Stenograme, deconturi si alte revelatii

Aşa cum am
prognozat din februarie de cînd alegerile anticipate au fost excluse, pierdem
în mod suveran tot timpul aruncînd zoaie vechi peste situaţii electorale noi. Anul electoral e pierdut pentru guvernare- măcar
pentru buna guvernare însă merită să ne ridicăm deasupra mizeriei şi să ieşim
cu cîteva reguli şi proceduri mai bune.

Nevoia lor este evidentă încă o dată după
publicarea ultimului rînd de stenograme din dosarul Blejnar. Nu sînt deloc de
acord cu premierul şi nici cu CSM că nu trebuiau publicate. Trebuiau, ca şi
precedentele, şi aş propune ca tot ce
discută demnitarii noştri să fie automat făcut public la sfîrşitul anului de
acum înainte dacă nu priveşte contraterorismul, NATO, viaţa lor privată şi alte
zone de acest gen. La fel propun, şi de ceva vreme, ca toate contractele de
stat cu beneficiari şi sume să fie integral publicate, ca şi procedura de
achiziţie, la finele fiecărei luni. Nimeni din România nu va evolua dacă nu
ştie că în fiecare moment ceea ce face este văzut de toată lumea. Dl. Ponta greşeşte cînd spune că aspectul penal e
cel relevant. Nu e. Buna guvernare e făcută dintr-un număr de proceduri de la
care noi deviem sistematic. Nu putem criminaliza totul, dar şi unele
comportamente nepenale fac rău la fel de mult precum cele penale. Luatul de
mită nu e mai rău decît distribuirea discreţionară de fonduri publice către
rude sau partid, care nu e pedepsită legal. Numirea unor incompetenţi în
poziţii publice calcă principiile de merit şi procedurile stabilite prin
regulamente. Intervenţiile unora care vin să bea o cafea vizează de regulă
călcarea unor reguli, şi de asta vrem să ştim cu cine bea primul ministru cafele
la guvern. Dar să le iau la rînd mai sistematic.

Încep cu dl. Blejnar. Stenogramele
privitoare la el arată că nici un fel de proceduri de numire şi evaluare
obiectivă nu existau şi nu erau respectate, totul fiind la maxima discreţie şi
fiscul fiind condus ca o firmă privată, cu baronii locali şi miniştri fiind un
fel de acţionari care dădeau la orice oră telefoane de intervenţie iar
controalele nu erau conduse de inspector, ci controlate şi folosite politic. Aşa o fi fost şi înainte de dl Blejnar, nu
ştiu- astea sînt primele dovezi pe care le avem, şi ele arată încălcarea
sistematică a principiilor pe baza cărora funcţionează un stat modern, Ca să vă
dau doar două exemple, articolul 7 (Sectorul public) din Convenţia ONU contra
corupţiei spune aşa: 1. Orice stat semnatar
…se va strădui să adopte, menţină şi să întărească sistemele de recrutare,
angajare, promovare şi demitere a funcţionarilor publici … a) care se bazează
pe principiile eficienţei, transparenţei şi unor criterii obiective ca meritul,
echitatea şi aptitudinea, şi b) care include proceduri adecvate pentru selecţia
şi pregătirea indivizilor pentru poziţii publice considerate special de
vulnerabile la corupţie şi rotaţia, unde e posibilă, a unor asemenea persoane
în alte poziţii. România
nu doar că este printre semnatari, dar procedura de implementare este în curs.
În ce curs ? Stenogramele ne spun exact cum se petrece toate :
oamenii sînt numiţi nu să îşi facă treaba din contract, ci agenda politică.
Sînt direct schimbaţi prin intervenţie politică, şi regulile sînt supuse unui
tir permament chiar de către autorităţi, sub pretexte patriotice sau de program
politic. Într-una din stenograme ș eful
Vămii Albi ț a este amenin ț at de către Sorin Blejnar că va răspunde cu func ț ia, pentru că nu a reuşit să convingă toţi
comisionarii vamali să proceseze gratuit camioanele cu ajutoare trimise în 2010
în Republica Moldova de guvernul român, deci să calce regulile în vigoare. Cei
care rezistau opuneau pe bună dreptate argumentul că au şi ei pilele lor, dacă
nu mai e pe reguli. Cînd se manifestă o oarecare autonomie a instituţiilor şi
nu mai există controlul politic perfect, afacerile, e clar cît de curate, sînt
stînjenite şi încep intervenţiile, ca în acest paragraf memorabil.

« Bărbat
(presupus om de afaceri, nota mea, AMP): Dar cum puteau să îl instaleze!? Ce ?
Am o rugăminte prietenească. Verifică treaba asta că mă simt ca un… şi eu şi
cred că şi tu. Scurtcircuitat.

