Mihai Goțiu

Domnule Dan Mihalache, bicicletele ce rău v-au făcut!? Domnule Iohannis, nu vă consiliați un pic consilierul?

Schimbul de replici dintre Palatele Victoria și Cotroceni pe tema dublării salariilor înalților demnitari a căpătat accente comico-halucinante. ”Tu ai vrut!”, ”Ba, tu ai cerut!”, se aruncă de o parte și de alta a baricadelor lui Ponta, respectiv Iohannis, cu Gabriel Oprea și Dan Mihalache martori la partajul responsabilității. Halal martori.

Nu insist asupra bătăliei care nu depășește nivelul grădiniței, nicidecum a unei dispute între un premier și un președinte de țară, ci asupra unui porumbel lansat în eter în acest context de șeful Cancelariei prezidențiale, Dan Mihalache. Zice domnia sa, într-o intervenție televizată ”că este bine ca partidele să nu perpetueze în populism şi demagogie şi să susţină că demnitarii trebuie să aibă salarii mici şi să vină la serviciu cu bicicleta.

Sublinierile îmi aparțin, că pe lângă toate bubele pe care i le-au scos în evidență unii și alții în ultima jumătate de an, țin să mai adaug și eu una: domnul Dan Mihalache trăiește în mileniul trecut. Cel puțin la nivel de mentalitate. Bag seama că pentru domnul Dan Mihalache, mersul la serviciu pe bicicletă e sub demnitatea de demnitar! Ca și cum ar fi un semn de sărăcie, pesemne. Ca și cum România ar fi niscaiva țară bananieră care nu-și permite, vezi Doamne, să le asigure înalților ei demnitari un 4×4 ori măcar un A Classe. Sau invers? (mă scuzați, nu știu care dintre categoriile astea de mașini e mai ”bengoasă”).

Habar nu am cum să-i transmit domnului Dan Mihalache, ca să priceapă, că mersul pe bicicletă nu e nici demagogie, nici populism. Să înțeleagă că mașina nu e semn de distincție socială. Nici de civilizație ori progres. Nu mai e, la nivel urban, nici măcar o necesitate (sau, mă rog, e necesitate doar în condițiile în care avem administrații locale care nu sunt în stare să pună pe picioare un transport în comun decent și piste pentru bicicliști). În fapt, tocmai deficitul de mers pe bicicletă este semnul înapoierii unui oraș și al unei țări. Dacă domnul Dan Mihalache și-ar da jos înalta sa demnitate din mașină prin orașele vestice prin care mai ajunge taman datorită demnității pe care o deține, s-ar putea să înțeleagă de ce.

Acuma nu știu cum putem rezolva problema domnului Dan Mihalache cu mersul pe bicicletă. Dar sunt cel puțin două soluții. Aflu că domnul Dan Mihalache a participat recent la lansarea unui nou think-tanks de securitate, New Strategy Center. Ceva chestie de-asta cu acoperiți pe față (că se poartă acuma mai nou, pe față, fără nicio problemă – aștept cu nerăbdare comunicatele despre cum ”societatea civilă susține Legile Big Brother”). Păi sigur oamenii ăia, dacă sunt așa de bine informați (cum se presupune că ar trebui să fie), au și niscaiva studii legate de beneficiile mersului pe biciclită. Atât pentru calitatea vieții într-un oraș, cât și pentru economie. Nu e glumă, că includerea mediului în Strategia Națională de Apărare e unul dintre puținele lucruri bune ale strategiei.

Cum e posibil însă ca respectivii acoperiți, dar pe față, să mai aibă prin mape și niște documente, fie de pe la producătorii de mașini (ca fapt divers – știați că Danermarca și Olanda, țările cu cele mai multe piste pentru biciclete n-au producători de mașini?), fie de pe la constructorii care visează la mega-structuri rutiere (că doar vrei să facă profit din pistele de biciclete), fie de pe la firmele petroliere, rămâne în picioare a doua soluție: Klaus Iohannis. Domnule președinte, măcar pentru o oră, schimbați puțin rolurile, și consiliați-l d-voastră pe domnul Dan Mihalache. Că partea asta cu mersul pe bicicletă știu că o susțineți. Și nu doar din motive populiste și demagogice, cum își închipuie domnul Dan Mihalache. Că nu-mi permit să cred că la d-voastră se referea.

P.S.: Revenind doar un pic la ciorovăiala cu salariile demnitarilor. La faza asta, Gabriel Oprea a lucrat magistral. Că dublarea în acest moment a respectivelor salarii reprezintă un gest imoral am scris deja (aici). Dar, din punct de vedere al impactului bugetar e, totuși, absolut nesemnificativ (gestul în sine și modul de mărire e imoral). Adevăratul impact bugetar vine de la pensiile speciale. Iar ”justificarea” lor e la fel de imorală. Câți dintre voi, dacă nu vă aminteam acum, mai aveați în minte pensiile speciale?


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

10 thoughts on “Domnule Dan Mihalache, bicicletele ce rău v-au făcut!? Domnule Iohannis, nu vă consiliați un pic consilierul?

  1. Nicolae Dorobantu

    oare exista un politician din conducerea tarii care sa nu fie securist sau colaborator al securitatii?!
    p.s. includ la „securitate” toate sucursalele si filialele rearanjate dupa revolutie

    Reply
  2. Cristian Ioan

    Nu stiu daca „porumbelul” este personal sau reflecta doar perceptia populara, conform careia bicicleta este o dovada de saracie, ba chiar de MIZERIE!
    Mentalitatile se schimba greu, sediul firmei noastre s-a mutat in Aviatiei, iar unii colegi considera ca este sub demnitatea lor sa vina cu metroul, ingorand faptul ca la anumite ore traficul este realmente blocat, cu masina faci foarte mult!
    Nu, nu sunt prea multi biciclisti (unii folosesc motorul, am vazut si 2-3 cu … trotinete!), dar pare greu de inteles ca da, firma iti plateste benzina si it asigura loc in parcarea subterana, dar nu iti poate asigura si traseu liber!

