Teroare la Institutul Geologic al României. Scrisoare deschisă – ce interese se ascund în spatele schimbării conducerii IGR

Stimată doamnă Alina Mungiu-Pippidi,

Suntem cercetători în cadrul Institutului Geologic al României şi apelăm la dumneavoastră ca la ultima persoană în care ne punem speranţa şi care ne mai poate ajuta să salvăm un institut de tradiţie, paznic al subsolului naţional, înfiinţat în anul 1906 prin Decretul Regal semnat de Majestatea Sa Regele Carol I al României.

De-a lungul anilor, acest institut şi oamenii săi au slujit cu credinţă ţara şi au încercat, pe cât a fost posibil, să respecte ceea ce însuşi Regele Carol I a consemnat în actul de înfiinţare: să fie „întâiul sfătuitor al Regelui şi Guvernului în problemele legate de sol şi subsol”.

După evenimentele din decembrie 1989, şi institutul nostru, ca atâtea altele, a trecut prin momente dificile, dar a rezistat. În numirea directorilor generali şi a directorilor ştiinţifici s-a respectat legea, statuată prin Legi şi Hotărâri de Guvern: HG 1302/1996, Legea nr. 324/2003, HG 1399/2005. Chiar dacă în 2011 a fost numit un director din exterior, fără concursul prevăzut de lege, acesta îndeplinea în calitate de Conferenţiar şi condiţiile de eligibilitate pe post. În prezent însă, din ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, domnul Tudor Prisecaru, începând cu data de 06.04.2015, I.G.R este condus de un funcţionar public, în persoana doamnei Simona Mălureanu, până în ziua anterioară numirii angajată a ANCSI pe funcţia de consilier şi aflată în incompatibilitate. Bănuim că „doamna”, pentru a nu încălca Legea 18/1999 privind Statutul funcţionarilor publici s-a suspendat pe perioada numirii în funcţia de director general al IGR, şi aşteptăm ca ANI să verifice existenţa şi legalitatea acestui demers.

Numirea în funcţie a doamnei Mălureanu a încălcat legea în nenumărate puncte. Conform HG 73/2015, directorul general al unui Institut Naţional de Cercetare Dezvoltare trebuie să exercite cumulativ următoarele condiţii: (1) să posede diplomă de doctor; (2) să facă dovada că deţine gradul de cercetător ştiinţific gradul I sau de cercetător ştiinţific gradul II, respectiv profesor universitar sau conferenţiar universitar, în conformitate cu art. 285 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare; (3) să facă dovada că are competenţă în managementul cercetării-dezvoltării prin absolvirea de programe de studii, cursuri sau stagii de pregătire care au ca obiect managementul cercetării-dezvoltării, din ţară sau din străinătate, dovedită prin atestat sau experienţă de minimum 5 ani în activitatea de conducere a unei unităţi de cercetare-dezvoltare, a unei subunităţi a acesteia sau a unui compartiment de cercetare-dezvoltare (laborator, departament etc.); (4) să aibă experienţă relevantă în domeniul de activitate specific al INCD sau conex şi pregătire profesională corespunzătoare, dovedită prin diplomă de doctor (sau atestatul de recunoaştere, dacă este cazul), diplomă de studii universitare de licenţă (sau atestatul de recunoaştere, dacă este cazul), în copii legalizate, precum şi referinţe profesionale relevante pentru experienţa în domeniul de activitate, prin scrisori de recomandare furnizate de cel puţin 3 persoane, specialişti cu reputaţie pe plan naţional şi/sau european şi internaţional. (5) să aibă disponibilitate să se angajeze pentru îndeplinirea atribuţiilor cu normă întreagă de bază la INCD, dovada făcându-se prin declaraţie pe propria răspundere (or doamna este consilier la ANCSI, unde are normă întreagă). Niciuna dintre aceste condiţii, necesare pentru ocuparea postului, nu au putut fi probate, întrucât din studiul CV rezultă că doamna în cauză a exercitat doar funcţii de bază la INCD IPCUP iar dosarul dumneaei de personal la IGR se rezumă la o copie după buletin. Nu se ştie dacă doamna directoare are statutul de doctor sau nu, însă este cert că nu se semnează folosind acest titlu, neapărat necesar pentru a conduce o instituţie de cercetare. Fapta de numire în funcţie a doamnei consilier Mălureanu, care nu posedă cunoştinţe de specialitate, este deosebit de gravă întrucât, prin Ordinul nr. 405 din 26 martie 2010 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei de analiză tehnică la nivel central pentru proiectul Roşia Montană, directorul general al IGR este membru al comisiei însărcinate să analizeze proiectul avansat statului român de Compania Roşia Montană Gold Corporation!

