Acest material este un semnal de alarmă, un apel la rațiune, logică și înțelepciune, care are ca subiect art.1326, alin.(3), din Noul Cod Civil, un TEXT DE LEGE, “FĂRĂ – DE – LEGE”, care, în forma actuală, poate afecta viața oricărui cetățean!
Parafrazând îndemnul “Dăruind, vei dobândi!”, lăsat peste timp, cu litere de suflet, de Nicolae Steinhardt, am spune că un stat de drept, prin legile care-l guvernează, dăruind dreptate, va dobândi respectul cetățenilor săi. Deoarece conceptul de LEGE are implicită ideea DREPTĂȚII, judecății corecte, în spiritul democratiei, statului de drept și nu în ultimul rând, al bunului simț.
În legislația românească, apariția Noului Cod Civil a reprezentat un pas înainte prin corectarea multor situații conflictuale în raporturile cetățeanului contribuabil cu Justiția. Este partea frumoasă a lucrurilor, este aplicarea civilizatului dicton “captatio benevolentiae”.
Același Nou Cod Civil, ne pune în situații cel puțin stânjenitoare, dacă nu penibile, atunci când trebuie să judecăm formulările unor articole care intră în contradicție cu gândirea firească, cu spiritul de dreptate și, repet, bunul simț.
Un exemplu elocvent este art.1326 din Noul Cod Civil, în care legiuitorul a avut inițiativa unor prevederi referitoare la Actele unilaterale supuse comunicării.
Dacă primele două alineate ale articolului sunt logice și inteligibile pe orice nivel de pregătire, ultimul alineat, al 3-lea, ridică semne de întrebare majore din punct de vedere al logicii și interpretării în spiritul dreptății actului de justiție.
Iată cum este formulat acest articol care stabilește momentul de la care un act unilateral produce efecte, ca urmare a comunicării lui:
(3) Actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care NU îi sunt imputabile.
Această formulare a alin. (3), art.1326, Noul Cod Civil, coroborată cu alte dispoziții legale referitoare la actul unilateral, care, însă, nu specifică și modalitățile de comunicare ale acestuia (spre ex. art. 77 din Codul Muncii), lasă deschisă posibilitatea unor situații cu multiple interpretări care, pentru cetățeanul în cauză, pot fi considerate abuzive, în contradicție cu conceptul statului de drept, al democrației și fără nicio reținere, cu bunul simț.
Acest alineat ridică semne de întrebare majore din punct de vedere al logicii și interpretării în spiritul dreptății actului de justiție, favorizând încălcarea drepturilor cetățenilor în raportul dintre aceștia și sistemul instituțional.
Actul unilateral supus comunicării poate fi orice act emis de o autoritate, trimis cetățeanului, cu confirmare de primire, printr-un serviciu de comunicare (poștă sau alt serviciu de curierat) prin care acestuia i se aduce la cunoștință fie că are obligația de a face ceva, fie că are de suportat o anumită consecință.
De la caz la caz, cetațeanul, în deplină cunoștință de cauză, are posibilitatea de a reacționa în consecință: fie să conteste actul unilateral, fie să-l accepte.
Să ne gândim că cetățeanul este în incapacitate temporară de muncă (internat în spital, motiv neimputabil lui) și poștașul nu-l găsește acasă să-i înmâneze personal scrisoarea recomandată, cu confirmare de primire, prin care i se comunică actul unilateral.
Cetățeanului i se lasă sau nu i se lasă un aviz de de înștiințare, prin care este invitat să-și ridice de la oficiul poștal scrisoarea.
Cetățeanul poate găsi sau nu poate găsi acel aviz.
Poate afla sau nu poate afla la timp că are de ridicat ceva de la oficiul poștal.
Poate fi decăzut din dreptul de a contesta acel act, datorită momentului care poate fi tardiv.
Cert este că prin acest art.1326, alin.3, din Noul Cod Civil, se consideră că actul produce efecte de la momentul la care i-a fost comunicat, indiferent dacă cetățeanul a primit sau nu a primit efectiv comunicarea actului.
Putem fi de acord cu aplicarea acestui text de lege, în situația în care un cetățean nu a putut lua act de comunicarea unui act unilateral din motive care nu-i pot fi imputabile?
