Virgil Popescu vrea ca Parlamentul României să abroge două directive europene

Virgil Popescu, care cică este ministrul energiei, deși, în afară de faptul că a lucrat la PECO, nu am găsit nimic care să-l recomande pentru acestă poziție, s-a aliat săptămâna trecută cu AUR pentru scopul ”nobil” de a seca Jiul.

Să-l sece prin ”hidrogentrala de la Jiu” (greșeala ortografică nu-mi aparține).

Trec peste faptul că un oltean care vrea să sece Jiul reprezintă un fel de caz de trădare, Jiul fiind axa vitală a Olteniei (Oltul este doar hotarul). Mai grav este că un ministru chipurile liberal are ieșiri anti-europene, à la Lukaşenko. Se pare că Virgil Popescu l-a luat drept model pe Lukaşenko și vrea să irite lumea civilizată. Cineva ar trebui să-i spună că nu are ”audiența” lui Lukașenko. Nici măcar presa românească, atât de ahtiată după politică, nu a remarcat mișcările de curtoazie dintre Virgil Popescu și AUR.

La nici o lună după ce prestigiosul institut Leibniz din Berlin (IGB) a emis un comunicat de presă despre impactul hidroenergiei, și a dat ca exemplu chiar Dumitra, hidrocentrala (parțial) construită ilegal în Defileul Jiului, iar comunicatul a făcut înconjurul lumii, vine Popescu și spune că este nevoie de o lege nouă pentru ca ecocidul din Parcul Național/situl Natura 2000 Defileul Jiului să fie dus la letal sfârșit. Pentru ca toată viața din Jiu și cea care gravitează în jurul Jiului să moară. Proiectul hidroenergetic în cauză nu poate continua pentru că încalcă strict cel puțin doua directive: Directiva Habitate și Directiva Cadru privind Apa. De aici ar rezulta că Virgil Popescu vrea ca Parlamentul Românie să abroge cele două directive.

L-aș ruga pe ministrul Justiției, domnul Stelian Ion, să-l mediteze puțin pe colegul Popescu, să-i explice puțin cum stăm cu sistemul legislativ din UE, să-i explice că Parlamentul Românie poate să emită doar legi naționale, care nu pot să contrazică în niciun mod directivele UE.

De fapt în Defileul Jiului nici nu avem vreun proiect hidroenergetic propriu-zis, ci avem daune de mediu produse de șantierele ilegale. Se lucrează acolo ilegal din 2005, când proiectul inițial a fost modificat, a fost emis un nou aviz de gospodărirea apelor, dar nu s-a făcut și o nouă evaluare de mediu. Plus că, tot în 2005, a fost declarat parcul național, iar în parcurile naționale sunt permise doar activități tradiționale, efectuate de comunitățile din zona parcului. Ce treabă au hidrocentralele ceaușiste cu activitățile tradiționale? Așadar se încalcă și Directiva 2004/35/CE (privind daunele de mediu). Este o rușine națională faptul că un ministru nu știe ce este acela un parc național. Mai ales că este ministru într-un guvern care are un prim-ministru care se laudă că a petrecut 10 ani în țara care a inventat noțiunea de parc național și a exportat-o întregii lumi. Este de departe cel mai benefic ”export” al țării respective.

Virgil Popescu mai uită și că a mai fost scoasă o lege cu dedicație pentru secarea Jiului, legea Șarapatin. Și că liberalii s-au opus vehement, au contestat-o la Curtea Constituțională.

Iar ”autoarea” legii a primit apoi din partea partidului ei, drept semn de recunoștință pentru că a ieșit la înaintare cu o lege vădit neconstituțională, excluderea de pe locurile eligibile la alegerile parlamentare. Aliata lui Virgil Popescu întru secarea Jiului nu mai reprezintă nimic în politică.

Chiar dacă cele două hidrocentrale din Defileul Jiului ar fi gata și ar funcționa, ele tot ar trebui oprite și demolate, în actualul context dramatic al antropocenului. Chiar celebrul naturalist David Attenborough ne spune că singura noastră șansă este renaturarea.

Din câte știu, România mai este membru ONU. Un ministru în guvernul României ar trebui să știe că ONU a lansat în 5 iunie Decada ONU a Refacerii Ecosistemelor.

Și evident că primul loc de unde trebuie să începem este în parcurile naționale, care oricum, prin definiție, au menirea să protejeze strict natura.

Noua Strategie a Uniunii Europene privind Biodiversitatea prevede că 10 % din suprafață trebuie să reprezinte zonele strict protejate. Parcurile naționale reprezintă doar 1,3% din suprafața României. Evident că, pentru a atinge ambițioasa țintă de 10%, faptul că parcurile naționale, precum cel la care i-a pus gând rău Virgil Popescu, sunt strict protejate nici nu mai intră în discuție.

Discursul lui Virgil Popescu este absolut retrograd și periculos din mai multe puncte de vedere. Povesteam zilele trecute cu un cercetător german și a subliniat ceva foarte important, ce nu toată lumea conștientizează. Acum legea este de partea ecologiștilor, de partea științei, dar lucrurile nu au stat întotdeauna așa. Trăim o perioadă fastă din punct de vedere al legislației. Popescu vrea să readucă vremurile când bezna ignoranței se reflecta și în legislație, când era legal să distrugi mediul înconjurător după bunul plac. De parcă nu ajunge că legislația care protejează natura nu se implementează cu adevărat în România, Virgil Popescu vrea să nici nu mai existe.