Legea privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive îndreptate împotriva persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică a fost promulgată de președintele României, Nicușor Dan, și a fost publicată în Monitorul Oficial, miercuri seara.
Legea este transpunerea Directivei europene anti-SLAPP (Strategic Lawsuit Against Public Participation), fiind unul dintre cele mai așteptate acte normative din ultimii ani de către jurnaliști, activiști și organizațiile neguvernamentale, care s-au confruntat, adeseori, cu procese prin care se încerca intimidarea și blocarea activității lor. Suprasemnatul și România Curată avem pe rol, în acest moment, două astfel de procese, cu fosta deputată și secretar general, apoi general adjunct al Guvernului, plătită, însă, ca avocată, și de Schweighofer, și de Romsilva și directorul ei general.
Principalele prevederi ale Legii Anti-SLAPP sunt legate de posibilitatea ca litigiile vădit netemeinice să se încheie într-o procedură accelerată, într-o singură fază cu o sentință definitivă; obligativitatea depunerii unei cauțiuni de către cei care inițiază procesele, care să acopere cheltuielile de judecată și daune morale în favoarea pârâtului, precum și amenzi dacă instanța reține că cererea de chemare în judecată a fost vădit netemeinică.
Ce prevede legea, pe scurt:
În cazul unei proceduri judiciare pornite împotriva unei persoane fizice sau juridice ca umare a implicării în acţiuni de mobilizare publică, pârâtul poate formula o cerere având ca obiect:
- depunerea unei cauțiuni, ;
- respingerea rapidă a cererilor vădit neîntemeiate
- remedii în caz de proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice.
Cererile de la primele două puncte se judecă de urgență (art. 3).
Pârâtul poate, până la soluționarea cauzei în primă instanță să ceară respingerea rapidă a cererii de chemare în judecată ca vădit neîntemeiată (art. 8).
Când se constată că procedura este abuzivă, instanța poate obliga reclamantul la publicarea, pe cheltuiala lui, a hotărârii judecătorești (art. 10).
Până la începerea dezbaterilor asupra fondului, pârâtul poate cere obligarea reclamantului la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat. Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru (art. 11).
Reclamantul care a inițiat o procedură judiciară abuzivă împotriva mobilizării publice poate fi obligat, în condițiile legii, la plata unei amenzi judiciare de la 10.000 lei la 100.000 lei (art. 12).
Reclamantul care a inițiat o procedură judiciară abuzivă împotriva mobilizării publice va fi obligat, la cererea pârâtului, la plata cheltuielilor de judecată (art. 13).
Semnificația termenilor
Mobilizare publică – efectuarea oricărei declarații sau desfășurarea oricărei activități de către persoane fizice sau juridice, în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de informare, a libertății artelor și științelor sau a libertății de întrunire și de asociere (…) și care privește o chestiune de interes public.
Chestiune de interes public – orice aspect care afectează publicul într-o asemenea măsură încât acesta poate avea un interes legitim față de respectiva chestiune, în domenii precum:
- a) drepturi fundamentale, sănătate publică, siguranță, mediu sau climă;
- b) activităţi ale unei persoane fizice sau juridice care este o persoană publică din sectorul public sau privat;
- c) chestiuni examinate de un organ legislativ, executiv sau judiciar sau orice alte proceduri oficiale;
- d) acuzaţii privind săvârşirea unei infracţiuni sau contravenţii;
- e) activităţi menite să protejeze valorile consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv protecţia proceselor democratice împotriva ingerinţelor nejustificate, în special prin combaterea dezinfomării;
Proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice – proceduri judiciare care, nefiind iniţiate pentru a invoca sau a exercita în mod real un drept, au ca scop principal împiedicarea, restricţionarea sau sancţionarea mobilizării publice, exploatând adesea un dezechilibru de putere între părţi, şi în cadrul cărora sunt formulate cereri neîntemeiate în tot sau în parte. Pentru identificarea acestui scop, pot fi folosite unul sau mai multe indicii, cum ar fi:
- a) natura disproporţionată, excesivă sau nerezonabilă a cererii sau a unei părţi a acesteia, inclusiv valoarea excesivă a litigiului;
- b) existenţa unor proceduri multiple iniţiate de reclamant sau de părţi asociate acestuia în legătură cu chestiuni similare;
- c) acţiuni de intimidare, hărţuire sau ameninţare din partea reclamantului sau a reprezentanţilor reclamantului, înainte sau în timpul procedurilor, precum şi conduita similară a reclamantului ăn cauze similare sau concomitente;
- d) utilizarea cu rea-credinţă a unor tactici procedurale precum tergiversarea procedurilor, alegerea frauduloasă sau abuzivă a unei instanţe mai favorabile sau fomularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de renunţare la judecată într-o etapă ulterioară a procedurilor.
IMPORTANT! Din păcate, legea nu se aplică în cazul proceselor deja începute, astfel că litigiile cu avocata Schweighofer și Romsilva vor continua să ne blocheze resursele financiare destinate investigațiilor despre tăierile ilegale și alte cauze de mediu. Din acest motiv, susținerea ta e cât se poate de importantă. Mulțumim!