Aceasta nu este însă tot. Noua „doamnă” directoare a venit la pachet cu propria ei echipă: un bodyguard care o păzeşte de cercetătorii revoltaţi, angajat pe post de şofer, domnul Paul Ulieru, fost angajat al SRI, adus pe post de purtător de cuvânt (deşi nu cunoaşte baza termenilor profesionali folosiţi în domeniul geologic) şi domnul Andrei Grigorescu, fiul unui fost director al IGR, adus pe funcţia de consilier special pe probleme de dezvoltare. În urma numeroaselor controale efectuate la IGR în ultimii 4 ani (ITM, auditul ANCS, Corpul de Control al Ministerului Educaţiei Naţionale, Curtea de Conturi) s-a constata că fostul director al IGR, Ştefan Grigorescu (nimeni altul decât tatăl actualului consilier pe probleme de dezvoltare şi cel care nu vedeea faliile de sub viitorul iaz de decantare de la Roşia Montană „din cauza zăpezii”) a produs prejudicii în valoare de 4,2 milioane de lei institutului (prin angajări ilegale, plata unor angajaţi fictivi, decontarea unor lucrări niciodată executate, plata unor achiziţii fictive). O parte dintre prejudicii au început să fie recuperate (s-a câştigat de curând procesul prin care domnul Ştefan Grigorescu trebuie să restituie IGR suma de 103.000 lei şi un alt proces îşi aşteaptă soluţionarea), însă noua „doamnă” directoare a renunţat la contractele cu casele de avocatură care reprezentau institutul în instanţă şi care câştigau procesele. Există de asemenea dosare în lucru la DNA, Parchet, Poliţie, legate tot de aceste furturi, deschise ca urmare a numeroaselor plângeri penale, la care noua directoare, consiliată de fiul infractorului, doreşte să renunţe. Oare pentru a scăpa de pedeapsă un condamnat trebuie să distrugem un institut cu tradiţie, aflat printre primele de acest tip înfiinţate nu numai în România, dar şi în Europa? Spre asta duce stilul de management al „doamnei” Simona Mălureanu: a numit ca director ştiinţific şi implicit şef al structurii de securitate o persoană care deşi este cercetător ştiinţific II nu are doctorat (oare cum o fi promovat?) şi nici aviz ORNISS pentru această funcţie (deşi vechiul director ştiinţific, înlăturat abuziv, îndeplinea aceste condiţii şi nu este singurul din IGR care o îndeplinea), a numit în funcţii importante cercetători fără experienţă (este bizar ca profesori universitari să fie subordonaţi unor simpli asistenţi!) a redus salarii abuziv şi discreţionar, contrar prevederilor din Codul Muncii, a desfiinţat peste noapte posturi pe care s-a dat concurs şi ameninţă cercetătorii cu desfacerea contractului individual de muncă dacă nu sunt de acord cu ea. Toate aceste ilegalităţi sunt amplificate prin folosirea unor persoane care fac parte din grupul infracţional organizat cercetat în atâtea dosare. Acesta a preluat, cu avizul Preşedintelui ANCSI, în forţă, conducerea IGR. Membrii acestui grup, deşi cercetaţi penal în diferite cauze şi total lipsiţi de calificare, întocmesc decizii, stabilesc salarii şi ameninţă cercetătorii; limbajul lor este nedemn de instituţia în care lucrează, si deşi erau propuşi pentru desfacerea contractelor de muncă conform legii, la insistenţele doamnei Simona Mălureanu, pe atunci membru în Consiliul de Administraţie, au fost reangajaţi de fostul director al IGR, Dr. Laurenţiu Asimopolos. Un recent control al ITM s-a pronunţat în privinţa reîncadrării ilegale a acestora, dar doamna director general preferă să ignore actul de control.

