Achizițiile publice reprezintă una dintre cele mai importante interfețe dintre stat și piață. Într-un stat de drept funcțional, ele trebuie să se bazeze pe competiție, transparență și criterii obiective. În România, datele recente arată o tendință clară și periculoasă: jumătate dintre contractele publice sunt atribuite în urma unor licitații cu ofertant unic (51%).
Aceasta este una dintre cele mai îngrijorătoare concluzii ale raportului Upholding Integrity – The causes and trends of corruption risk in Europe-41, recent publicat de ERCAS în cadrul proiectului european BRIDGEGAP.
Autori:Alina Mungiu-Pippidi și Iva Parvanova.
Ce este “single bidding” și de ce este un semnal de alarmă?
Single bidding (achizițiile cu ofertant unic) reprezintă o procedură de achiziție la care participă doar o singură firmă care și câștigă. Deși legală, această practică devine problematică atunci când devine regulă, nu excepție. În astfel de cazuri, vorbim despre un semnal clar de favoritism guvernamental, lipsă de concurență reală și risc sporit de corupție sistemică.
Raportul BRIDGEGAP precizează că single bidding este cel mai robust indicator empiric pentru evaluarea riscului de favoritism în contractele publice. Atunci când o firmă este singura participantă în mod repetat, apar suspiciuni justificate privind modul în care sunt construite caietele de sarcini, termenele sau cerințele de calificare.
România: regres mascat de aparențe
În ultimul deceniu, România a înregistrat progrese în reducerea corupției mărunte (mită la ghișeu, plăți informale), însă a regresat pe frontul corupției de tip instituțional. Achizițiile publice cu un singur ofertant afectează 1 din 2 proceduri, indicând un sistem care exclude competiția și creează un avantaj clar pentru anumiți operatori economici.
Conform graficului, România se află în compania Poloniei, Greciei și Sloveniei – țări în care gradul de competiție în achiziții publice este extrem de scăzut. În contrast, state precum Estonia, Suedia sau Lituania au rate semnificativ mai mici de single bidding, ceea ce sugerează reguli mai clare și aplicare riguroasă.
Fenomenul ofertantului unic este documentat atât în sistemul european TED (Tenders Electronic Daily), cât și în platforma națională OpenTender.eu, iar tendința este în mod clar negativă în ultimii 10 ani, în ciuda eforturilor legislative – o evoluție accentuată în special în perioada pandemiei și a implementării PNRR, când autoritățile au beneficiat de o flexibilitate sporită în atribuirea contractelor.
Consecințele sunt sistemice:
- Ineficiență bugetară: fără competiție, prețurile cresc artificial.
- Distorsionarea pieței: IMM-urile și firmele fără conexiuni politice sunt excluse.
- Perpetuarea rețelelor clientelare: contractele se concentrează în mâinile unor actori preferențiali.
- Eroziunea încrederii publice: transparența redusă duce la neîncredere în administrație.
Ce putem face? Soluții din raportul BRIDGEGAP
Raportul propune o serie de măsuri concrete care pot fi implementate imediat:
1. Publicarea completă a datelor despre achiziții. Nu doar câștigătorii, ci și ofertele, evaluările și contractele finale trebuie să fie disponibile online, într-un format accesibil.
2. Monitorizarea automată a riscului. Instrumente precum OpenTender permit detectarea licitațiilor cu risc ridicat (ofertant unic, termene neobișnuit de scurte, modificări frecvente).
3. Evaluarea capacității autorităților contractante. Statul trebuie să își cunoască punctele slabe – acolo unde licitațiile repetă aceleași tipare netransparente, trebuie să intervină ex-ante, nu doar după apariția scandalurilor.
4. Sistem european de excludere. Firmele sancționate pentru practici corupte ar trebui excluse temporar de la participarea la achiziții publice, nu doar în România, ci la nivel european.
Single bidding nu este doar un detaliu tehnic, ci un simptom al unei guvernanțe defectuoase. Faptul că România are 51% contracte publice fără competiție reală este un semnal clar că e nevoie de intervenție strategică. Fără transparență, concurență și răspundere publică, niciun plan de redresare economică nu își va atinge obiectivele.
Pentru România, a reduce favoritismul înseamnă a construi un stat care lucrează în beneficiul publicului, nu al unor interese private privilegiate.
Sursa datelor:
| Indicator | Perioada acoperită | Sursă |
|---|---|---|
| Single bidding (TED) | 2013 – 2023 | Tenders Electronic Daily (TED) – pentru țările UE, Norvegia, Islanda |
| Single bidding (OpenTender) | 2022 (pentru toate țările acoperite de platformă) | OpenTender.eu – pentru România și alte state europene |
