Articol realizat de Oana Mircică, voluntar în cadrul GIL Constanța. 

Cu ocazia încheierii proiectului “Monitorul Educației” ce a format o echipă de watchdogs care au verificat decidenții, declarațiile și deciziile luate în domeniul educației, Alexia Coman, participantă a proiectului, a prezentat care a fost experiența ei ca watchdog în domeniul educației.

 

Î: De ce ți-ai dorit să fii watchdog în domeniul educației?

 

R: Mi-am dorit să fiu watchdog în domeniul educației pentru că am realizat că dacă nimeni nu îi supraveghează pe acești oameni care iau decizii care ne privesc pe noi, elevii și studenții, atât pe noi, cât și viitorul nostru, cât și tot sectorul educațional, nimeni nu o va face. Dacă nu este o implicare voluntară a multora dintre noi care suntem în situații de a fi acești beneficiari ai deciziilor pe care ei le fac la nivel înalt, nimeni nu se va implica voluntar în a îi trage de mânecă și de a-i atenționa că ceea ce fac este total greșit sau că depășesc anumite limite. Așadar, m-am implicat pentru că soluția a fost ca în loc să mă plang de ceea ce se întâmplă cu sistemul, “să iau sistemul în coarne” așa cum s-ar zice.  

 

Î: De ce ai ales redacția Monitorul Educației?

 

R: Am ales redacția Monitorul Educației pentru că am mai lucrat cu oamenii din Societatea Academică din România, le-am cunoscut stilul de lucru, le-am cunoscut dinamica din cadrul proiectelor și am zis că sunt oameni cu care eu pot relaționa foarte bine, oameni cu rațiune, oameni care se documentează și care luptă până în măduva oaselor în momentul în care știu că este ceva pentru care merită luptat și am știut că alături de ei o să reușesc să fac o schimbare sau măcar să fiu promotor al viitoarei schimbări.

 

Î: Care a fost cea mai mare provocare găsită?

 

R: Cea mai mare provocare a fost cea a cercetării, întrucât pe baza trainingurilor care ne-au fost făcute am aflat că nu orice sursă de informare este veritabilă și că în momentul în care vrei să cauți ceva și vrei să ataci o anumită persoană cu o anumită acțiune a ei, acțiunea aceea trebuie să fie documentată până în măduva oaselor. Trebuie să știi data, ora și minutul în care s-a întâmplat lucrul acela pentru că, altfel, deși poate sursa ta este veritabilă și lucrul adevărat, nu poți să ataci pe nimeni până nu ai totul verificat până la ultima virgulă. Așadar, cea mai mare provocare a fost toată această muncă de cercetare și toată săpătura care a dat în altă săpătură, și era un cerc vicios din care foarte greu se ieșea. 

 

Î: După încheierea proiectului, îți propui să te implici civic în domeniul Educației?

 

R: Bineînțeles că doresc să mă implic în continuare în domeniul educației întrucât este un sector care întotdeauna m-a stimulat în a lucra cu pasiune și cu sârguință și este un sector care are nevoie de cât mai mulți tineri care să lupte pentru un act educațional desfășurat propice și pentru o educație, cum am zice noi, “ca afară”. Așadar, da, eu consider că ceea ce am realizat până acum este doar începutul unei viitoare implicări și mai acerebe în sectorul educațional.

 

Î: Cum ți s-a părut experiența Monitorul Educației?

 

R: Experiența din Monitorul Educației a fost diferită față de tot ce am experimentat până acum întrucât a fost o muncă jurnalistică care presupunea foarte multă dedicare și foarte multă concentrare. Nu era o muncă pe care să o poți face pe fugă și nu era o muncă în care să fii individualist, lucru de echipă fiind un factor principal în cadrul Monitorului Educației, însă această experiență m-a făcut să realizez munca asiduă din spatele tuturor celor care încearcă să demaște adevăratele acțiuni ale celor care iau decizii pentru educație și munca pe care trebuie să o depui ca să îi poți ataca cu propriile lor decizii.

 

Î: Care consideri că a fost cea mai valoroasă lecție învățată în urma acestei experiențe?

 

R: Cea mai valoroasă lecție pe care eu am învățat-o în urma experienței acesteia este că, dacă noi nu facem nimic, nimeni nu o să o facă. Dacă noi, în generația aceasta, beneficiarii direcți ai acestui sistem de educație nu luăm atitudine, nimeni nu o va face pentru noi.