La cum arată master planul de transporturi, până în 2020 vom avea trei „rețele” de autostrăzi, câte una în fiecare regiune istorică, neconectate între ele.
Ministerul Transporturilor a ieșit cu o listă de priorități în construcția tronsoanelor de autostradă (aici) exact în ziua prezentării raportului Societății Academice din România, care cerea clarificarea listei respective, ierarhizarea în funcție de banii europeni și asumarea prin larg consens politic. Felicitări pentru sincronizare sau pentru promptitudine, după caz!
În acest moment însă lista nu este nici clară (criterii există, dar rezultatul aplicării lor dă rezultate greu de înțeles), nici ierarhizată în funcție de banii europeni și nici asumată politic. Asta a făcut ca de toate planurile de până acum să se aleagă praful, ca un întreg proiect uriaș – Bechtel – să fie plătit aproape integral și făcut aproape deloc, ca o parte din banii alocați de UE să fie pierduți și ca nici acum să nu avem măcar lucrări începute acolo unde este important.
Problemele din noua listă sunt în mare parte aceleași care au dus la situația de acum – este stabilită prioritatea înaintea surselor de finanțare, iar autostrăzile peste munți, cele mai dificile, sunt lăsate pentru ceva mai târziu.
De exemplu: Proiectele din Moldova, unde până acum nu s-a construit nici măcar un kilometru de autostradă, sunt clasificate prioritar. Însă după ce se vor pune în practică va rezulta o „rețea” bizară și destul de puțin funcțională, cu două tronsoane în T: unul de la Bacău la Pașcani și altul de la Iași prin Pașcani la Târgu Neamț. Nici una dintre conexiunile mai departe nu are încă finanțare, în cazul fericit că măcar duce undeva. Segmentul Bacău-Brașov, care ar lega teoretic Moldova și de București dar mai ales de Europa este mai jos pe listă (deși străbate munții deci construcția durează mai mult) iar oportunitatea sa depinde la rândul ei de segmentele Sibiu-Brașov-Ploiești, care la rândul lor sunt în controversă și încă mai jos pe listă.
Posibila conexiune Târgu-Neamț – Târgu Mureș este prevăzută pentru un viitor îndepărtat, are un cost estimat uriaș, de peste 12 miliarde de euro (ar fi cel mai ambițios proiect de infrastructură din istoria României după Canalul Dunăre-Marea Neagră) iar de la Târgu Mureș din nou nu este clar ce se întâmplă, pentru că cea mai mare parte din fosta „autostradă Bechtel” a dispărut de mult din orice fel de listă, de priorități sau nu.
Cum ar arăta „rețeaua” de autostrăzi la mijlocul (îndepărtat oricum) al unui astfel de master plan? Ar fi de fapt trei rețele mai mici, câte una în fiecare regiune istorică și care comunică între ele doar prin vechea rețea de drumuri naționale cu o bandă pe sens.
Lucrările pentru Pitești-Sibiu, care în mod normal trebuia să fie gata sau aproape gata și unde se știe din experiență cât de alunecos la propriu este terenul încă nu au început.
Comarnic-Brașov este deocamdată doar o inginerie financiară teribil de scumpă și a cărei continuare spre Ploiești este oricum neglijată – undeva spre sfârșitul listei de priorități.
Iar legătura Sibiu-Brașov-Bacău, oportună de altfel, nu are finanțare europeană și asta nu pentru că ar fi Comisia Europeană inflexibilă, așa cum sună mitul, ci pentru că toate cererile de ajustare a tronsoanelor care vin dinspre partea română sunt în mod real fundamentate nu pe calcule strategice sau măcar nevoi urgente, ci pe cum să ocolească mai bine procedurile stricte dar transparente de atribuire.
Faptul că există astăzi această listă este oricum un pas, mai bun decât nimic. Următorul pas necesar ca România să aibă măcar o autostradă (că acum are doar segmente de drum cu profil de autostradă, dar nimic care să străbată țara de la un capăt la altul) este simplu: traversați cât mai repede Carpații!
O uriasa aiureala, noroc ca va ramane doar pe hartie!