Putem fi de acord cu acest paradox creat de o lege care stabilește că cetățeanul a făcut ceva ce de fapt nu a făcut?
Că acesta a luat la cunoștință de ceva ce de fapt nu a luat la cunoștință, culmea, din motive care nu-i sunt imputabile acestuia? Tocmai în situația în care tot legea confirmă că nu există rea credință sau rea voință din partea cetățeanului?
E corect, e drept, să se considere că actul unilateral a produs efecte juridice chiar în situația în care cetațeanul nu a putut lua la cunoștință de comunicarea acestuia din motive care nu-i sunt imputabile?
Din păcate, instanța aplică asemenea “prevederi” legislative, “creații” ale unor minți ce par mai puțin “luminate”… Oare sunt acelea care doresc să înfrângă logica, să sfideze bunul simț, să distrugă destine umane, care nu răspund pentru ceea ce fac…?
La acest moment sunt procese pe rol influențate de acest articol de lege, iar oamenii sunt nedreptățiți și ”executați” pe bandă rulantă de instanțele de judecată!
Mai poate fi vorba de dreptate, de respect pentru lege, atunci când justiția își motivează hotărârile cu art.1326, alin.(3), din Noul Cod Civil?
Cât de injust și revoltător este să fie impus, printr-o lege, un asemenea abuz.
Prin aplicarea art. 1326, alin.(3), din NCC, justitiția “oarbă” împarte nedreptate în loc de dreptate!
Pe baza acestor raționamente, modificarea acestui art. 1326, alin.3, NCC, devine o măsură cu rol sanitar!
E imperios necesară o revizuire atentă și responsabilă a art.1326, alin.3), din NCC, cât timp prin aplicarea abuzivă a lui SUNT MODIFICATE RADICAL DESTINE UMANE.
În tabelul de mai jos, pentru facilitarea analizei comparate, avem forma actuală a art.1326, alin.(3), modificarea propusă a art.1326, alin.(3), NCC.
|
Forma actuală Art.1326, alin.(3), Noul Cod Civil |
Propunere modificare Art.1326, alin.(3), Noul Cod Civil |
| Actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoștință de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile. | Actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge nemijlocit la destinatar, cu excepția situației în care acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile. |
Numai printr-o “vaccinare” corespunzătoare, prevederile legislative “bolnave” vor fi “însănătoșite”, cetățenii având astfel garanția funcționării statului de drept, iar statul, la rândul lui, va arăta cetățenilor săi că dăruind dreptate își dorește respectul lor.
Avem încredere că publicarea acestei situații, va trezi interesul organismelor abilitate care vor repune lucrurile în firesc, printr-o inițiativă legislativă care va conduce la o revizuire atentă și responsabilă a acestor dispoziții legale.
Poate vreun jurist sa-mi explice aceasta aberatie? Eu pur si simplu nu inteleg. Adica daca cineva iti trimite o hotarire judecatoreasca pe care nu o primesti – ca poate nu erai acasa, ca poate… pierzi dreptul de apel? Chiar asa? Ceva sigur trebuie sa fie gresit aici!
Asist la un amalgam de idei neconstruite juridic, fără cunoaşterea legii.
Textul legii nu este deloc aberant (subscriu comentariilor d-lui Vlad).
Codul civil se aplică numai actelor juridice civile, nu actelor emise de autorităţile publice.
Actul juridic unilateral, la care se referă art.1326 C.civ., este un act eminamente civil, adică un act care se încheie de către particulari sau de către profesionişti cu privire la drepturi de care ei pot dispune (cum , fiind exclusă aplicarea acestui articol actelor de putere ale autorităţilor şi instituţiilor statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
ATENŢIE : actul juridic unilateral nu îl obligă pe destinatar, ci doar pe acela care l-a emis (cu excepţiile de rigoare, cum ar fi cele în materia încheierii contractelor la distanţă, adică între persoane care nu sunt prezente la momentul încheierii).
Acte civile unilaterale sunt testamentul, promisiunea unilaterală de a se obliga, stipulaţia pentru altul şi multe altele.