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Cristian Ioan:
      1) păi și firma ar trebui să deconteze abonamentele la transportul în comun, nu benzina… altfel, există orașe în Europa unde nu se mai aprobă proiecte de clădiri de birouri prevăzute cu parcări pentru mașini… evident, și administrația locală investește mult mai mult în transportul public;
      2) tocmai asta e problema cu d-nul Mihalache și funcția domniei sale; printre altele, președintele (și Administrația Prezidențială, implicit) transmite mesaje în societate, își asumă rolul de a schimba (sau măcar de a contribui la schimbarea) mentalităților – cum să faci asta însă când însuși șeful Cancelariei consideră că e sub demnitatea unui… demnitar să meargă pe bicicletă

      Reply
  3. mihaim

    D-le Gotiu,

    faceti o confuzie atunci cand din declaratia d-lui Mihalache „sa aiba salarii mici si […] sa vina la servici cu bicicleta” care inseamna ca TOTI acesti demnitari AR TREBUI sa fie OBLIGATI (sper ca am subliniat suficient cu majuscule cuantificatorul universal continut in opinia populista pe care d-ul Mihalache o contesta) ajungeti la a pretinde ca daca exista demnitari (in sensul ca poate fi oricine, deci vorbim de cuantificatorul existential) care merg cu bicicleta atunci acest lucru ar fi ceva rusinos in opinia d-lui Mihalache, desi acesta nu a combatut niciodata acest lucru. Prin urmare, voit sau nevoit, ati rastalmacit textul d-lui Mihalache doar pentru a sctie un articol insipid. Faceti confuzie in acest text intre optiunea fiecarula, fie ca vrea sa vina cu masina fie ca vrea sa vina cu bicicleta, si obligatia ca demnitarii sa fie saraci si/sau sa vina cu bicicleta – care daca ar fi institituita ca obligatie atunci chiar ar fi o obligatie mizerabila -, prin urmare dreptul la alegere pare sa fie confundat cu dreptul de a se supune unor opinii populiste, pe care dvs le sustineti prin sofisme logice. In opinia mea, spre deosebire de dvs., chiar daca esti obligat sa mergi cu Audi, chiar daca esti obligat sa mergi in frac sau chiar daca esti obligat sa mananci carne, reprezinta in mod egal o impunitate asupra liberului arbitru al fiecaruia.

    Din pacate, ceea ce v-a scapat dvs. este urmatorul fapt, desi acesta ar fi trebuit dezbatut cu prioritate zilele acestea: desi este si opinia mea ca demnitarii trebuie renumerati conform responsabilitatilot lor, in prezumtiva Ordonanta de Guvern s-a strecurat un lucru grav pe care simtul dvs. civic nu l-a sesizat: nu se poate ca un organ executiv al statului, anume Guvernul, sa legifereze indemnizatiile presedintilor celor doua camere ale Parlamentului, acestia fiind alesi de popor. Acest tip de legiferare este abuziva pentru ca intervine intre relatia directa intre alesi si poporul care i-a ales (mandat reprezentativ) prin faptul ca statul intervine in plata indemnizatiilor acestora ceea ce are ca efect ca statul poate influenta, in mod nedemocratic si neconstitutional, independenta alesilor fata de stat si deci si mandatul reprezentativ al acestora.

    Cu stima.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ mihaim: în partea cu cuantificatorii universal și existențial mi-e mai greu să înțeleg ce doriți să spuneți; problema cu mersul la serviciu pe bicicletă e mult mai simplă – cei care o susțin, nu o susțin pentru că e mai ieftin să-ți cumperi bicicletă decât mașină sau pentru că nu-ți permiți să-ți iei mașină ; ci o susțin pentru că reprezintă o viziune de dezvoltare a unui oraș și a unei comunități;
      legat de partea a doua: nu văd de ce considerați că un demnitar ar avea mai multe responsabilități decât un medic sau un profesor; altfel, același Parlament ales de popor a acordat vot de investitură și Executivului – fiind vorba de o ordonanță de urgență, va ajunge să fie votată (adoptată sau respinsă) de Parlament, așadar nu e nimic special în plus față de alte ordonanțe de urgență fără nicio urgență (și, după cum am arătat și în text, am scris tot în această săptămână și despre ordonanță în sine)

      Reply
  4. sevar

    Destul de trist dacă demnitatea stă în bicicletă sau în merțan. Odată cu funcția nu se câștigă automat și demnitatea. ”Demnitar” nu înseamnă om cu demnitate ci doar o persoană care ocupă o funcție în stat și este plătită de contribuabili ca să îndeplinească anumite atribuții în slujba celor care o plătesc. Că are sau nu demnitate depinde de ce face și cum se poartă și nu de locul pe care îl ocupă.

    Reply
  5. Amalia

    Este o atitudine de „tzoapa”, sunt ministri din tarile nordice, din Olanda, din Franta care merg pe bicicleta. Ce nu intelege personajul este faptul ca demnitatea si distictia este in om, tot ce foloseste el sunt mijloace. Respectivul este la nivelul la care departeaza degetul mic de toate celelalte pentru a da distictie gestului de a sorbi cafeaua din ceasca.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *