Cum se iau deciziile? Unde apar conflictele de interese? De ce cheltuim asa de mult pe medicamente? De ce nu mai sunt medicamente in farmacii? Intrebarile au raspunsuri si solutii de rezolvare. Depinde de vointa politica sa se schimbe legi si regulamente incomplete si confuze care favorizeaza hemoragia banilor pentru sanatate. Si cum vointa politica nu este, chestiunea medicamentelor a devenit o tesatura greu de destramat, cu fire tot mai incurcate si mai groase de interese si vinovatii; un adevarat nod gordian. Va putea fi descalcit, sau il va taia cineva? Asteptam opiniile cititorilor nostri.
Daca in prima parte a acestui serial dedicat Sanatatii am vorbit despre politica medicamentului din Romania, o politica plasata sub semnul legilor neclare care incurajeaza abuzurile si coruptia, astazi trecem dincolo de perdeaua de fum a autoritatilor din sistem si va spunem cum apare risipa in programele nationale de sanatate. Vom intelege in final de ce cheltuim asa de mult pe pastile si cum dispar unele medicamente din farmacii.
Problemele din sistemul sanatatii nu se opresc nici pe departe la lista de medicamente compensate. In afara medicamentelor utilizate in farmacii se mai folosesc medicamente si prin intermediul programelor de sanatate precum si in cadrul spitalelor. In fiecare dintre aceste cazuri legile permisibile deschid portilepentru abuz si risipa.
Ceea ce este mai interesant de abia acum urmeaza. In ultimii ani, marile scurgeri din bugetul pentru medicamente s-au realizat prin programele de sanatate. Aici avem de-a face cu bolile grave cu impact major asupra populatiei (cancere, boli de sange, tumori endocrine, diabet zaharat insulino dependent, boli genetice, hepatite cronice virale, SIDA, etc.) dar si de medicamente foarte scumpe achizitionate in cantitati foarte mari. Modul de achizitie si de eliberare catre populatie a medicamentelor din programele nationale de sanatate reprezinta cauza principala pentru secatuirea bugetelor CNAS si a alergaturii sinistre a bolnavilor intre farmacii.
Scopul achizitiei prin licitatii a medicametelor incluse in programele nationale a fost ca prin cumpararea de cantitati mari sa se obtina un pret mai mic decat in cazul medicamentelor eliberate prin farmacii. Acest lucru a fost doar partial realizat in ultima licitatie nationala din 2003, cand Consiliul Concurentei a amendat unele dintre companiile participante pentru practici de cartel in stabilirea pretului. Licitatiile nu au fost repetate, iar piata medicamentului a fost ani la rand blocata si impartita de companiile castigatoare in 2003. Din 2007 achizitiile prin licitatii nationale au fost cu totul abandonate. Medicamentele pentru programele de sanatate au inceput sa fie distribuite prin farmaciile cu circuit deschis (spre deosebire de cele spitalicesti) la un pret fixat prin decizie administrativa, avand drept consecinta preturi semnificativ mai mari decat cele care ar fi putut fi obtinute prin licitatii.
Sa explicam detaliat. Prescrierea medicamentelor in cadrul programelor nationale de sanatate se face in functie de substanta activa (deci se foloseste denumirea chimica si nu se poate indica numele comercial al unui produs). Cu toate acestea, CNAS suporta valoarea integrala a pretului de vanzare al acestor medicamente. Intrucat pentru pacienti medicamentele sunt gratuite, acestia nu au absolut niciun interes sa solicite eliberarea unor medicamente cu acelasi efect, dar mai ieftine. De asemenea, intrucat statul suporta pretul maxim cu amanuntul pentru aceste medicamente, farmaciile nu au nici un stimulent pentru a le comercializa la un pret mai mic, desi acestea pot obtine discounturi semnificative de la distribuitorii de medicamente, fiind medicamente care se comercializeaza in volume importante. Nemafiind cerute pe piata, medicamentele generice (echivalente cu cele originale dar mai ieftine)nu mai sunt importate si astfel chiar daca ai vrea sa cumperi un medicament mai ieftin nu ai de unde (din 2008 si pana in 2011 au fost refuzate de piata 1.500 de medicamente, printre care medicamente oncologice ieftine). Prin urmare, prin practicarea acestui sistem, se elimina principala forma de concurenta cu privire la aceste medicamente, si anume concurenta prin pret, atat la nivelul producatorilor, cat si la nivelul farmaciilor, in detrimentul bugetului alocat programelor nationale si, in final, al pacientilor. Evolutia cheltuielilor cu medicamentele in perioada 2007-2009 este cat se poate de ilustrativa in acest sens. Investigatiile Consiliul Concurensei arata cum in cadrul programului national de diabet cheltuiele cu antidiabeticele orale si insuline au crescut cu 55% la o crestere a numarului de pacienti tratati de doar 23%. De-a dreptul socant este programului de oncologie unde o marire a numarului de pacienti de 15% a echivalat cu o exploxie a cheltuielilor de 111%.
In concluzie, in conditiile in care atat pretul cat si cantitatea sunt practic scapate de sub control, apar cheltuieli enorme cu medicamentele care conduc la depasirea bugetului suportat de CNAS. Blocajul financiar duce la prelungirea termenelor de rambursare si la cresterea datoriilor neonorate. Lipsa de lichiditati se intinde astfel pe intreg lantul productie-distributie, avand ca efect inchiderea de farmacii si chiar lipsa din farmacii a anumitor medicamente. In acest fel, se ajunge paradoxal la distrugerea argumentului principal pentru adoptarea acestui sistem, acela al cresterii accesului la medicamente.
RECOMANDARI:
1. Introducerea unui sistem eficient de control al pretului pentru medicamentele din cadrul programelor de sanatate. Aceasta se poate realiza fie prin decontarea de catre CNAS doar a pretului celui mai ieftin produs din Lista (in cazurile in care exista mai multe medicamente cu aceeasi substanta activa), fie prin obligatia farmacistilor de a elibera medicamentul cel mai ieftin.
2. Incheierea unor contracte cost-volum intre CNAS (platitor) si producator/distribuitor prin care se stabileste un pret al medicamentelor pentru un anumit volum de vanzari, urmand ca pretul sa scada pe masura ce volumul creste. Astfel, riscul depasirii bugetului se imparte intre CNAS si producatori, acestia din urma neavand interesul sa incurajeze prescrierea excesiva a unui medicament. In acest sens, ARPIM propune incheierea unor acorduri de volum si taxarea cu 50% a depasirilor mai mari de 15% fata de limitele agreate.
La 1 ianuarie 1999, a luat fiinta “Agentia Nationala a Medicamentului” care are atributii in reglementarea si controlul calitatii medicamentului in Romania condusa de Presedinte BODA DANIEL fiul MACANITORULUI POLITIC gusat IOSIF BODA. Analizati ce structura organizatorica are aceasta Agentie , nici cea mai mare organizatie de pe glob nu are atatea departamente, directii, servicii, birouri, etc care inglobeaza personal cat un mare minister platit din bani publici. Verificati averile celor din Agentie si a rudelor acestora sunt uluitor de mari. Ei sunt aranjorii blaturilor cu achizitiile de medicamente la preturi supraevaluate de mii de ori.Ce au facut serviciile si organele judiciare ale statului care aveau sarcina sa previna si sa combata coruptia din acest sector vital “sanatatea”. FURATI cat puteti cei fara de dumnezeu ca POPORUL DOARME.
Medicamentele generice au fost inventate acum cel putin 20 de ani, cat a durat patentul lor. Ai mult mai multe sanse sa ajuti un bolnav de cancer cu un produs nou, iesit de doi-trei ani pe piata. De aia sunt atatea medicamente scumpe in programele mari de sanatate si e normal sa fie asa. Nu poti avea generice in oncologie sau post-transplant, pe termen lung cheltuielile sunt mai mari, iar numarul de vindecari/remisii scade.
Ca ar fi nevoie de licitatii, control anti-spaga e total adevarat. In sanatate mafia e aproape la fel de mare ca cea din justitie. Sunt multi bani la mijloc, iar producatorii si distribuitorii sunt vulturi. Si spagile sunt asa de mari ca te ia ameteala.
Dar politica medicamentelor originale pentru programele mari de sanatate e corecta.
Analiza parea promitatoare, insa daca cunosti cum functioneaza sistemul de prescriere si eliberare a medicamentelor din programele nationale realizezi ca autorul analizei SAR nu este tema. Trece razant pe langa realitatea sistemului, stie ceva despre compensare si denumirea substantei active din medicament, folosita la prescrierea retetelor, insa cam aici se termina expertiza.
Autorul poate verifica pe site-urile de specialitate ca pacientului cronic i se prescrie un medicament cu DSA nu numele de piata. Compensarea 100% se face la cel mai ieftin produs comercializat pe piata cu aceeasi substanta activa. Sistemul permite ca doi pacienti cu aceeasi boala si prescriptie medicala sa poata sa ridice de la farmacie doua medicamente diferite dar cu aceeasi susbstanta activa – unul poate sa nu plateasca nimic, daca cumpara medicamentul de referinta, altul poate sa plateasca diferenta, daca vrea un alt medicament, sa spunem medicamentul original pentru perioada de monopol al patentului a expirat. Pacientii pot, prin urmare, sa decida impreuna cu medicul daca sa isi administreze tratamentul cu medicamentul de referinta sau sa mai puna ei o diferenta pentru cel mai bun medicament de pe piata, cu aceeasi substanta activa ca madicamentul ce are pretul de referinta.
Acelasi autor ar fi putut sa se infraneze in a lansa propuneri cum ar fi extraordinara solutie a medicamentelor generice. Exista studii care arata ca pe aceeasi piata nivelul de bioechivalenta intre doua medicamente cu aceeasi substanta activa (sa spunem cel mai ieftin generic si originalul) de regula exista diferente apreciabile. Asta se intampla chiar si pe piata medicamentelor din SUA unde FDA este foarte atenta. Autorul ar fi putut sa se intrebe cand s-a facut ultima verificare a bioechivalentelor si care sint limitele intre care aceste bioechivalente pot varia. Cat de mari sint aceste limite comparativ cu limitele stabilite pentru bioechivalente in alte state din UE si Am de N?
Discutia este lunga si, din pacate, autorul o trateaza superficial, aratand ca nu prea cunoaste realitatea din sistemul medical din Romania.
Nu ar strica o documentare mai riguroasa, pentru ca altfel organizatia isi da cu firma-n cap.
Next!
O intrebare retorica, acest AUDIT competent, dar si de buna credinta, ar trebui cunoscut si in paralel cu acelea platite cu sume semnificative de min. sanatati si cnas. Aici este una din cheile actualei stari de lucruri din ro.
De ce mai platesc bani pentru sanatate?Pentru ca daca mergi la spital(spitalul din Podu-Turcului,jud:Bacau) se cere:-35 ron,pentru completarea fisei de internare+10 ron pentru fiecare zi de internare iar la urgenta te costa 10 ron-glicemia,7 ron-tensiunea,10ron-tetanosul.10 ron-pansamentul etc…..iar daca boala vine dupa 15 a lunii nu mai sunt gratuite sau compensate.Unde este contributia platita de mine?
Singur
Marea problema cu CNAS este ca desi se finanteaza din banii angajatorilor si angajatilor, acestia nu au niciun control asupra lor. Statul trebuie sa DISPARA ca administrator al casei (singura sa reprezentare ar trebui sa ramina cea ca angajator). Casa trebuie condusa de un consiliu de administratie numit de o adunare generala paritara (sindicate plus patronate), ales de membrii casei. Consiliul negociaza apoi prestatiile medicale cu asociatiile medicilor si medicamentele. Asta e una. In al doilea rind trebuie liberalizata piata, iar oamenii sa hotarasca la ce casa vor sa cotizeze. Acum esti pus in situatia in care si daca ai o asigurare privata tot nu scapi de plata la CNAS (sau celelalte impuse de stat, gen OPSNAJ).
de as putea as luat pe cei implicati si i-as duce in Turcia sa vada cum se inteleg cele legate de sanatate; dar nu la nivel oficial ci la unul particular, al omului de rand…..