Sunteti un exemplu, doamna!

Nu faceti din mine un exemplu de lupta impotriva marii coruptii, spune doamna Monica Iacob Ridzi in fata unei adunari de deputati chemati sa ia o decizie in cazul sau. Judecand strict dupa refuzul parlamentului de a permite extinderea anchetei in cazul fostului ministru, s-ar putea spune ca apelul a avut ceva succes.

Doamna Ridzi are dreptate pe undeva. Sa ajunga exemplu intr-o tara care are atatia fosti ministri cu dosare nerezolvate e pe undeva injust. De ce tocmai ea? Nu sunt atatia inainte? Nu sunt fapte mai grave? Gainaria aia de la 2 Mai e asa de irelevanta, ca iti vine sa te intrebi de ce atatea institutii ale statului roman isi pierd vremea cu ea. Mai departe, am putea sa ne intrebam, dupa modelul Berlusconi, daca nu cumva procurorii si-au facut un hobby din a hartui tocmai oamenii de la putere, cei care sunt ocupati zilele astea cu binele popular. Anticoruptie in vremuri de criza? E aproape o sfidare.

Ceea ce nu pricepe doamna Ridzi – asa cum nici Adrian Nastase nu a priceput la vremea lui – este ca lumea nu se sfarseste la portile Parlamentului. Dincolo de zidurile alea, sunt multi oameni care vad, inteleg si nu sunt de acord. Si care nu uita. In fapt asta e principalul mecanism de aparare pe care cetatenii il au: sa nu uite. Sa nu o uite pe doamna Ridzi, asa cum nu trebuie sa uite nici voturile parlamentarului care ii reprezinta in astfel de cazuri.

Apelul fostului ministru e inutil. Maria Monica Iacob Ridzi este deja exemplu. Exemplu de sfidare publica, model de inadecvare politica, lectie de solidaritate politica imbecila.

PS: In caz ca aveti 2 minute libere zilele astea, poate nu ar fi rau sa trimiteti deputatului dvs. o intrebare, doua pe email. Dati-i un pic de gandit in perioada asta. Intrebati-l ce a facut pentru deblocarea acelui dosar sau de ce inca mai discutam despre o ancheta care ar fi trebuit sa se termine de mult? De ce nu le acorda judecatorilor sansa sa dea o sentinta? De ce parlamentarilor romani le e teama de exemple?