Articol realizat de Iuliana Paunescu, voluntar în cadrul GIL Deva.

Reziliența reprezintă un proces complex care are ca rezultat adaptarea cu succes la dificultățile întâmpinate de-a lungul vieții, mai concret, ca adaptare flexibilă la ceea ce se întâmplă unei persoane, din punct de vedere emoțional, mintal, comportamental, aducând cu sine o creștere personală profundă.

Studiile de specialitate  evidențiază faptul că reziliența se poate construi cu pași mici: gestionând bine situațiile de stres minor, persoanele reușesc să treacă peste crizele critice cu ușurință, observându-se o evoluție atât pe plan personal, cât și profesional.

Prin raportare  la sistemul de educație în școală, rezilienţa educaţională constituie o necesitate într-o societate în care elevii se confruntă cu o varietate de situaţii care le afectează dezvoltarea şcolară şi profesională – de la factorii de risc individual până la cei de sistem. S-a observat că elevii care dețin competențe de rezilienţă educaţională sunt cei care reuşesc să îşi menţină motivaţia de învăţare şi o performanţă şcolară ridicată, chiar dacă sunt prezente condiţiile de risc care îi situează într-o poziţie de vulnerabilitate şi eşec şcolar. Ei au capacitatea de a se readapta la o nouă normalitate după parcugerea unor experiențe cu un puternic impact emoțional. 

Au fost identificați factorii care au o contribuție în ceea ce privește adaptarea la evenimentele negative din viață, și anume:

• modul în care o persoană privește lumea și se raportează la aceasta
• disponibilitatea și calitatea resurselor pe care le are
• strategii proprii de gestionare emoțională și comportamentală

În aceeași manieră profesionistă, au fost evidențiate caracteristicile persoanelor reziliente:

• conștientizarea emoțiilor –înțeleg de ce simt ceea ce simt, se reglează emoțional mai bine și reacționează pozitiv în fața unor emoții negative.
• perseverența – sunt determinate și orientate spre obiective, spre acțiune, spre atingerea obiectivelor. 
• au un locus de control intern – au o viziune realistă asupra vieții, sunt mai orientate spre soluții, decât spre probleme, considerând a deține controlul propriei vieți.
• au simțul umorului dezvoltat – percep/ privesc orice situație de amenințare drept o oportunitate.

Factorii care pot influenţa formarea competenţelor de rezilienţă educaţională înregistrează în primul rând importanţa familiei în formarea competenţelor de rezilienţă prin satisfacerea nevoilor primare ale copilului (alimentare, îmbrăcare, igienice etc.), urmată de satisfacerea nevoilor sociale ale copilului/relaţionare cu alţii, integrare socială etc.) și nu în ultimul rând, asigurarea de suport emoţional necondiţionat copilului.

Foarte importante sunt reperele privind sprijinirea școlilor pentru a le spori reziliența și pentru asigurarea continuității procesului educațional în situații de criză, pentru a oferi servicii de educație calitative atât în cazul învățării în clasă, cât și la distanță, cu scopul consolidării unei comunități reziliente.

De actualitate sunt cele două modele pentru formarea competențelor de reziliență educațională la elevi și profesori, respectiv  Modelul Henderson & Milstein pentru dezvoltarea rezilienţei educaţionale la elevi (2003), și Modelul formării competenţelor de rezilienţă la profesori (Elena Aquilar, 2018), vizând activitățile specifice pentru formarea acestor competențe la principalii factori implicați în actul educațional. 

Prin strategii didactice flexibile de predare/ învățare/ evaluare abordate la clasă, se reflectă modul în care un profesor își înțelege rolul în acest proces important, determinându-i stilul și direcția de organizare (…) având o influență extraordinară asupra felului în care predă: propriile concepții îi vor influența modul în care proiectează viitorul elevilor( Gary D. Fenstermacher, Jonas F. Soltis, Approaches to teaching). Există mai multe strategii care pot ajuta la dezvoltarea rezilienței, cum ar fi construirea rețelei de suport social, practicarea unei gândiri pozitive, menținerea unui stil de viață sănătos, gestionarea stresului și dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor. Analizarea profilului comportamental al unui profesor cu deschidere spre educația pozitivă, conform Proiectului Character Lab este utilă pentru starea de bine și puterea de reziliență a profesorilor, aplicând metode diferite( Modelul PERMA, Mindfulness, Zapatul, Povestea educativă, Teatru forum, Arborele de probleme, arborele de scop).

Formarea și dezvoltarea competențelor de  reziliență sunt aspecte absolut necesare pentru cadrele didactice, pentru a se adapta, de a se recupera și a-și depăși dificultățile sau traumele, în fața stresului, presiunii sau adversității, care ne permite să ne reconstruim, implicând gestionarea emoțiilor, rezolvarea problemelor și construirea relațiilor solide.

Bibliografie 

ISE (2018). Împotriva tuturor provocărilor. Un studiu exploratoriu privind reziliența școlară. Analiza fenomenului de reziliență în școlile participante la Campania UNICEF Hai la școală! Online: https://www.ise.ro/wp-content/uploads/2021/05/Impotriva-tuturor-provocarilor.pdf
Mitrofan, L.D. (2021). Rolul școlii în dezvoltarea rezilienței la elevi. Tribuna învățământului, 18-19 (iunie-iulie 2021). Online: https://tribunainvatamantului.ro/rolul-scolii-in-dezvoltarea-rezilientei-la-elevi/