Departamentul de Stat a publicat evaluarea anuală a transparenței fiscale, care e totodată o apreciere a riscului de corupție, și care evaluează de la 1 ianuarie 2025 la 31 decembrie 2025 țările care beneficiază de ajutor și investiții americane.
Nu știu de ce în România lumea bâzâie cu Strategia națională de apărare, un document tradițional lipsit de baze documentare serioase, în domeniul corupției chiar zero. Dar cum azi nu am timp nu am timp să mă ocup de așa ceva (asemenea documente au fost relevante în trecut doar prin lipsa lor de impact asupra status quo și la fel va fi și acum, continuitate perfectă a mediocrității zonei militare, deși suprainvestițiile de la Iohannis la Nicușor Dan), doar ridic cortina de pe această evaluare americană.
Promit să revin într-o săptămînă cu evaluarea completă a evoluției corupției în România în ultimii zece ani, arătând de ce abordarea lui Nicușor Dan de a se baza iarăși doar pe serviciile secrete în anticorupție, ignorînd rolul jucat de ele în captura statului, este o non-abordare.
În ceea ce privește Guvernul, nu am primit de la acesta nicio strategie anticorupție în draft sau altfel și am trimis date relevante, deci deduc că anticorupția e ultima prioritate a Guvernului Bolojan, care ignorant nu este, că numai eu am educat în tinerețea lor minimum doi membri ai cabinetului în acest subiect cu toate sursele relevante de date. În materie de transparență fiscală, România stagnează de zece ani. Am mai scris cum e cu economia informală și de ce, dat fiind că SRI a condus fiscul mai mult de zece ani, SRI nu e soluția.
România e pe lista țărilor care satisfac pragul minim de trasparență fiscală, vedeți compania – 2025: Albania, Argentina, Armenia, The Bahamas, Benin, Bosnia and Herzegovina, Botswana, Brazil, Bulgaria, Burkina Faso, Cabo Verde, Chile, Colombia, Comoros, Costa Rica, Côte d’Ivoire, Croatia, Czechia, Estonia, Fiji, Georgia, Ghana, Greece, Guatemala, Guyana, Honduras, Hungary, India, Indonesia, Israel, Jamaica, Jordan, Kazakhstan, Kenya, Kosovo, Kyrgyz Republic, Latvia, Lithuania, Malaysia, Malta, Mauritius, Mexico, Micronesia (Federated States of), Moldova, Montenegro, Morocco, Namibia, Nepal, North Macedonia, Panama, Paraguay, Peru, Philippines, Poland, Portugal, Romania, Rwanda, Serbia, Seychelles, Singapore, Slovakia, Slovenia, South Africa, Sri Lanka, Thailand, Timor-Leste, Trinidad and Tobago, Tunisia, Türkiye, Uganda, and Uruguay.
Cum ar trebui să fim ca să ajungem la maximum:
Substanțial complet conform definiției americane: Documentele bugetare disponibile publicului ar trebui să ofere o imagine substanțial completă a cheltuielilor și veniturilor planificate ale unui guvern, inclusiv a veniturilor din resurse naturale. Bugetele ar trebui să includă cheltuieli defalcate pe ministere și venituri defalcate pe surse și tipuri. Documentele bugetare ar trebui să detalieze alocările către întreprinderile de stat și veniturile provenite de la acestea. Dacă nu, astfel de informații ar trebui să fie disponibile în alte documente publice.
Marile întreprinderi de stat ar trebui să aibă situații financiare auditate disponibile publicului. Un buget publicat care nu include resurse semnificative în numerar sau nemonetare, inclusiv ajutorul extern, nu ar fi considerat substanțial complet. Documentele bugetare ar trebui să includă toate conturile sau fondurile speciale. Dacă există conturi extrabugetare care au un scop legitim, acestea ar trebui auditate, rezultatele ar trebui făcute publice, iar conturile ar trebui supuse supravegherii. Documentele bugetare ar trebui să includă, de asemenea, cheltuielile pentru susținerea funcțiilor executive sau a familiilor regale, acolo unde astfel de cheltuieli reprezintă o cheltuială bugetară semnificativă. Procesul de revizuire recunoaște că bugetele militare și ale serviciilor de informații adesea nu sunt disponibile publicului din motive de securitate națională. Cu toate acestea, bugetele militare și ale serviciilor de informații ar trebui să fie supuse fie revizuirii și aprobării parlamentare, fie supravegherii publice civile.
Situația completă a transparenței noastre, printr-o comparație cu Estonia, cel mai bun performer din zona post-comunistă, o puteți vedea în linkul de mai jos. La baza paginii sunt linkuri mai multe, iar metodologia o găsiți în meniu dacă nu înțelegeți ceva: https://www.corruptionrisk.org/country-vs/?country1=ROU&country2=EST
Fără transparență bugetară corespunzătoare, România nu poate să reducă niciun deficit fiscal, nici să lupte cu corupția, iar marile investiții din domeniul apărării, SAFE și asemenea, sunt doar oportunități pentru corupție, nu șanse pentru apărare.
Pe aceeași temă:
