Nicușor Dan a depus, ieri, jurământul și a devenit, oficial, președinte al României. Nu a mai fost nevoie să scriu eu ori mâna de oameni care am crezut că o schimbare în țara asta e posibilă pornind de la firul ierbii.
A fost comparat deja cu Havel – modelul președintelui cetățean care i-a lipsit României la începutul anilor 90 și sunt deja destule comentarii și analize aplicate de bună-credință care accentuează asta. Alții, care l-au criticat ani la rând că nu are carismă, că nu are calități de lider, că nu poate să conducă nici măcar un partid, ce să mai vorbim de o țară (atacând, la pachet, și societatea civică activistă din rândurile căreia s-a ridicat și care l-a susținut), îl prezintă acum ca o speranță a salvării a democrației, nu doar în România, ci la nivel european.
Și așa este, chiar dacă din partea unora aș fi așteptat și niște scuze legate de faptul că această schimbare a fost întârziată și prin contribuția lor. Asta înainte a se infiltra, la figurat, în ”fotografia victoriei”. La fel cum niște scuze (publice) m-aș fi așteptat să vină și din partea unora care, ieri, au făcut coadă, la propriu, să se fotografieze cu Nicușor Dan.
Mi-aș fi dorit să fi pus fotografii de la ceremoniile de învestire, de ieri. Dar mă abțin. Au fost, la Cotroceni, mulți oameni care s-au implicat civic și au pus umărul, în ultimele decenii, la ceea ce, la început, părea de neconceput pentru marea majoritate a analiștilor și experților acestei țări: ca un activist de care trăgeau jandarmii și polițiștii pe la protestele pentru Hala Matache ori Roșia Montană să ajungă președinte al României.
Dar, în fotografiile care, ieri, au împânzit rețelele sociale am văzut și prea mult oportunism. Unii care au dus disputele din trecut dincolo de limitele unei competiții/adversități politice pe idei, pe viziuni, pe argumente. Și care, la primul semn de slăbiciune al lui Nicușor Dan îl vor părăsi și își vor găsi alte persoane lângă care să apară ”în fotografia victoriei”.
Eu mi-am făcut fotografiile cu Nicușor Dan la vremea lor. În galeria de mai jos sunt câteva dintre cele pe care nu le-am rătăcit. Și de dinainte de a intra în politică, și de după. Cauze, campanii, lansări de carte (asta e pentru când o să am timp de scris memorii: că am avut un președinte de țară care mi-a prezentat și lansat o carte). Cel mai probabil (sper) voi mai avea ocazii să-mi fac fotografii cu Nicușor Dan. Și nu la momente festive. Pentru că acum avem șansa de a duce la capăt multe din lucrurile pe care le-am început împreună.
Să ne mai bucurăm o clipă, dar nu mult. De ieri a început, și oficial, munca. Și în multe fotografii ale victoriei am văzut semne că nu va fi o muncă ușoară.

Lansarea cărții ”Afacerea Roșia Montană”, de Mihai Goțiu, la București, noiembrie 2013, cu Claudiu Crăciun și Nicușor Dan
Citește pe România Curată:
Recunosc ca (desi il apreciez de foarte multa vreme, ca idei si atitudini) felul in care s-a prezentat in ultimele doua saptamani a fost, pentru mine, o surpriza extrem de placuta (nu stiu daca i-ai transmis sau nu ideea mea de a-si lua ceva gen “consilier de imagine”).
Daca reuseste sa ramana “uman” si “natural” pana isi termina mandatul (lucru extrem de greu dar nu chiar imposibil), va deveni chiar iubit de o multime de persoane :)