Sorin Blejnar:
Nu! Mă simt dobitoc. Eu mă simt dobitoc! (…)

Bărbat: vezi,
vezi ce-i acolo! La loc comanda că nu merge aşa! Dă-le naibii! Dacă acuma ne iau alţii capul, ne iau şi ai
noştri? »

Aşa e. Trist să îţi ia
chiar ai tăi capul ! Ar trebui să adaug că partea penibilă a stenogramelor
pentru şeful statului este relaţia el-Udrea şi Udrea-Blejnar, precum şi faptul
că acest mod de funcţionare nu poate fi un secret pentru cine e şeful CSAT.
Asta e sursa slăbiciunilor, cum scriu aici de cîţiva ani buni, Băsescu
personal nu spune nimic incorect în stenograme, dinpotrivă. Dar patronează
prin faptul că ştie, că are aceste relaţii, şi că ştie că nu sînt corecte, sau
nu ar pretinde că nu are habar cine e Blejnar atunci cînd e întrebat prin
talk-showuri. Asta e partea penibilă, că şeful statului a spus că nu-l
cunoaşte, cînd traficul între aceste trei persane era intens de fapt,
legăturile dintre Blejnar şi dna Udrea erau la “dragule”, şi trebuia să o
viziteze la prima oră că după aceea ea se “duce la preşedinte ” .Ce să mai spun de faptul că dna Udrea, ca şi dl Ioan Oltean au fost exoneraţi
de comisia Momicăi Macovei şi sînt tocmai bune de candidat. Nu contează, că
nici Cristi Rădulescu, care nu a fost găsit bun, din cauza unei acţiuni ANI,
tot va candida, contra avizului Comisiei de Etică. Bine că dl. Blejnar nu vrea
să candideze, că nimic nu l-ar opri, în PDL e văzut ca o victimă politică.
Vorba e, azi or sta lucrurile altfel la fisc ? Succesorul, numit de Mihai
Răzvan Ungureanu şi păstrat de dl. Ponta, o fi deasupra maşinii de partid, şi
capabil să controleze crima organizată ? E fostul şef de cabinet al lui
Mihai Tănăsescu, şi încasările la buget ar fi crescut după plecarea dlui
Blejnar. Dar supravegherea bună trece primejdia rea.

Celălalt front se deschide la ICR, unde dl. Marga
încă explorează în ce direcţie să ducă instituţia. Că veni vorba, nu sînt de acord cu ideea de a da pe banii noştri cărţi
româneşti la biblioteci străine, cumpără aceia absolut tot ce au nevoie,
verific de 15 ani la Stanford, Harvard, Bodleiana, etc şi au tot ce vor să
aibă, dacă nu cumpără operele unora e că nu le vor. În plus, au şi inestimabile
volume dinainte de 1989 pe care noi le-am ars şi sper sincer să nu văd numiţi
prin diverse posturi ICR pe unii autori ai acelei perioade ale căror infamii
le-am citit la Harvard, că la BCU s-au făcut scrum. Dar asta e o paranteză,
pînă una alta programul constă în publicarea contractelor ICR. Foarte bine, de
acord, dar aş sugera să fie publicate toate şi civilizat, mai ales că ICR a
avut bune proceduri, jurii independente, evaluări de tot felul, etc. Dacă
există şi contractări directe care nu au trecut prin asemenea proceduri, e de
interes public să le vedem, dar nu scurse prin presă, ci pe siteul ICR. Avem
proceduri de achiziţie clare şi e simplu de văzut dacă cineva a avut alocări
sistematice în afara programelor de evaluare independentă. În prima şedinţă a
consiliului ICR din 2005, un organism cu caracter de advisory board, care deci nu lua hotărîri financiare direct, am
spus public că ICR va trebui condus cu ideea că într-o zi aceste lucruri vor fi
publicate. Stere Gulea şi cu mine am supravieţuit scandalului TVR în 1998
pentru că orice s-ar fi putut publica după noi nu ne incrimina, dimpotrivă, şi
pe baza acestei experienţe am făcut acea recomandare. Am văzut oarecare
rezistenţă la unii colegi (nu la HRP) şi de atunci m-am hotărît că primul meu
mandat va fi şi ultimul, hotărîre comunicată în trenul Philadelphia-DC lui
Vladimir Tismăneanu în februarie 2006, cu scopul expres de a preveni orice
intervenţii, atunci şi pe viitor, legate de alocări ale ICR. Că sînt martor că
nu era în intenţia conducerii ICR să facă favoruri la nimeni, ci să
construiască o instituţie cît mai obiectivă, cu limitele pe care le avem toţi
cînd e vorba de frontierele unui asemenea demers. Dar viaţa e complicată şi
antreprenorii, că sînt primarul din Moraviţa sau omul de cultură, trag de
mînecă pe oricine are ceva de dat.

USL are un avantaj că a
ajuns la putere şi profită în campania electorală de toate astea, cum profita
PDL în 2004-2005. Dar ca să merite voturile cuiva trebuie să facă mult mai mult
pentru trasparentizarea unor asemenea activităţi, dacă e să combată sloganul
popular cu « aceeaşi mizerie ». Să publice RAAPPS cheltuielile sale
de protocol online, dl. Marga pe cele culturale, iar în priveşte numirile şi
concursurile cu un singur candidat aştept să primesc un telefon să mă anunţe ca
s-a făcut o comisie a societăţii civile de supravegheat numirile şi
destituirile din sectorul public. Servesc voluntar, nu e nevoie să-mi plătiţi
nici avionul.

Cititi mai mult pe romanialibera.ro.