Pana acum macar atat trebuie sa ne fie clar: Romania este cea mai ruseasca tara din Uniunea Europeana.
Alexei Navalny, blogerul care a adus lumea in strada in Moscova pentru a protesta impotriva dictaturii putiniste, a caracterizat partidul unic din imperiu drept “un partid de infractori si hoti”. Cine se mai indoieste in acest moment ca partidele din Romania, oricare ar fi ele, sunt altceva decat niste partide de infractori, hoti, si incompetenti este un naiv incurabil…
De cand stim asta cu siguranta? De cand uslasii propun plagiatori si masluitori in guvern si nu mai prididesc sa strice putinul bun facut de cei dinaintea lor…De cand promisiunile de reforma ale PDL s-au risipit in vant ca frunzele de toamna… De cand Emil a fost invins de “structuri”… Si asa mai departe pana la momentul Iunie 1990 cand ni s-a spus ca albul e negru si negrul e alb, iar noi (statistic vorbind) am inghitit hapul…
Pentru mine, marea intrebare la care inca nu am un raspuns de peste zece ani incoace, este:
“Se poate face reforma educatiei cu partide de infractori, hoti si incompetenti?”
Aceasta intrebare are ramificatii atat de adanci incat ele patrund pana la sufletul poporului nostru napastuit, daca o mai fi ramas ceva din el… De aceasta intrebare depinde daca fii nostrii vor fi liberi sau, la fel ca noi astazi, robii unei clase de ciocoi care praduiesc tara, legitimati de “elite”, intelectuali vanduti pe cativa arginti…
***
Daniel Funeriu a reprezentat sperantele de curatire a unei tari cu gandul la fii si nepotii acesteia, iar investirea sa ca ministru al Educatiei a fost sansa unica (?) a unei generatii: generatia Pietii Universitatii. Luciditatea obtinuta prin focul Pietii si urmarile tragice ale acesteia nu au dus numai la dispersarea in lume a multor romani, ci si la lansarea unor initiative civice de anvergura pentru innoirea Romaniei…
Daniel Funeriu nu a cunoscut revolutia si contra-revolutia, fiind deja in Occident. Dar multi dintre noi, inclusiv subsemnatul, am avut incredere ca va intelege miza la care s-a angajat. Dupa catastrofa numita Marga care a introdus invatamantul de masa fara o reforma a academicului, avand se pare in cap doar imbogatirea peste nopate a unor cinici din universitati de stat si buticuri private… Dupa Miclea cel viteaz invins si el de structuri… Dupa interludiile de buna comedie numite in popor cu “simpatie”: Adormitei, Hardau, Dublu Anton, Tanathasiu… Dupa catastrofa nationala “dezmierdata” Abramburica… Dupa toate aceste gafe, unele mai uriase decat altele, dupa distrugerea si hotirea fara precedent a sistemului de invatamant si cercetare, Daniel Funeriu nu putea decat sa faca o figura buna… Pe acest fundal intunecat, Daniel Funeriu ne apare ca un print pe cal alb…
Dar cat de Bun este Bun? Si cat din acest Bun ramane cand incheiem conturile?
Intrebari legitime la care nu puteam sa dam un raspuns informat mai devreme decat acum… Dar acum a nu incerca sa schitam macar acest raspuns, ar fi o mare eroare. Cei ce nu invata din trecut sunt condamnati sa-l repete…
Voi incerca pe parcursul acestei veri pana la alegerile din toamna (daca acest blog va mai fi activ sau voi mai putea scrie pe el pana atunci – daca nu, in alte locatii pe internet si presa scrisa) sa analizez in detaliu aspectele la vedere si mai putin stiute ale acestei reforme. Voi incerca din rasputeri sa fiu obiectiv, asa cum trebuie sa fie un jurnalist, fie el si bloger, amator si acela.
Reinnoiesc aici apelul facut catre public sa ma ajute cu informatii. Ma gandesc in primul rand la “whistle-blowers” care au fost activi in administratia Funeriu si care avand cap pe umeri, isi dau seama ca loialitatea fata de o persoana este mai putin importanta decat loialitatea catre societate…
Si fac inca un apel, acum public, dupa ce l-am facut pentru unele persoane in mod direct.
