Teii lui Eminescu si alte atitudini romanesti

Primăria din Iaşi a retezat toţi teii din centrul oraşului în februarie 2013. Garda de Mediu din Iaşi a sancţionat ca ilegală operațiunea, iar societatea civilă locală protestează. În locul teilor, castanilor şi nucilor doborîți, Primăria a plantat magnolii şi salcâmi japonezi pitici. În curînd vom retrage din librării și pe Eminescu deoarece conține referințe necuvenite la acești arbori depășiți, din vremuri de tristă amintire, sau se vor pune note de subsol cu explicații de genul: Teiul, sau Tilia, arbore legendar din zona temperată a emisferei nordice, a cărui existență istorică este confirmată de poezii romantice precum Făt frumos din tei sau Floare de tei de un poet romantic moldovean, Mihai Eminescu.

O asociație a studenților de la Medicină Dentară, Universitatea Carol Davila București s-a gîndit să îl apere pe profesorul și decanul lor, un domn Bucur, de acuzația că studenții lui copiază anual la indigo 50 din cele 60 de pagini ale lucrării de diplomă, probabil nu pe gratis, explicînd că stomatologia pur și simplu nu are subiecte suficiente pentru toți studenții, care sînt astfel reduși la plagiat. Dl. decan a explicat și el să situația predatează ultimei legi a învățămîntului, înainte plagiatul fiind ca și permis. Universitatea a trimis cazul la comisia de etică a celebrului profesor Fulga, distins în cadrul Coaliției pentru Universități Curate unde universitatea lui a luat zero stele. Pînă la pronunțarea acestei instanțe de o cunoscută reputație, dl. Bucur s-a autosuspendat, soluția favorită la noi unde șefii nu au curaj să suspende ei pe cineva, preferînd să își pună ghipsuri și să-și piardă reputația. În acest răstimp, niște studenți de la UBB s-au uitat și ei la un desen original despre plagiat al lui Dan Perjovschi, în intervalele pe care li le-a lăsat relaxanta ocupare a universității în scopuri rămase neprecizate, iar în urma unui training despre buna guvernare cu studenții s-au trimis mai multe cereri către universități atrăgîndu-le atenția că nu și-au publicat regulamentul antiplagiat. Desigur, de un voluntar pensionar al ARC, nu de către studenți.

Un alt celebru profesor la medicină, Constantin Popa a fost și el demascat săptămîna asta de vigilenta fundaţie Societatea Civilă pentru Reforma în Sănătate (SCRM), care a realizat un studiu comparat între lucrarea “Neurologie – tratat”, publicată de dr. Constantin Popa la editura Naţional în 1997, și biblia medicinii de pe care am învățat cu toții an după an, T. R. Harrison – „Principles of Internal Medicine”, din 1991 (de ce această ediție anume, date fiind diferențele mici între ediții ? Numai pe asta o are Societatea Civilă ?), ajungînd la concluzia că nu Harrison l-a plagiat pe Popa, ci viceversa. Șaisprezece ani le-a luat să facă această descoperire, deși orice rezident învață pe cartea asta. Nu e, desigur, nici o legătură cu discursul fulminant contra intrării în Academie a lui Irinel Popescu ținut de dr. Popa acum vreo lună, care a și dus la respingerea candidaturii primului pe motiv că academicienii nu pot avea vreo funcție politică.

Niște oameni care au pierdut alegerile universitare la Facultatea de Istorie, dar le-au cîștigat pe cele pe Universitate s-au gîndit să își folosească influența la nivel central pentru a rezolva și nedreptatea locală. Soluția este secesiunea, minoritatea care a pierdut alegerile urmînd să își ia patrimoniul și disciplina istoriei antice și să își facă o facultate separată, numită pentru simplificare chiar a Patrimoniului. Nu e clar în patrimoniul cui sînt Pârvan, Iorga, Gheorghe Brătianu și alți strămoși iluștri ai unicei Facultăți de Istorie a Universității din București, pe cale de a fi tăiată cu ferestrăul.

În timp ce în jurul ICR se țes proteste serioase pe tema dacă statul trebuie să finanțeze 50, sau 100, sau 150 de oameni care vor la tîrgul de carte de la Paris, dar nu pe banii lor, sau în jurul a diverse activități la Cluj sau Gorj, județe care e drept că au și ele nevoie să promoveze careva cultura română, sub formă de alfabetizare mai ales, autoritatea natională de cercetare cu al cărei acronim nu vă plictisesc a suspendat sau e pe cale să suspende banii pentru proiecte în curs, lăsînd salarii în aer în multe instituții și anunțînd cîștigătorii ultimelor granturi că de fapt nu au cîștigat nimic. Asta, deși strategia Europa 20/20 pune cercetarea pe planul 1 ca sursă de relansare economică. Mă rog, avînd în vedere că nu avem citostatice și că ne bucurăm că se găsesc unii să ne împrumute că plătim cu dobîndă rezonabilă pensiile, probabil nu e cea mai dramatică situație. Cînd vine ziua aia cînd pe buget punem întîi pensiile, medicamentele, salariile deja contractate și ne împrumutăm pentru tîrguri de carte, institute de lux și alte asemenea (sau nu). Mă fac frate și cu FMI numai să știu că ajung să o văd.

Elevii și studenții din țara noastră, conform Realitatea TV, care a făcut o mică anchetă etnografică, au milioane de absențe acoperite cu certificate medicale pe care le cumpără de pe Internet. De vină sînt, desigur, comodificarea învățămîntului denunțată de ocupanții studenți de la UBB sau marile corporații denunțate de ocupanții de la UB (pe vremea cînd predam acolo eu nu am observat vreuna, decît o mare firmă de IT care dotase laboratorul de informatică fără de care nu am fi putut preda metode de cercetare pentru științe sociale; s-or mai fi adunat între timp). Asta îmi aduce aminte că în primul meu an în Germania am scăpat de exmatriculare un student rus care își falsificase certificatul medical argumentînd că în Rusia mai toate certificatele sînt false, deci nu avea băiatul cum să-și dea seama de gravitatea faptei. Ombudsmanul universității, totodată judecător în Curtea Constituțională germană, a fost convins de argumentare și l-a lăsat să scape cu avertisment. Grecia și Cipru nu au avut bani de avocați buni, că scăpau și ei cu argumentul ăsta.

Valuri de literatură rusă s-au revărsat săptămăna asta de la Ion Cristoiu, partenerul de apărat statul de drept al lui Turcescu & Tapalagă prin studiourile B1. Întîi a povestit pe larg relația lui intimă cu personajele lui Camil Petrescu pentru a concluziona că ” depărtarea mea de personajele camilpetresciene fanatice, intransigente, care-şi dau viaţa pentru o Idee, îşi are cauza în compromisurile pe care le-am făcut şi, mai mult ca sigur, le voi face” (nu pot să cred) ca apoi să concluzioneze că în timp ce Robespierre a ajuns la ghilotină, Daniel Morar a ajuns la o sinecură în Curtea Constituțională. Asta nu ar fi nimic față de niște lungi note de lectură la Gogol, care scria mai bine, se pare, decît procurorii DNA, al căror comunicat de solidarizare cu Morar e mai degrabă ”Un articol prost… pentru că nu aduce nici o probă în sprijinul acuzației împotriva Presedintelui și Premierului”. În plus, ” Întocmirea și semnarea Comunicatului au fost principala preocupare a procurorilor DNA din ultimele zile. Spre fericirea corupților din țară, care au putut să fure în voie”.

Chiar așa.