Unele acte civile unilaterale trebuie comunicate celui interesat : spre exemplu, cedarea de către creditor a creanţei trebuie notificată debitorului pentru a produce efecte faţă de acesta. Este indiferent dacă cesiunea (care, în raporturile creditor – debitor, este un act unilateral al creditorului) a şi fost cunoscută de destinatar, fiind suficient să se facă dovada comunicării – m-am referit la cesiune pentru că este una din cele mai cunoscute operaţiuni în materia creditelor bancare.
Efectele comunicării se produc numai atunci când actul unilateral constituie drepturi şi obligaţii faţă de care destinatarul comunicării nu se poate opune (alt exemplu : rezilierea de către chiriaş a contractului de închiriere trebuie doar notificată proprietarului, fiind lipsit de importanţă dacă acesta a şi luat cunoştinţă de ea deoarece denunţarea unilaterală a contractului de închiriere nu presupune acordul proprietarului.
Comunicarea unui act administrativ are alte reguli (este prea mult de explicat, consultaţi un avocat).
Comunicarea unor decizii fiscale are o procedură de comunicare detaliat reglementată de Codul de procedură fiscală.
Textul art.1326 C.civ. nu se referă nici la comunicarea hotărârilor judecătoreşti, care se face potrivit Codului de procedură civilă.
Faptul că o persoană lipseşte, din orice motive, de la domiciliu şi nu a recepţionat comunicarea, nu poate constitui un motiv de lipsire de efecte a comunicării. Orice persoană are obligaţia să-şi administreze chestiunile personale astfel încât să poată fi în măsură să răspundă oricăror provocări juridice.
În fine, dacă destinatarul dovedeşte că a fost în imposibilitate obiectivă (internare în spital etc.) de a primi comunicarea, el poate cere repunerea în termen dacă de data comunicării sunt legate anumite termene pe care trebuie să le respecte. Cererea de repunere în termen trebuie făcută, de regulă, în 15 zile de la data la care a începat cauza obiectivă pentru care a fost depăşit termenul.
Cred că deja am intrat în prea multe explicaţii într-o chestiune pe care, oricum, am explicat-o simplificând multe noţiuni şi reguli.
Concluzia : art.1326 alin.3 C.civ. nu este o lege fără-de-lege!
Domnule Popa apăraţi un text de lege care, în forma actuală, e clar “fără-de-lege”! Aş putea adăuga faţă de ce a scris autorul articolului, că acest text de lege este “an-s contra legii”
Incredibil! Incredibil! Si totusi e realitate… care ne afecteaza! Cum e posibil asa ceva? Legea sa stabileasca c-ai facut ceva cand n-ai facut ?!? C-ai luat cunostinta de comunicarea actului cand n-ai luat? Tari de tot “juristii” astia care au comis-o :((((
sustin aceasta modificare. Orice modificare pentru a taia din opresiunea statului asupra propriilor cetateni este binevenita
Codul civil introduce teoria „recepției” în dreptul civil român, soluție propusă și în propunerile moderne de codificare a dreptului contractelor. În acest sens, a se vedea doar art. 1.10(2) din Principiile Unidroit 2010. Articolul 1326 nu e singular și trebuie observat și art. 1186 (1) din Codul civil, spre exemplu. V-aș sugera să deschideți o carte elementară de drept civil înainte de a veni cu propuneri care ar întoarce dreptul românesc în timp.
Ba din contra, acest articol modificat va pune STOP multor abuzuri! Asta trebuie sa echivaleze cu “pasul” inainte pentru dreptul romanesc! Dar dv. sunteti specialist, iar prin reactia avuta in postare, aratati, ca si alti “specialisti” care au postat, ca sunteti deranjat… Asta e, se mai prind unii/altii de “smecheriile” specialistilor, bine camuflate sub haina “bunelor” intentii ale progresului dreptului romanesc…Daca v-ati lasa putin deoparte cartile si ati vizita salile de judecata, ati descoperi cat de original este interpretat acest art. 1326, alin.3, in practica instantelor…
Am patit deja ceva similar, din cauza evidentei eronate a adresei mele,cei de la fisc mi-au blocat conturile,unilateral…Eram <> ,de mai multi ani,in urma unor recalculari la sfarsit de an,aproape 200 ron, ei aveau scanate toate expedierile avizelor,cu adresa total gresita…Penalitatile insa,erau mult mai mari (aprox 700 ron..)..Dupa ce le-am dovedit, cu buletinul in fata, care este adresa corecta, au inteles totusi, nu am mai achitat penalitatile… Cu riscul de a <>,fara a fi jurist, consider ca trebui cautate si celelalte articole din codul civil,mi-e teama ca sunt multe incalcari ale logicii si respectului fata de cetatean…Nu ma mir ca trebuie sa <> efectiv online o hotarare judecatoreasca,prin posta sosesc dupa expirarea termenului legal de contestare,de exemplu…Si pot fi cazuri grave,cu urmari dezastruoase…
Subscriu pentru modificare. Cred ca ar trebui sa fie doar cu dovada primirii, fara, din situatii neimputabile , deoarece si aceasta exprimare se interpreteaza.