Catre arhitectii principali ai reformei Funeriu, grup care include in afara de fostul ministru, pe Dragos Ciuparu (sef ANCS), Razvan Florian (consilier ministerial), Alexandru Babes (sef CNCS), Marius Andruh (sef CNATDCU).
Domnilor, va rog sa impartasiti direct publicului din experienta prin care ati trecut. Ce credeti ca ati facut bun, ce greutati ati intampinat, ce credeti ca va ramane in urma dumneavoastra, ce credeti ca ati face altfel daca vi s-ar mai da o a doua sansa? After all, ministrii si functiile publice va cer sa fiti deschisi catre cei care v-au platit salariile si au investit sperantele in voi!
Pana data viitoare, sa auzim numai de bine.
Mai multe cititi pe: Per aspera ad astra
OUG 75/2005 aprobata prin LEGEA 87/2006 privind ASIGURAREA CALITATII EDUCATIEI este un exemplu de incompetenta si diletantism generatoare de mimetism, confuzii, simulacre, birocratie, deci DE ENORMA INEFICIENTA.
Dupa 6 ani de aplicare a prevederilor acestei legi, orice scoala si universitate de la noi poseda sute de exemple demonstarnd aceasta afirmatie.
Mai jos sunt prezentate extrem de concis observatiile trimise de FUNDATIA ROMANA PENTRU PROMOVAREA CALITATII atat MECT si Presedintiei cat si membrilor celor doua comisii parlamentare de profil, dar… DEGEABA!
1. „Asigurarea calităţii” se practică de mulţi ani în alte domenii ale economiei naţionale româneşti (industrie, construcţii, unele servicii, etc.) fiind, în general, voluntară dar şi standardizată la nivel internaţional… În consecinţă, ea nu face obiectul unor legi speciale… Acest demers – care vizează generarea încrederii în anumite produse/ servicii oferite de anumiţi furnizori – este substanţial mai eficace şi eficient decât bine cunoscutul demers „controlul calităţii” (confundat de regulă, în România, cu „inspecţia”) prin care se identifică problemele calităţii (la „inspecţie”) şi se stabilesc şi înlătură cauzele (la „controlul calităţii”)… Din păcate, până în anul 2005, doar cca 1% din agenţii economici din România au reuşit să implementeze şi să certifice un sistem de management/ asigurare a calităţii în organizaţiile lor.
2. În domeniul educaţiei “asigurarea calităţii” este cerută/ impusă de UE şi, deci, este obligatorie, fiind reglementată la noi prin lege ce are prevederi corelate cu standardele, procedurile şi practicile europene… Se vor putea realiza astfel sensibilizarea şi conştientizarea noilor generaţii precum şi a factorilor de conducere din educaţie cu privire la rolul şi importanţa calităţii dar şi la conceptele, principiile, tehnicile, metodele şi instrumentele specifice managementului calităţii, contribuind astfel la crearea şi dezvoltarea culturii europene a calităţii în România.
3.Actualele reticenţe şi rezistenţe faţă de prevederile acestui proiect de lege se explică în mare parte prin lipsa sau insuficienţa educaţiei – oferite de şcolile noastre de toate gradele – în domeniul managementul calităţii, la cvasi-totalitatea celor implicaţi.
4. Considerăm că, în forma sa actuală, proiectul de lege nu-şi poate atinge scopul datorită persistenţei a MULT PREA numeroase confuzii, neclarităţi, lacune şi necorelări de ordin conceptual şi principial precum şi datorită promovării unor raporturi instituţionale contraproductive ce nu vor face decât să sporească birocraţia existentă, conducând practic la o eventuală aplicare formală a acestei noi legi
PENTRU DETALIEREA SI EXEMPLIFICAREA DEFICIENTELOR DE MAI SUS POT PUNE LA DISPOZITIA CELOR INTERESATI – NUMAI PIN EMAIL – MAI MULTE ARTICOLE SI COMUNICARI PUBLICA
O initiativa foarte buna! Aveti aprecierea mea!