De ce tac rușii? De ce nu se răzvrătesc? Răspunsurile unui rus distins cu Premiul Nobel

”Acum există o luptă pentru viitor. Există o luptă pentru ceea ce va fi. Există o bătălie pentru cum va fi societatea. Cine va câștiga – junta sau cetățenii liberi? Programul juntei a fost formulat, probabil, de cel mai popular șef al unei companii militare private, miliardar, supermanager Evgheni Prigojin. Permiteți-mi să vă reamintesc programul său, el l-a subliniat: „Nu mai construiți poduri și teatre. Toată Rusia ar trebui să lucreze în fabrici de apărare. Pentru o vreme, Rusia ar trebui să devină Coreea de Nord. Copiii elitei ar trebui să se întoarcă din străinătate în Rusia. Efectuați o mobilizare generală. Închideți granițele.”, a spus Dmitrii Muratov, redactorul ziarului Novaia Gazeta, laureat al Premiului Nobel, în discursul despre războiul din Ucraina și situația din Rusia, ținut la Global Media Forum.

Puteți citi mai jos discursul (sursa aici), în traducerea lui Vasile Ernu. Titlul și intertitlul aparțin redacției.

***

Locuiesc și lucrez la Moscova și nu am o versiune de export a discursului pentru dvs. Deoarece cuvântul „război” este interzis în Rusia, iar cuvântul „iad” este încă permis, voi folosi cuvântul „iad”.

Recent, Procuratura Generală a Rusiei a anunțat că Asociația de Avocați Agora a fost declarată ca organizație indezirabilă. Ei bine, adică un dușman al poporului. Pentru cooperarea cu ea ești pedepsit cu închisoarea. Aceasta înseamnă că sute de persoane apărate de Agora ar putea rămâne fără avocați. Ieri, în timp ce zburam aici, a început un alt proces împotriva liderului opoziției și politicianului Navalnîi. El este judecat chiar în închisoare. El se confruntă cu mai multe decenii pentru activități politice. Curtea este închisă presei. În general, din 2012, în zece ani, numărul instanțelor închise, unde presa nu este permisă, a crescut cu zece. De douăzeci și cinci de ori. Erau o mie de nave închise pe an, iar acum douăzeci și cinci de mii. Iar numărul achitărilor este de aproximativ zero punct unu la sută în instanțele rusești. Mai este ceva ce trebuie să mă întrebați despre sistemul judiciar? Acesta este unul dintre rezultatele a ceea ce se numește o operațiune militară specială. Dezmembrarea sistemului judiciar.

”Ucraina și Rusia nu vor mai fi niciodată împreună. Rusia nu mai este (în) Europa”

Operațiunea militară specială continuă, dar multe dintre rezultatele sale, destul de ciudate, sunt deja clare. Vă voi spune câteva dintre aceste rezultate. Ucraina și Rusia nu vor mai fi niciodată împreună. Aceste popoare nu vor fi niciodată popoare fraterne. Mai ales când un frate se consideră mereu mai mare.

Încă un rezultat. Am făcut o mare descoperire geografică în Rusia. Dacă nu știți încă, vă voi anunța. Rusia nu mai este Europa. Fereastra către Europa este închisă și sunt instalate gratii pe ea.

Încă un rezultat. În Rusia, a avut loc o schimbare a lui Dumnezeu. Biserica Ortodoxă Rusă a sprijinit operațiunea militară specială și a început propaganda morții. Cred că porunca „Să nu ucizi” va fi curând recunoscută ca fiind profund eronată. Moartea pentru patrie, și nu viața pentru patrie – aceasta este noua religie. Doar un citat – încercați să-l înțelegeți, vă implor foarte mult – un citat al unui lider de biserică. El explică mamelor de ce plâng atunci când le este adus corpul fiului lor ucis. Este clar pentru moment, nu? Protopopul Vasiliev spune: „Dacă nu ați folosi contraceptive, ați naște mai mult, nu ați avea (doar) un copil și nu ar fi atât de înfricoșător să te desparți de el”. Acest lucru este declarat la televizor.

Dar preotul Ioan Koval este caterisit pentru înlocuirea cuvântului „victorie” cu cuvântul „pace” în rugăciune. Am o presupunere că părintele Ioan s-a îndepărtat tot mai mult de biserică și s-a apropiat mai mult de Dumnezeu.

”Între 700.000 și un milion de tineri au părăsit Rusia. Nu vor să ucidă”

Încă un rezultat. Este o pierdere nerațională. Noua generație, născută sub Gorbaciov și puțin mai mult, nu este gata să se sacrifice. Această generație construiește viitorul, în timp ce autoritățile din Rusia încearcă să îmbunătățească trecutul. Aceasta este o generație unică uimitoare, aceștia sunt profesioniști, aceștia sunt oameni cu empatie ridicată. Mulți dintre ei și-au părăsit patria, mulți pentru totdeauna. Probabil știm cine a plecat pentru totdeauna. Acești oameni își iau animalele de companie cu ei. A existat o creștere de 26 de ori a numărului de cipuri pentru animale de companie, deoarece oamenii pleacă definitiv. Între 700.000 și un milion de tineri au părăsit Rusia. Nu vor să ucidă. Și nu vor să fie uciși. Cred că este foarte important pentru noi toți, nu doar pentru Rusia, să păstrăm această generație. Ei au nevoie de ajutor, pot fi trecuți în Cartea Roșie şi nu blocate cardurile bancare.

Cea mai dificilă întrebare. Sunt adesea întrebat. De ce tac rușii? De ce nu se răzvrătesc? Sunt toți rușii sclavi? Nu mă voi feri de această întrebare și voi oferi întrebări ca răspuns. Unde să vorbim? Unde să protestezi? Mitingurile sunt interzise. Șase sute de prizonieri politici în închisori. 20.0000 de cazuri împotriva susținătorilor păcii. Trei sute de instituții media non-statale au fost închise. Nu există niciun parlamentar în Parlament care să susțină pacea. Acei oameni care sunt în închisoare, ar trebui să ne impună respectul, compasiunea și dorința de a-i ajuta.

În general, am venit aici să spun câteva povestiri scurte, încă mai am timp. Am întrebat oficial, profitând de faptul că ziarul a primit Premiul Nobel, Crucea Roșie. Dragă Cruce Roșie, opriți torturarea lui Alexei Navalnîi, liderul opoziției neparlamentare, în închisoare. El a stat 165 de zile din 2 ani și jumătate nu doar în închisoare, ci și în izolare. Acesta este locul unde oamenii sunt transformați în morți vii. Crucea Roșie a spus că nu poate interveni în acest sens, că liderul lor se află acum în Siria. Iar liderul lor de atunci era în biroul ministrului de Externe Serghei Lavrov.

Șapte ani de închisoare pentru un cuvânt

Șapte ani pentru un cuvânt de cinci litere (voina – război) care nu poate fi pronunțat în Rusia este primul cuvânt din romanul lui Lev Tolstoi, unde al doilea cuvânt este „pace”, a primit deputatul local Alexei Gorinov. Are 61 de ani. Este un om de știință. Are mari probleme de sănătate. El a considerat că este posibil să spunem că atunci când există o bătălie sângeroasă, nu este momentul să organizăm concursuri de desene pentru copii. El a primit șapte ani de închisoare pentru asta.

Cu puțin timp înainte de acest verdict, el a luat un câine, un câine vagabond, pe stradă. După sentință, câinele nu a lăsat pe nimeni lângă el și a murit de durere și foame. Este potrivit pentru mine aici, în fața voastră, în timpul acestei tragedii teribile, să vorbesc despre un câine? Vreau să vă spun – da. Pentru că în această poveste, animalele sunt mai nobile decât judecătorii și mai nobile decât călăii.

Evan Gershkovich, colegul nostru, corespondent pentru The Wall Street Journal, toată lumea îl cunoaște, toată Moscova îl cunoaște foarte bine. Iubește țara în care lucrează, este un mare jurnalist. El niciodată, nici măcar o dată, nu a fost şi nu este spion. A fost închis pentru spionaj. Data precedentă, jurnalistul Safronov a primit 25 de ani pentru spionaj. Vreau ca dumneavoastră și cu mine să începem să vorbim tare – domnilor politicieni, aveți deja de gând să schimbați prizonierii politici cu cei care se află în închisorile din țările dumneavoastră?

Douăzeci și cinci de ani în lagăre au fost dați politicianului Vladimir Kara-Murza. Este unul dintre creatorii Legii Magnitsky. Poate vă amintiți acest lucru când au fost impuse sancțiuni oficialilor din Rusia pentru corupție. Magnitsky a descoperit că au furat 280 de milioane de dolari. Acest act a fost pregătit de Vladimir Kara-Murza. Judecătorul Serghei Podoprigorov a fost apoi sancționat. El l-a trimis pe Magnitsky la moarte. Procesul a fost închis, dar eu sunt martor. Intru în sala de judecată – și e bine că stai – știi pe cine văd? Procesul Kara-Murza este condus de judecătorul Podoprigorov. Și îi dă lui Kara-Murza 25 de ani. Și ce, aceasta nu este răzbunare?

(…)

”Dă-mi șansa să devin mamă”

Lilia Chanysheva. Aceasta este o femeie frumoasă de patruzeci de ani. Vina ei este că a fost implicată în politică la sediul liderului opoziției Navalnîi. Nu a omorât pe nimeni, nu a furat, nu e violatoare. Este activistă civică. Ați văzut vreodată oameni înnebunind de dragoste și nedreptate? Aici am văzut. Soțul ei, Almaz Gatin, înnebunește. El o așteaptă în fiecare zi la porțile închisorii cu flori. În ultimul ei cuvânt, Lilya nu a vorbit despre ea însăși. Ea a spus doar o singură frază: „Dacă îmi dau o sentință, mă pun în închisoare, nu voi avea timp să am un copil. Dă-mi șansa să devin mamă.”

Judecătorul Bekchurin nu i-a dat aceste șanse lui Chanysheva. A primit 7 ani și jumătate. Astăzi, cruzimea este patriotism de stat. Răul a devenit o faptă de vitejie.

Jenia Berkovich și Svetlana Petriychuk au fost închise sub acuzația de terorism. Piesa lor a primit cel mai mare premiu de teatru din Rusia, Oscarul teatral – Masca de Aur. Dar un expert a scris că sunt „împotriva statului androcentric (centrat pe bărbat) al Rusiei”. Ce este un stat androcentric? Statul bărbaților. Că Berkovici și Petriychuk sunt împotriva construirii unui stat masculin în Rusia. Iar feminismul și pacifismul sunt recunoscute ca o crimă. Sunt amenințați cu o pedeapsă uriașă, sunt în închisoare.

Numeroși naziști de extremă dreapta discută liber despre originea evreiască a lui Berkovici. În Rusia, timp de treizeci de ani sau mai mult, nu există antisemitism de stat. Putin, desigur, nu este un antisemit. Nimeni nu-l poate învinovăți pentru asta. Dar neonaziștii au început să participe la modelarea agendei politice din Rusia. Au ieșit din ascunzătoare.

Cineva m-a întrebat astăzi, sunt represiunile deja la fel de mari ca sub Stalin? Desigur, în ceea ce privește numărul de arestări și, cu atât mai mult, execuțiile, cu siguranță nu. Dar represiunea are o proprietate. Represiunea este atunci când nimeni nu știe pentru cine vor veni în seara asta.

”Pentru o vreme, Rusia ar trebui să devină Coreea de Nord”

Este timpul să termin. Acum există o luptă pentru viitor. Există o luptă pentru ceea ce va fi … Există o bătălie pentru cum va fi societatea. Cine va câștiga – junta sau cetățenii liberi. Programul juntei a fost formulat, probabil, de cel mai popular șef al unei companii militare private, miliardar, supermanager Evgheni Prigojin. Permiteți-mi să vă reamintesc programul său, el l-a subliniat:

„Nu mai construiți poduri și teatre. Toată Rusia ar trebui să lucreze în fabrici de apărare. Pentru o vreme, Rusia ar trebui să devină Coreea de Nord. Copiii elitei ar trebui să se întoarcă din străinătate în Rusia. Efectuați o mobilizare generală. Închideți granițele.”

Da, acesta este programul juntei militare. Vreau să vă spun că acesta va fi un nou tip de juntă. Se va întâmpla fără a-l răsturna pe președintele în exercițiu. Aceasta va fi o lovitură de stat fără o schimbare de putere. Vă pot spune imediat – când se spune câți oameni îl susțin pe Putin, ca și cum nimeni nu îl susține, acest lucru nu este adevărat. Generația mai în vârstă îl susține pe Vladimir Putin. Generația mai în vârstă este sprijinul său. Are pe cine să se sprijine. Aceasta este o generație de bătrâni abandonați care doresc să experimenteze din nou viața, care doresc din nou să contribuie la măreția patriei. Putin simte asta foarte bine.

Cine se opune unei posibile junte, acestor oameni înarmați. Oricât de ciudat ar părea, numai capacitatea de a spune adevărul poate rezista oamenilor înarmați care pretind puterea. Domnilor, nu lăsați YouTube să se închidă, nu lăsați Wikipedia să se închidă! Aceasta este ultima oportunitate de a livra conținutul pe care jurnaliștii îl creează. În secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, porumbeii purtători de scrisori au fost otrăviți, astfel încât armata să nu primească rapoarte. Chiar acum, ei pot și doresc să distrugă YouTube, Wikipedia, VPN și blocarea serverelor de ocolire. Ciudat cum pare, inginerii sunt acum baza luptei pentru libertatea de exprimare, inginerii împotriva dictatorilor, acesta este principalul lucru în mișcarea anti-război.

Și, în cele din urmă, cer exact un minut. Îmi daţi un minut? Vă mulțumesc. UNICEF, organizația ONU pentru protecția copilului, este pregătită să abordeze soarta și întoarcerea copiilor ucraineni. Știu că Rusia și Ucraina îşi dau consimţământul la asta. Să sprijinim eforturile UNICEF pentru întoarcerea copiilor ucraineni la părinții și în patria lor.

Încă un lucru. Aici este prezentă Ucraina și Rusia. Doar doi oficiali pot vorbi între ei. Este vorba despre comisarul pentru drepturile omului al Ucrainei, Dmitri Lubineț, și comisarul pentru drepturile omului al Rusiei, Tatiana Moskalkova. Într-o zi vor face un film despre modul în care acești doi oameni diferiți, într-o stare de conflict violent, servesc președinți diferiți – dar au schimbat sute și sute de prizonieri. Au reușit deja să schimbe sute de prizonieri. Acești oameni nu se plac unul pe celălalt, dar fac o mulțime de lucruri importante. Haideți să-i sprijinim. Chiar și în acest iad, numărul văduvelor și orfanilor trebuie redus.

Armele nucleare, ”ca o reclamă pentru hrana de câini”

În ultimele două săptămâni, televiziunea rusă a spus de două sute de ori că ”este posibil” și cum trebuie folosite armele nucleare. De două sute de ori. Timp de două săptămâni. Arată deja ca o reclamă pentru hrana pentru câini. Indiferent dacă Vladimir Putin apasă butonul sau nu. Niciunul dintre noi nu știe. Vom avea ocazia, așa cum a spus soldatul Švejk, să ne întâlnim la ora șase seara după război. Când este „după”. Și dacă vom avea o astfel de oportunitate. Dar haideți să trăim acest timp rămas într-un mod uman.

Vă scriu. Există reporteri ucraineni străluciți Mstislav Cernov și Evghenia Maloletka și echipa lor de filmare. Au făcut un film strălucit „Douăzeci de zile în Mariupol”. Ei au fost ultimii jurnaliști rămași în acest oraș muribund. Soarta reporterilor și soarta oamenilor pe care i-au filmat a fost una și aceeași. Puteau muri în fiecare secundă. Nu erau observatori. Ei se aflau în interiorul tragediei. Reporterii ucraineni vor să înființeze un premiu pentru realizatorii ucraineni de filme documentare. Pentru acei oameni care filmează acum pe front. Ei filmează tragedia acestui iad. Să-i sprijinim. Să susținem ideea lui Mstislav Chernov și Evghenia Maloletka. Atunci poate vom avea „ora șase seara după război”.

***

Articol publicat în cadrul proiectului ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare”. Proiectul este derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.