudale de colectare a fondurilor. Sunt bine cunoscute abuzurile preotilor in parohii, preoti la randul lor terorizati de conducerea BOR. Rezultate mai bune s-ar fi putut obtine cu o campanie de tipul „dati un lei pentru Ateneu”, sau chiar cu un clip inspirat tip Taxi.
        Sunt constient ca Ortodoxia are nevoie de un Luther, din pacate a pierdut secole inchistata intr-un sistem de relatii feudale si cu cat acest Luther intarzie BOR are sansele de a deveni un organism extinct. Actualul patriarh a avut o sansa uriasa sa reformeze BOR dar n-a facut-o pentru ca nu poate, nu are intelegerea necesara. Sistemul prin care toti prealatii BOR sunt recrutati din manastiri e in mare parte de vina. Acest sistem limiteaza coruptia (calugarii nu au familii de imbogatit) dar promoveaza obedinta si lipsa de independenta in gandire. Vorbesc in cunostinta de cauza, am avut discutii cu episcopi, unii chiar mai tineri si umblati prin lumea larga.

        Reply
    • DanBruma

      Pentru Cinicul – pai asta spune si Dna Pippidi si anume ca nu are rost sa te umfli mai mult decat te tine pielea. Si asta fac prelatii nostri acum cand, într-o lume romaneasca care vrea justitie, ei sint in continuare privilegiati (nu platesc impozite, meseria nu le este incadrata cum este incadrata meseria celorlalti romani, etc.), se umfla mai mult decat îi tine pielea.

      Reply
    • MirceaChelaru

      Mi-a placut mult articolul dnei Mungiu! Spre sfirsit marturisesc ca mi s-a parut putin exagerata intentia de a explica ca, de fapt , poezioara nu militeaza pentru “demolarea” Catedralei, si ca are, de fapt, un mesaj plin de bun simt! Imi spuneam, doamna este prea mult, poprul nostru este destept, sa nu uitam olimpicii romani! Poporul nostru intelege o poezie, se ocupa de cultura. Tot ce se poate! Dar poporul nostru este inflamat, bulversat de informatie, si manipulabil, ca orice popor de altfel. Cum este posibil domnule Cinic, caci vad ca aveti dialog de altfel, sa vedeti intr-o poezioara”un conflict de idei”. Este vreo corelatie intre credinta si ambitie? Cum pote aduce o categrala imensa vitalitate poporului roman?
      A propos de a construi mic, toate manastirile, cu care ne mindrim, sint mici. Si acolo este credinta adevarata nu? Si de fapt lui Dumnezeu ii place un spatiu si mai mic decit o biserica, sufletul nostru. In fine, imi pare foarte rau ca multi romani isi consuma inteligenta in dezbateri inutile, in loc, nu-i asa sa tinteasca mai sus, cum ar fi sa construiasca in ei o catedrala cit mai mare.

      Reply
    • Marius F

      @Cinicul: Din punctul meu de vedere, “sa tintesti sus”, sa fim o “natiune cu ambitii” cum spui, nu inseamna sa construim in 2016 catedrale mai mari decat cele din vest de acum sute de ani. Nu cred in “energiile vitale” dezlantuite de constructia unei cladiri.
      Ar trebui sa ne preocupam de cu totul alte lucruri, chiar daca par mai putin grandioase…
      Da, putem incepe cu o raportare fireasca la trecut, sa fim ceva mai corecti, mai buni in ceea ce facem, sa ne comportam mai firesc cu strainii, sa nu mai avem complexe de inferioritate si/sau de superioritate fata de ei, sa calatorim prin lume, sa fim interesati si de ce se intampla in afara Romaniei, sa nu mai fim asa provinciali, sa incurajam educatia, antreprenoriatul, inovatia, cercetarea, sa construim ceva autostrazi si infrastructura de secol 21, sa castigam mai mult, etc. – si peste toate astea rabdare, capacitate de munca si norocul sa nu vina ceva nasol peste noi.

      Reply
  3. OvidiuB

    Intr-adevar, poate ca asta “a vrut poetul sa spuna” in poezioara lui. Doar ca – si aici primul comentariu al articolului ma confirma – cantecul asta a fost suficient de putin alegoric incat sa para un cantec anti-catedrala nu doar pentru sustinatorii catedralei (din care cativa, foarte putini, au reactionat – unii complet pe aratura), ci si pentru detractorii ei.

    Prin urmare, daca umbla ca o rata si macane ca o rata, sigur ca daca esti Blaga e posibil sa fie o lebada, iar daca esti Nichita, e posibil sa fie un inorog, dar in epoca internetului democratic lumea va crede, majoritar, ca vorbesti despre o RATA. Iar climatul anti-catedrala din online e suficient de vechi si exersat ca la un moment dat sa nu trezeasca o contra-reactie. Si nici sa te joci cu metafora aprinsa pe langa gramada de vreascuri nu mi se pare cea mai inteleapta chestie.

    Ca sa nu mai zic, doamna Mungiu, ca chiar nu stiu cati dintre artistii din clip sunt de aceeasi parere cu interpretarea dumneavoastra. In fond, daca “poetul nu vrea sa spuna ceva anume”, ci ne lasa pe fiecare sa ne imaginam ce vrea el sa spuna, s-ar putea sa avem surpriza sa aflam ca de fapt vreo 10-15 dintre figuri chiar au cantat pro-lemn si spatii mici ca sa-i dea un branci – metaforic – catedralei.

    Si nu ca ar fi nelegitim sa te iei de catedrala – dar macar asuma-ti-o, nu te da apoi surprins ca de ce-are lumea ceva cu tine.

    Reply
    • DanBruma

      Este un branci alegoric, este mai mult decat evident, dar nu este un branci dat catedralei in sine, este un branci dat prelatilor care sint privilegiati ai societatii romanesti. Un om politic nu poate fi administrator intr-o firma privata. Pun intrebarea : un prelat poate fi administrator intr-o firma privata? Exista vreo lege sau un statut referitor la prelati care interzice asta?

      Reply
  4. emilia

    Cristi Puiu si Cristi Mungiu iau premii pentru filme fara sa aiba catedrale in localitatile unde s-au nascut- oamenii de talent trebuie sa ne dea incredere, cei de azi, ca ce au facut sau nu facut stramosii nu mai putem intoarce….

    Reply
  5. Fane de la trei

    Frumos text. Si corect in ansamblu, din punctul meu de vedere (etajul 3), chiar daca nu sunt de acord cu toate analogiile. Are un singur ”cusur”, exact acela pe care il are si splendidul cantecel al trupei Taxi, cu frumosii prieteni cu tot: devine prea comentat, in fel si chip.
    Poate… ar trebui sa spun doar atat:
    Eu cred ca Dumnezeu prefera lemnul. Lemnul si spatiile mici.

    Reply
  6. mihaela

    stiti ce ne incurca pe noi, astia mai prosti si mai nedati cu metafora subtila? ca aceiasi oameni care cauta sa ne convinga de inutilitatea catedralei dau buluc sa ne convinga de utilitatea unei moschei gigantice, “cea mai mare din europa”. acuma: ori megalomania e ceva rau in general, ori e ceva rau in cazul lui Dumnezeu si ceva bun in cazul lui Allah. aici am eu o nedumerire: de ce denigratorii uneia sunt aceiasi cu sustinatorii celeilalte. da’ se vede ca nu pricep eu. si ca mine, o gramada de prosti care trebuie luminati!

    Reply
  7. Pingback: Alina Mungiu-Pippidi: De ce iubim lemnul și spațiile mici | Romania Evanghelica

  8. Elena

    Reactia impotriva clipului/ piesei a fost cel putin dezamagitoare si a aratat esecul scolii: elevii nevoiti sa memoreze nu au exercitiul interpretarii, nu stiu ce e metafora, ambiguitatea limbajului s.c.l. Elanul ridicol al celor care s-au apucat sa demonstreze ca …pana si chivotul in care se pastrau tablele legilor, in Vechiul Testament, era din aur arata si complexele de inferioritate, dar si carente culturale iremediabile, oricata parada de eruditie au facut unii si altii. Dincolo de orice, e vorba de un cantec, de o abordare subiectiva a unui fapt/subiect!

    Reply
  9. Nemo

    Dna Mungiu-Pippidi a scris intr-n mod prea delicat pentru a fi inteleasa de cei, carora li se adreseaza mesajul trupei Taxi. Chiar daca il inteleg, ei vor proceda la fel: vor transfera intotdeauna chemarea TAXI la smerenie, de la popimea BOR, corora li s-a adresat , catre prostimea romana, pentru a fi smeriti si a continua, ca oile (caci, nu-i asa, popa este un pastor care isi indruma oile sale) sa umple burdihanele clerului nostru “PREA”. Dar, PREA BOR-istilor, romanii sunt acum mai cititi, mai cultivati si mai culti (cel putin cei de pe internet), asa incat cei care critica mesajul TAXI ar trebui sa se rezume la a propovadui smerenia bisericeasca acolo unde trebuie propovaduita – in biserici. In restul statului Romania, actioneaza Constitutia, care garanteaza fiecarui cetatean roman dreptul la convigeri politice, RELIGIOASE si mai ales la OPINIE.

    Reply
  10. Kepler186f

    Fara doar si poate acest cantecel are un anume farmec. Problema e insa alta : de ce tocmai acum, cand lucrarile sunt pe terminate si nu pare sa mai fie o cale de intoarcere ? Si de ce atat de firav, in raport cu aberatia care se pune la cale ? Aici e buba, in lipsa asta de coerenta, ba chiar de sens, si in lipsa de curaj. Caci un asemenea cantec, odata asumat public de mai multe personalitati din lumea artistica, se detaseaza de arta pura, devine mesaj si manifest, volens-nolens. Un manifest ratat, rasuflat, si deci nitel cam ridicol, imi pare rau sa o spun. Ca si cum am fi facut revolutia dupa moartea aluia… (dar oare nu e asa ?). Parca suntem condamnati sa facem totul pe invers, o tara tragi-comica, absurda pana la capat…

    Reply
  11. alinaMP

    @mihaela si alti nelamuriti, cred ca m-ati auzit in emisiuni la Rares B si iviu Mihaiu spunand clar- ca nu sunt pentru megamoschee, as cum m-am opus catedralei nu vreau nici moschee mare, ia sa isi faca ei pe cartiere, unele mai mici, acolo unde e populatie musulmana

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *