Articol realizat de Roberta Croitoru, parte din GIL Bacău. 

Așa cum majoritatea elevilor știu, transportul în comun este principala modalitate prin care se poate ajunge la școală fără a plăti o sumă de bani zilnic, cum ar fi pe taxiuri, uber sau bolt. Ca eleva navetistă, trebuie sa iau autobuzul 5 zile pe saptamana de 2 ori pe zi, sau dacă mai am treaba prin oraș, poate chiar de mai mult de 2 ori. 

Scriu acest articol pentru a povesti cum decurge o zi din viața unui elev navetist cuiva care nu are „prilejul” de a avea această experiență. 

Ziua mea începe în jurul orei 5 30, pentru a avea timp să fac tot ceea ce îmi propun înainte de școală și să mă pregătesc. Pentru a ajunge la timp la autobuz trebuie să plec la cel târziu 6 50 de acasă, ca sa completez drumul de 10 minute până în stație. În fiecare zi este o surpriza, oare am ajuns eu înaintea autobuzului sau a plecat deja? Lipsa unui orar fix al autobuzelor îmi dă adesea programul peste cap, în unele zile trebuie să alerg să-l prind, iar în altele aștept 10-15 minute pentru unul, în picioare pentru că stația de autobuz e plină și nu există loc unde să stai. 

Când într-un final ajunge un autobuz care mă duce unde trebuie, întâmpin a doua problema, aglomerația. Nu mă refer că este puțin înghesuit, ci la modul că nu există loc să te miști fără să lovești pe cineva și nu te poți ține de nimic ca să nu cazi. Vă puteți imagina frustrarea oamenilor atunci când, de nevoie, trebuie să recurgă la transportul în comun, și sunt prezentați cu condițiile astea. Așa că, în cele aproape 20 de minute care le fac până la destinație, trebuie să stau cu ghiozdanul în mână pentru a face loc celor ce coboară și urcă, posibil fără un suport de care să mă țin, cerându-mi scuze de la oameni pentru simplul fapt că trebuie să mă folosesc de autobuz și nu este loc și pentru mine. Dar, într-un final, ajung cu bine la școală și totul este roz. Cel puțin până trebuie să mă întorc acasă. 

După ce termin liceul, e cam aceeași poveste, programul „surpriza”, aglomerația, doar că acum mai intra în joc și vremea, iar fiindcă ne pregătim să părăsim vremea caldă și să intrăm în sezonul rece, pot menționa o alta problema și anume sistemul de climatizare, unele autobuze au, la altele deschizi sau închizi geamul. La pranz , după o zi caldă și obositoare, singurul lucru care îl vreau este să mă bucur de niște aer proaspăt și răcoare, care sper să le găsesc în drumul spre casă, dar spre dezamăgirea mea, nu e așa. Îngrămădeală și aerul închis îmi ucid orice speranță de a simți chiar și cea mai mica briză pe piele. Măcar iarna putem spune că atunci când sunt mulți oameni în autobuz ne ținem de cald între noi.

 Iar a doua zi, o iau de la capăt.  

Ce soluții propunem noi? Să se facă un program clar al autobuzelor, care să se respecte, să mai intre în circulație câteva autobuze și să se doteze sau să repare sistemul de climatizare, iar dacă nu cerem prea mult să se pună măcar 2 bănci în fiecare stație de autobuz. 

Este timpul să realizăm că foarte mulți oameni depind de transportul în comun, așa că este vital să le oferim niște condiții mai bune, pentru a menține comunitatea fericită. 

Proiectul este derulat de Societatea Academică din România, în parteneriat cu Asociația Act For Tomorrow și Vellenes Fellesorganisasjon și beneficiază de o finanțare în valoare de 249.989 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.