Eu am patit asa ceva pe penal, si nu mi s-a mai dat dreptul sa ma apar, ca nu am facut-o in termenul legal, cu toate ca parchetul nu a putut dovedi ca a timis rezolutia. Si astazi sunt executat silit, pentru o interpretare eronata a legii din partea parchetului. M-au hartuit 5 ani cu o fapta care nu exista, si pana la urma mi-au spus ca sunt un pericol social. De aici si pana la plata unor cheltuieli cu dosarul penal de 22400 lei, nu a mai fost decat un pas.
Legile sunt facute in asa fel incat sa nu poti sa te aperi, iar daca o faci , celce face abuzuri sa nu pateasca nimic.
Imi pare rau sa spun acest lucru, dar nu vad nici in urmatorii 20 de ani vreo schimbare in Romania.
Daca se schimba oamenii, acestia nu pot schimba sistemul deoarece prea multi fac avere pe spatele sistemului, si nu vor dori niciodata sa lase vaca de muls din mana.
Sunt deja in situatia executarii silite pentru 34000 lei (trei sute petruzeci de milioane vechi) ca urmarea a faptului ca adrese datand din anii 2004-2005, nu au ajuns la mine si s-au acumulat penalitati si majorari de peste 25000 . Anaf nu s-a ingrijit sa se asigure ca adresele au ajuns, dar cand suma a crescut la asemenea valori a eusit sa-mi comunice ca voi fi executat. Din pacate n-am reusit nici in justitie sa anulez povestea, sau sa obtin amnistia fiscala asa ca acum sunt bun de plata! Este vechea inegalitate in fata justitiei intre stat si cetatean. Evident cetateanul este catalogat din capul locului drept infractor si nu i se respecta dreptul de a se opune hotararilor unilaterale emise de organele de stat. Romania nu va fi NICIODATA un stat de drept cat timp catateanul si statul nu vor fi egali in fata justitiei.
E înjositor şi umilitor faptul că există un astfel de articol de lege într-un cod de procedură al Justitţiei româneşti! Ministrul Justiţiei trebuie să facă demersurile in mod urgent către comisia parlamentară abilitata pentru a se repara urgent şi retroactv acest abuz infect la adresa cetăţeanului.
Da, e la fel cu Hotararea de divort obtinuta de sotul meu, care, profitand de neputinta mea de a ma prezenta ,ca parata,a spus tot felul de minciuni despre mine,pt ca vina sa fie”, comuna”desi el purta toata vina.
Si asa m-am trezit,dupa 30ani,FARA FAMILIE,indiferent cat m-am zbatut eu ,ulterior,sa dovedesc ca vina ii apartine in exclusivitate.
NU MAI AM NICI O INCREDERE IN ASA ZISA JUSTITIE!
Nu credeam sa vad asa un articol pe un site ca romaniacurata.ro ci doar pe site-uri de pseudojurnalism bulevardier. Au pus alti comendatori punctul pe I…. Da, are actualul Cod Civil multe elemente neclare sau criticabile, dar nu acel text e criticabil ca efecte…
Serios??? Sunteti chiar convins de afirmatia facuta? Nu are efecte abuzive? In acest caz, va relatez de pe bulevardul Nedreptatii, in cel mai autentic stil jurnalistic, ca instantele din RO au mai multa “imaginatie” negativa decat aveti dv. Va doresc, desi nu-mi place sa doresc raul nimanui, sa beneficiati de efectele “pozitive” ale acestui text de lege, foarte corect spus, “FARA-DE-LEGE”!