Cârnații se fac din carne de porc, din părul de porc se fac pensule, pensule cu care marii artiști italieni au pictat în stil manierist, manierism denumit în tratatele de pictură ale vremii cu numele ”Ideea”, categoria fundamentală a filosofiei lui Platon. Caricatura asta de raționament a fost ”nășită” de Umberto Eco, în Pendulul lui Foucault, pentru a lua în derâdere teoriile conspiraționiste care sunt în stare găsească legături de cauzalitate (!?) între cârnați și filosofia lui Platon.
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) s-a luat singur în derâdere, cu niște ”raționamente” și ”legături de cauzalitate” care i-ar face să pălească de invidie pe inițiatorii și susținătorii ideii că Pământul e plat. Dar dincolo de ridicolul colosal al ”argumentației” Hotărârii nr.1348 a CSM din această săptămână, stă mesajul pe care demersul l-a transmis.
În fapt, suntem în fața uneia dintre cele mai mari acțiuni de intimidare la adresa mobilizării publice (împotriva unor jurnaliști independenți, instituții de presă și membri ai unor organizații neguvernamentale) pusă în mișcare de o instituție publică din țările cu pretenții democratice. E posibil să fie (am să mai verific dacă mai există vreun demers similar) cea mai mare acțiune de încurajare a proceselor de tip SLAPP (Strategic Lawsuit Against Public Participation) din țările Uniunii Europene.
Hotărârea CSM am ajuns să o citesc doar ieri, la întoarcerea dintr-o investigație cu peripeții, în care am rămas cu mașina pe pană, într-o zonă fără semnal la telefon și internet, în teritoriul controlat de contrabandiști și Mafia Lemnului din pădurile din Munții Maramureșului, lângă granița cu Ucraina (una din acele zone scăpată de multă vreme de sub controlul magistraților, procurori și judecători deopotrivă). Și, probabil, n-aș fi citit dacă nu aș fi tot primit mesaje de la prieteni și întrebări îngrijorate din partea mamei, că au văzut și numele meu, și al partenerei mele, Ana Ciceală, în documentul CSM.
Așa am aflat că CSM zice că Declic ar fi printre ONG-urile ale căror poziții publice și acțiuni ”sunt aliniate adesea cu cele ale USR, membru al coaliției de guvernare, aflat în siajul politic al Prim-ministrului”. Iar printre ”dovezile” aduse de CSM e link-ul către o postare de-a mea de pe Facebook. Eu sunt prezentat ca ”participant la proteste, fost parlamentar USR, căsătorit cu dna Ana Ciceală, actual membru al partidului SENS, din aceeași familie politică a REPER – cu reprezentare ministerială în Guvern)”.
Dacă lăsăm adevărul să strice o știre frumoasă, aflăm că:
- nici eu, nici Ana nu mai facem parte din USR (de unde am plecat fiecare prin demisii, dezamăgiți de direcția în care a luat-o de ceva vreme partidul); ne-apartenența la USR e un lucru cunoscut public, cu numeroase referințe online;
- SENS e un competitor atât al USR, cât și al REPER (hei, era chiar așa greu de știut că la parlamentarele din 2024, SENS a candidat separat de USR și REPER, ori că Ana Ciceală a candidat la Primăria Municipiului București, când USR avea propriul candidat?);
- că ”detaliul” legat de viața personală e greșit (asta ține de acuratețe și de faptul că te aștepți ca judecătorii și procurorii să pună mare preț pe acuratețe în activitatea lor),
- Declic a avut și are destule campanii care nu doar că nu sunt aliniate, ci sunt chiar în contradicție cu cele ale Guvernelor cu sau fără PNL și USR în componență (am și uitat de câte ori consilierul onorific al lui Ilie Bolojan, Sebastian Burduja, i-a etichetat public ca fiind ”sabotori”);
- secretarul general adjunct al Guvernului Bolojan, desemnat de PNL, e Cristina Trăilă, fosta deputată PNL și, în același timp, avocată a Schweighofer, care ne-a dat în judecată pentru dezvăluirile pe care le-am făcut despre activitatea ei.
Când vrei, însă, cu orice preț, să demonstrezi că există o legătură de cauzalitate și o aliniere între cârnați și ideile filosofiei lui Platon, asemenea detalii (și multe altele) nu mai contează!
Dar puerilitatea și ridicolul ”dovezilor” CSM sunt cea mai mică problemă. Am accesat link-ul pe care CSM l-a prezentat ca ”dovadă” a faptul că aș fi implicat în marea conspirație împotriva independenței Justiției din România. Ei bine, dintre toate postările pe care l-am făcut după apariția investigației ”Justiție capturată”, cei de la CSM nu l-au ales nici pe cel mai viral, nici pe cel mai dur. Ci taman pe cel prin care îmi exprimam temerea că, după ce am câștigat la Tribunalul București, apelul făcut de Cristina Trăilă va ajunge pe masa Curții de Apel București. Adică exact acolo unde ”sună Lia” (ca absurdul să fie total: ”dovada” că eu aș fi aliniat cu Declic, care e aliniat USR, care e aliniat cu Bolojan, e taman o postare critică la adresa unui membru al Guvernului Bolojan!). Asta e:
Și acest detaliu oferă perspectiva cea mai sumbră a demersului CSM. Pentru că ceea ce transmite (și nu e vorba doar de cazul meu- care e doar cel mai explicit, nu și cel mai relevant) e, practic, o invitație, un îndemn chiar, către toți cei vizați de investigațiile jurnaliștilor, redacțiilor și a organizațiilor neguvernamentale critici/critice la adresa Justiției.
E un mod pervers de a le spune ăstora ”dați-i în judecată, că noi vom decide!”. Iar jurnaliștilor, redacțiilor și societății civile le transmite ”aveți grijă, că dacă ne mai criticați/investigați, ajung procesele în care sunteți dați în judecată la mâna noastră!”.
Îi știu pe mulți dintre cei vizați de documentul ăsta și, pentru cei mai mulți dintre ei, pot băga mâna în foc că nu se vor lăsa intimidați de intimidarea asta fără niciun precedent ori corespondent pe care să-l cunosc în țările care se mai pretind a fi democrații. Dimpotrivă, aș paria că vor urmări subiectul Justiției și cu mai multă motivare, determinare. energie.
Dar faptul că scopul intimidării nu este atins, nu înseamnă că e mai puțin teribilă și revoltătoare.
În cazul meu, garantez că nu fac vreun pas în lateral. Și, aș fi ipocrit dacă, pentru a-i liniști pe cei dragi, la care țin și care țin la mine ori pentru a poza în mare erou, aș spune că nu am temeri că procesele – cel cu avocata Schweighofer și cel mai recent, cu Romsilva și directorul ei general al Romsilva, Jean Vișan – vo ajunge pe mâna unor judecători la care ”sună Lia”. Ori că nu mă gândesc că după hotărârea CSM nu se vor înmulți cei care vor deschide procese de tip SLAPP împotriva jurnaliștilor, redacțiilor și ong-urilor incomozi/incomode.
Dar, în același timp, logica (nu, nu cea care ajunge de la cârnați la Platon) îmi spune că dacă toți judecătorii ar fi dintre cei pe care Lia își permite să-i sune, Lia nu ar mai avea de ce să apeleze, că s-ar ”rezolva” și fără telefonul ei. Faptul că e nevoie ”să sune Lia” arată că, în realitate, majoritatea e de partea celor pe care Lia nu-și permite să-i sune. Doar că, momentan, nu par să fie organizați și nici încurajați să iasă în față.
În fine, nu e vreun mare secret, dar e un lucru pe care îl spun și repet de fiecare dată când am ocazia. Forța jurnaliștilor de investigație și a ong-urlor critice stă în solidaritatea și susținerea venită din partea cetățenilor. A cât mai mulți dintre ei. Dintre voi. Dacă aveți posibilitatea să și donați, încercați să-i susțineți cât mai multe proiecte și cauze. Nu pentru a-i ”premia” ori ”recompensa”, ci pentru a le oferi resurse să se ocupe de cât mai multe subiecte și cauze. La ce atacuri și presiuni s-au prăvălit asupra lor (legi speciale anti-ong și jurnaliști independenți, atacuri din Guvern, procese, acțiuni precum cea a CSM, de acum) e semn că sunt eficienți și reușesc să scoată maximul din ce li se oferă ;) .
Citește pe România Curată:
