Legea nr. 210/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în
M.Of. nr. 367 din 29 mai 2003 și republicată în M.Of. nr. 365 din 30
mai 2012:
Art. 23 – (1)
Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate
este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al
familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de
pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu
caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri –
obligaţii sau interdicţii:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei
părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată
încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime
determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte
rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de
învăţământ a persoanei protejate;
e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau
zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le
vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
(2) Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de
către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară
unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori
urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa
familială.
(3) Pe lângă oricare
dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi
obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau
poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui
tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul
dezintoxicării.
Art. 32 – (1)
Încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) şi
dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de
nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de
la o lună la un an. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
(2) În caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
