Frumos din partea ministrului Educației, domnul Remus Pricopie , că și-a făcut vreme să se întâlnească cu reprezentanții studenților (detalii aici). Asta se cheamă dialog social. Consultare publică. Cu mențiunea însă că întâlnirea a avut loc DUPĂ ce Ordonanța de Urgență de modificare a Legii Educației a fost publicată în Monitorul Oficial. Iar domnul ministru nu prea a avut cum să le explice studenților care a fost faza cu ”urgența”. Nici nu prea avea cum – există lucruri care pur și simplu nu se pot explica.
Și le-a mai spus că e exclus să se schimbe ceva, doar pe la normele metodologice se mai poate umbla, să se mai îndulcească pe ici, pe colo, mizeriile. Ei bine, asta cu ”exclus să se schimbe ceva”, rămâne de văzut. Am mai auzit-o și cu alte ocazii. Inclusiv în cazul unei Legi a Educației. Se întâmpla în 1995, iar ministru pe atunci era Liviu Maior, tatăl actualului șef de al SRI, George Maior. Că nu se mai poate schimba a fost și răspunsul lui Liviu Maior, la fel și al premierului de atunci, Nicolae Văcăroiu. Însă după patru săptămâni de grevă studențească, atât Liviu Maior, cât și Nicolae Văcăroiu și majoritatea PSD din Parlament au dat un cu totul alt sens afirmației ”exclus să se schimbe” . Legea a fost reintrodusă în dezbatere în Parlament și aproape mai toate revendicările studenților au fost acceptate.
În 1995 am fost implicat direct în organizarea grevelor și protestelor studențești de la Cluj, ca reprezentant al Facultății de Drept. Studenți nu erau nici pe o treime (ca număr) comparativ cu cei din ziua de astăzi. Cu toate acestea, la proteste (doar la cele de la Cluj) în stradă erau în jur de 20-25.000 de studenți. Iar refrenul preferat era ”Maior, Maior, Who the f*** is Maior?”, după celebra piesă a celor de la Smokie. S-a negociat și atunci cu Maior și cu Văcăroiu. Dar fără a accepta vreun moment ideea că ”nu se poate schimba nimic”. Pentru că, în momentul în care au adus în discuție ”argumentul” ăsta, răspunsul studenților a fost foarte simplu: ”poate acuma nu, dar la anul cu siguranță se va putea schimba ceva”. Iar în anul următor, 1996, veneau trei ture de alegeri: locale (în primăvară) și parlamentare și prezidențiale (în toamnă). Și am făcut un calcul simplu: ia să numărăm studenții, părinții și celelalte rude ale studenților, cunoscuții lor… toți cu drept de vot. Rezultatul l-am amintit deja: majoritatea revendicărilor studenților au fost acceptate.
Unde s-a pierdut pe drum solidaritatea și forța studenților din 1995 e o întrebare la care nu am găsit răspuns. Dar nu mi-am pierdut speranța că studenții (majoritatea lor) își vor recupera forța pe care au avut-o. Inclusiv la noi, în România. Și că nu vor mai accepta ca un ministru să le citească drepturile și să le plângă de milă după ce le-a tras un glonte în ceafă. Mai ales că în toamnă vin alegeri prezidențiale. Studenții de astăzi sunt de vreo trei ori mai mulți decât cei din 1995. Au de vreo trei ori mai mulți părinți, rude, cunoscuți posibili votanți. Oare cum să explic mai clar cine se află într-o poziție de forță într-o discuție dintre studenți și guvernanți?
P.S.: Nu îmi doresc să se ajungă la proteste și la greve studențești. Refrenul cu ”Who the f*** is…” ar trebui să se audă doar la concerte, nu în piețe publice. Încă mai am speranțe că Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, va sesiza Curtea Constituțională pe tema lipsei de urgență a Ordonanței de Urgență, iar modificările Legii Educației se vor face cu consultări și dezbateri publice reale, de ale căror concluzii se va ține cont.
SEMNEAZĂ ȘI TU AICI scrisoarea prin care Alianța pentru o Românie Curată îl invită pe Victor Ciorbea să-și exercite prerogativele pe care le are ca avocat al poporului, sesizând CCR.
Citește (aici) reacția expertului România Curată Daniel David legată de susținerea pe care Consiliul Național al Rectorilor au acordat-o modificărilor în regim de urgență a Legii Educației
Vezi (aici) care e viziunea prietenului România Curată Dan Perjovschi despre Educația de Urgență
O. Lege buna nu sse face prin dialog social ci prin asumarea de competenta. Dl Maior venea din securitate, ca si fiul lui, Cristi Diaconescu si alti ministri buni… Ar trebui sa renuntam la procesul democratic in favoarea meritocratiei? Dl Nistor agreeaza legea… Deci, legea e buna!
Domnule Ciorbea, fiti uman.