După capre negre, ciocârlii de câmp, cocoși de munte ori urși, oficialii noștri au pus ochii și pe castori. Cică ar putea dăuna oamenilor (!?), pretinde directorul Departamentului de control a biodiversității din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, Nicolae Badea, în ceea ce ar putea fi etichetată drept aberația lunii în materie de protecția mediului.
”În cazuri concrete când castorul roade copacul și distruge, de pildă, o casă, trebuie semnalat Ministerului Mediului exact zonele în care castorii s-au extins și trebuie aplicate măsurile de management al speciei. Astfel, să ne întâlnim într-un grup de lucru, cu cooptarea celor de la Academia Română și vom găsi o soluție. Avem aceeași probleme și cu șacalii în Delta Dunării, e ceva incredibil și nici măcar nu e specie protejată!”, a afirmat Badea, într-o declarație pentru Radio Târgu Mureș.
Dacă e ceva care s-a extins necontrolat în țara asta e incompetența și iresponsabilitatea în funcțiile publice. Iar în cele legate de protecția mediului sunt cu vârf și îndesat. Că doar ce a reușit, cât de cât, să-și mai revină bietele animale, după ce au fost reintroduse în România, la sfârșitul anilor 90, că altfel, cu ajutorul ”managementului profesionist al omului” specia dispăruse încă din secolul al XIX-lea, vânată pentru blană, carne și o substanță utilizată pentru niscaiva parfumuri.
Specia a dispărut din România (și din cea mai mare parte a Europei) în secolul al XIX-lea, din cauza vânării excesive, în special pentru blană. Ultimul exemplar de breb a fost ucis pe teritoriul țării noastre în anul 1823, în zona localității Moldova Veche (jud. Caraș-Severin). În anii 1998-2003, 183 de brebi au fost reintroduși pe râurile Olt, Mureș și Ialomița, în cadrul unui proiect al ICAS Brașov și Ministerul Mediului din Germania, de unde s-au extins natural și în alte zone, ajungând până în Delta Dunării.
Cu o minimă documentare, acest domn de la Biodiversitate ar trebui să știe că eventualele ”bătăi de cap” sunt compensate cu supra-măsură de beneficiile aduse de castori mediului. Barajele lor filtrează și oxigenează apa, refac zone umede care oferă habitate și surse de hrană pentru multe specii de pești și păsări (îndeosebi). Dar no, mai bine stârpim tot, și trăim ”în siguranță”, printre betoane și ciment, că dacă și-au găsit unii vânători altă ”distracție”… împușcatul de castori.
ar fi interesant de văzut CV-ul tovului Badea. Pun pariu că n-a prea trecut prin vreun curs serios de ecologie sau ocrotirea naturii sau etologie sau etc.