Astăzi, Valentin Popa, probabil cel mai slab ministru al Educației din istoria postdecembristă a României, a demisionat. Nu pentru că s-ar fi bătut pentru o finanțare mai mare pentru învâțământul preuniversitar și coaliția nu ar fi dat-o sau pentru că cineva din PSD+ALDE nu l-ar fi lăsat să facă mult așteptata reformă a planurilor cadru de la liceu, ci pe considerente strict politice.
A venit UDMR și a spus stop, Ordonanța 9/2018 ce reglementează noile reguli de predare a limbii române pentru minorități, care prevede că limba română în ciclul primar nu se mai face cu învățătoarea, ci cu profesori de la gimnaziu și liceu, deci cu studii superioare de specialitate, e fix ceea ce nu trebuie pentru comunitățile lor maghiare, provocând scandal în coaliție și reușind să obțină, iată, plecarea lui Valentin Popa de la cârma educației.
După cum bine știți deja, noi avem proiectul Școli curate în plină desfășurare, iar comunicarea instituțională pe care am avut-o cu Ministerul Educației anul acesta a fost pur și simplu dezastruoasă, căci de colaborare nu putem vorbi. Am vrut, dar nu a existat una și oricum pentru noi nu a fost un capăt de țară. Nici pe vremea lui Liviu Pop nu a fost mai bine, dar el măcar a avut curajul să ia taurul de coarne în privința unor subiecte precum toaletele din curte, însă degeaba dacă acțiunea ulterioară a lipsit.
Așadar, ne uităm cu “atenție și îngrijorare”, vorba caselor mai mari, la cine urmează să vină pe scaunul ocupat cândva de personalități precum Octavian Goga, Titu Maiorescu, Spiru Haret sau Nicolae Iorga. Primul criteriu ar trebui să fie înalta ținută morală (deci fără plagiate și alte găinării de genul acesta, ok?), iar al doilea, desigur, buna cunoaștere a limbii române astfel încât să nu îi fie frică să iasă în public sau respingă absolut toate invitațiile pe care le primește de la comunitatea oamenilor și organizațiilor care vor o educație mai bună în România.
Acestea fiind spuse, voi pe cine ați vedea să conducă Ministerul Educației Naționale după Liviu Pop și Valentin Popa?
Videle are cateva mii de locuitori, nu? Deci or gasi ei pe cineva…
Eu as pune ministru al educatiei un invatator sau un profesor din scoala generala, un om care s-a lovit de toate problemele existente in invatatmant.
Ministerul invatamantului nu trebuie politizat.Acest minister trebuie sa fie al Academiei Romane.Acest minister trebuie sa aplice o strategie pe termen lung trasata de societatea academica.Nu putem sa schimbam regulile invatamantului la fiecare schimbare de guvern.
Trebuie introduce urgent si o taxare pentru cei care refuza sa ramana in economia noastra.Nu putem sa platim in continuare pentru cei din vest.Santem ciudati.Finatam vestul bogat.Pentru ce sa facem asta?
Oricine ar veni tot Dragnea se numeste.
Ecaterina Andronescu.
Nu prea contează cine va să fie ministru cătă vreme nu scutură din temelii structura osificată politic si blindată financiar din teritoriu. Reţeaua de inspectorate şcolare judeţene demolată, pentru ca nu face altceva decăt sa dirijeze mita, sinecurile şi numirile pe criterii de partid, fabricile de diplome retrogradate, şcolile puse in slujba elevilor, nu a directorilor şi profesorilor mari amatori de meditaţii. Şi mai sunt lucruri de făcut, dar măcar atât pentru un mandat serios, de adevărat ministru. O asemenea operaţiune nu poate fi făcută de un singur om, ci de o coaliţie de profesionişti din domeniu, cu mult sprijin public si politic, de aceea spun că degeaba tot schimbam ministrul, e un simplu exerciţiu pseudo-politic!
…”Ecaterina Andronescu”
– da’ vanghelie de ce nu e bun ? sau… udrea…
Un strain, fara nici o legatura cu Romania si care a fost rectorul sau presedintele unei universitati din primele 100 din lume.
Monica Calota