Până nu demult domnul Preşedinte al ANCSI, Dr. Tudor Prisecaru, a vorbit, chiar în emisiuni televizate, despre „prostul management de la IGR” La ce manager se referea? La domnul CS I Dr. Ştefan Marincea, care a adus datoriile IGR de la 11,9 milioane de lei la 0 şi care a făcut posibilă locuirea în clădirile institutului? Faptul că a fost un puternic opozant al formei actuale a proiectului Roşia Montană şi a insistat să îşi facă meseria l-a costat înlocuirea repetată şi scandaluri alimentate de anumite trusturi de presă, dar istoria va dovedi că a fost un excelent manager şi un om de mare probitate morală. Poate se referea la domnul conferenţiar Ştefan Grigorescu, cel care a prejudiciat IGR cu suma de 4,2 milioane de lei şi care acum foloseşte toate pârghiile pentru a scăpa de pedeapsă, ajutat de noua „conducere” şi având ca obiectiv inclusiv distrugerea IGR. Sau poate la domnul CS I Dr. Marcel Mărunţiu, care, alături de directoarea economică de atunci a pornit un plan de restructurare al IGR, menit să ducă la asanarea financiară? Ne îndoim că se referea la ultimele numiri în funcţia de directori ai IGR, numiri care au încălcat legile în vigoare şi care au deshis noi cortegii de ilegalităţi.

Noi, cercetătorii din IGR, ne întrebăm dacă numirea în funcţia de director general a unei persoane care nu are nici o legătură cu geologia a fost făcută pentru, ca, de exemplu, RMGC să obţină rapid avizul de mediu, cu ajutorul căruia să poată câştiga procesul intentat statului român. Mai ales că noua directoare a numit în funcţii cheie cercetătorii „complezenţi” care au participat la vestitul studiu de două zile care a „investigat” 363 de hectare de viitor bazin de decantare, în timp ce cei care şi-au exprimat dezacordul legat de semnarea studiului au fost înlăturaţi abuziv din funcţii şi, prin ameninţările domnului consilier Andrei Grigorescu şi prin şicane cotidiene, se încearcă reducerea lor la tăcere. Şi dacă nu acesta este motivul, să fie oare de acord domnul Preşedinte al ANCSI cu furturile fostului director Ştefan Grigorescu, probate deja la Parchet şi în instanţe, şi să încerce ştergerea acestora?

Aşa că, doamna Alina Pippidi, vă rugăm să intreprindeti demersurile necesare pentru a rezolva gravele probleme cu care se confruntă IGR, una dintre cele mai vechi instituţii de cercetare din România, recunoscută în Europa ca Serviciu Geologic Naţional încă din 2006, de când a devenit membru respectat al EuroGeoSurveys, organizaţia europeană a serviciilor geologice. Considerăm că în ţara noastră cu un subsol atât de bogat trebuie să mai existe o fărâmă de patriotism, ne puteţi ajuta să ne recăpătăm institutul şi să descoperim ce se ascunde de fapt în spatele acestei preluări forţate a IGR, cu acordul ANCSI, de către un grup infracţional organizat.

Vă mulţumim pentru timpul acordat lecturii acestui memoriu şi vă asigurăm de întreaga nostră simpatie şi consideraţie.

Pentru mai multe detalii accesati site-ul epochtimes romania igr.

Un grup de cercetători din Institutul Geologic al României

***

Citește și:

Coincidențe incredibile sau amenințări mafiote pentru a face jocul celor de la RMGC? Ce se întâmplă la Institutul Geologic al României