De ce sunt bune exit-poll-urile, deși adesea dau greș? Pentru că o estimare apropiată de rezultatul alegerilor confirmă că nu s-au furat alegerile.
Sondajele, când sunt bune, au o margine de eroare de trei la sută. Când sunt mai puțin bune, de cinci. Când nu sunt bune de nimic, nu merită să își bați capul cu marja de eroare, întregul sondaj e din burtă.
Asta pare să fi fost cazul cu sondajele pre-electorale din Moldova, care nu au prezis că PAS, partidul Maiei Sandu, va lua peste 50%, exact cât îi trebuie. Ca urmare, ca și în România, teoria conspirației face ravagii – alegerile s-au furat. În realitate, e greu de prezis votul, când în diaspora sunt aproape tot atâția votanți cât în țară, care nu pot fi eșantionați ușor. Nu sunt stabili, se mută, nu există liste de evidență a populației. La mine, în nordul Romei, la țară, unde e o mare comunitate, toată lumea a votat PAS. În mai, în turul doi, antreprenorii români au dus lumea cu mașina la vot – nu există o populației stabilă, cei vechi aici, mai ales în construcții, au mereu oameni noi, care vin mereu din cele două țări românești – ca să voteze contra AUR și pro-Europa.
Deci nu e neverosimil că am câștigat noi, și mai bine era dacă aveam un exit poll care să confirme și nu atâtea sondaje preelectorale proaste!
Victoria noastră e verosimilă. Cum am scris într-un vechi articol cu ambasadorul Igor Munteanu, aici, Moldova votează geopolitic, cu Vestul sau cu Estul, în funcție de cine crede că e mai tare sau mai interesat. Europa a fost impecabilă. A trimis floarea liderilor ei (și destui bani), ca să nu piardă Moldova, esențial cap de pod în susținerea Ucrainei si apărarea României. Și votanții au marșat.
Să nu ne pierdem vremea, ca atare, cu semantica. Eu am spus totdeauna, la fel și frate-meu, Cristian Mungiu, că suntem basarabeni. Basarabia se numeau județele din Imperiul Otoman populate mai ales de români – dar nu numai – pe care le-au luat rușii ca recompensă că au luptat contra otomanilor ca să elibereze Balcanii. Pe vreme lui Ștefan cel Mare era, desigur, Moldova. Sub bunica mea, ale cărei amintiri au fost publicate de fratele meu, regiunea a trecut de la țari la Regatul Român și apoi la URSS.
Familia mea a fost cu românii – de asta avem morți și deportați sub sovietici – dar ei erau greci refugiați din Imperiul Otoman prin Odessa Ecaterinei cea Mare pe la o mie opt sute. Pe lângă ei erau ruși, ucraineni, bulgari. Spre deosebire de Transilvania, la referendumul de aderare de după primul război mondial aici nu era o majoritate absolută românească.
Identitățile se schimbă. Sunt particulare. Ai mei au murit în Siberia ca români monarhiști, deși erau greci din insule.
Dar nu sunt incompatibile cu valori universale. Dimpotrivă.
Și de solstițiul acesta de toamnă, basarabenii mei și moldovenii lor, cei care au rupt pavajul cu mâna în 2009 și l-au aruncat în comuniști au ales Europa. Nu cea a fondurilor, a reglementărilor, și așa mai departe, ci cea a Republicii, a Vestului, a drepturilor, a codului Napoleon și nu a codului Stalin.
E a doua oară în șase luni când românii arată Europei că nu găsesc ușor drumul, dar sunt mai competenți ca alți europeni în a ști care le e destinația finală.
***
Victorie mare a pro-europenilor în Moldova. Felicitări și mulțumiri, Maia Sandu și moldovenilor!
