De ce latrinele din școli țin (și) de Ministerul Educației

În prima zi de școală, Miliția Spirituală a blocat circulația pe strada General Berthelot, în fața Ministerului Educației, cu un protest care a ridicat suficiente sprâncene de ieri și până azi astfel încât să îl putem considera un succes. Combatanții civici au stat pe latrine ce făceau trimitere la toaletele din curțile școlilor și erau simbolic legați la gât cu funii pentru a sublinia că infrastructura școlară precară duce la moartea unor copii. Scopul e clar: școala să le ofere condiții adecvate tuturor copiilor.

Mai multe voci din societatea civilă, unele pe care le urmăresc foarte atent, pe care le respect și care au acțiuni admirabile pentru sectorul educațional, au afirmat în ultimele 24 de ore că acțiunea ar fi cumva fără cap și fără coadă pentru că starea infrastructurii școlare n-ar ține de Ministerul Educației, ci de autoritățile locale, deci să se ducă la MDRAP să protesteze Miliția Spirituală și cine o mai vrea. Adevărat și nu prea.

Am explicat și în Raportul alternativ privind starea învățământului preuniversitar 2019 că da, infrastructura școlară este în sarcina primăriilor, însă asta nu înseamnă că Ministerul Educației Naționale, prin inspectoratele școlare județene, trebuie să fie spectator. Pe de o parte, MEN îndeplinește, conform HG 26/2017, funcția de evaluare, coordonare și control al realizării politicilor în domeniul educației, formării profesionale și cercetării științifice universitare. Pe de altă parte, inspectoratele școlare, potrivit Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a inspectoratelor școlare (aprobat prin OMECTS 5530/2011):

• controlează, monitorizează şi evaluează calitatea managementului unităţilor şi instituţiilor de învăţământ,
• asigură, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor şi monitorizează participarea la cursuri a acestora pe durata învăţământului obligatoriu.

Ba mai mult, reprezentanții ministerului în teritoriu au obligația de a media relația dintre autoritățile locale și instituțiile de învățământ atunci când apar conflicte, litigii, lipsuri etc. Sigur, condiția e să fie semnalate, deci directorii să nu tacă pentru a se pune bine cu partidul.

Am măsurat în raport interesul inspectoratelor școlare județene pentru felul în care autoritățile publice asigură finanțarea complementară a instituțiilor de învățământ din bugetul local, descoperind că majoritatea IȘJ-urilor sunt convinse că nu intră în atribuția lor să colecteze date privind banii pe care primăriile îi dau la școli, așteptând instrucțiuni și metodologii clare în acest sens din partea Ministerului Educației Naționale. Totuși, există deconcentrate ale Ministerului Educației Naționale în teritoriu care pot fi catalogate drept exemplu de bună practică în ceea ce privește monitorizarea finanțării învățământului preuniversitar la nivel local.

Printre IȘJ-urile care își iau acest rol în serios le regăsim pe cele din Bacău, Călărași, Mehedinți, Olt și Sălaj, câteva dintre acestea explicând inclusiv mecanismul prin care reușesc să țină evidența finanțărilor complementare alocate de primării pentru fiecare școală în parte. Așadar, chestiunile astea pot și trebuie să fie monitorizate de minister, prin inspectoratele școlare, astfel încât autoritățile locale să lase serbările câmpenești și să se apuce de adus toaleta în incinta școlii. 

Ba mai mult, ministerul are o Strategie privind modernizarea infrastructurii educaţionale pentru perioada 2017-2023, cu plan de acțiune și indicatori, plus un cadru de monitorizare a acesteia. Nu-i așa că dintr-o dată devine aproape natural să afirmăm că are și Ministerul Educației Naționale partea lui de responsabilitate pentru buda insalubră din curtea școlii?

După lansarea raportului, am fost la minister și am discutat cu reprezentanții Direcției de management strategic și politici publice. Am stabilit patru chestiuni punctuale pe care ministerul să le facă în această perioadă, una dintre acestea vizând monitorizarea finanțării complementare (asigurată de autoritățile locale) prin inspectoratele școlare. Cât de curând vom trimite din nou adrese către IȘJ-uri pentru a vedea dacă și cât de mult cunosc acestea realitățile materiale din localitățile de care răspund.

Până atunci, trebuie să vedem ce facem în continuarea acțiunilor de genul celor desfășurate de Miliția Spirituală. Ce mecanism dezvoltăm noi, societatea civilă, pentru a monitoriza alocarea de resurse financiare pentru infrastructura școlară și nevoile elevilor din fiecare localitate a României și pentru a forța autoritățile locale să își îndeplinească obligațiile pe care le au față de elevi și de părinți? E genul de temă care merită o coaliție națională, cu grupuri locale de acțiune. Am încercat să facem asta prin Școli Curate, parțial am reușit în câteva județe (în special acolo unde a existat dorință de asociere între elevi, între părinți și, de ce nu, chiar între profesori), însă suntem abia la început.

Ca să avem spații moderne de învățare și bine dotate, unde elevii să vină cu plăcere la școală, dar și ca să evităm pe viitor tragedii precum cea petrecută în localitatea Buda din județul Iași, unde un copil și-a pierdut viața după ce a căzut în fosa septică din spatele școlii, trebuie să ne asigurăm în primul rând că toate instituțiile își înțeleg rolul:

• că Ministerul Educației Naționale urmează să aloce suficienți bani și pentru bunuri, servicii și investiții, nu doar pentru salarii la presiunea sindicatelor
• că toate inspectoratele școlare își îndeplinesc toate atribuțiile prevăzute de lege fără să aștepte instrucțiuni speciale de la centru
• că autoritățile locale asigură cu prioritate fonduri pentru reabilitarea și dotarea spațiilor destinate procesului educațional
• că directorii nu sunt fricoși și că solicită fonduri pentru cele necesare în unitatea de învățământ nu de la părinți, ci de la primărie
• că părinții și elevii stau cu ochii pe bugetul școlii.

foto: Ziarul de Iași