Articol realizat de Oana Mircică, voluntar în cadrul GIL Constanța. 

Întrucât colaborarea dintre structurile de reprezentare ale elevilor și autoritățile publice este esențială pentru asigurarea dezvoltării armonioase a sistemului educațional, Alexandra-Ioana Guramba, fost președinte al Asociației Elevilor din Bacău și actual președinte al Asociației Studenților în Drept, a prezentat care a fost experiența ei în aceste interacțiuni.

 

Î: Care e importanța interacțiunii structurilor reprezentative a elevilor cu autoritățile publice?

 

R: Interacțiunea între cele două organisme este crucială, deoarece oferă oportunitatea elevilor de a aduce la cunoștința forurilor decizionale problemele apărute în practică spre soluționarea acestora pentru a asigura calitatea actului educațional. De asemenea, aceasta oferă oportunitatea formulării unor propuneri pentru îmbunătățirea constantă a activității din domeniul educațional și crearea unor noi oportunități pentru toți cei implicați în acest proces.

 

Î: Care a fost experiența ta în ceea ce privește interacțiunea cu autoritățile publice în calitate de președinte al Asociației Elevilor din Bacău?

 

R: Mă uit în urmă la experiența mea în acest domeniu cu nostalgie, dar și cu o oarecare urma de regret. Personal, consider ca am făcut întotdeauna cea am considerat a fi mai bine pentru colegii mei, oamenii pe care îi reprezentam. Am venit întotdeauna pregătită în fata autorităților publice, cu argumente solide și cu dorința apriga de a soluționa orice situație neplăcuta. Am fost în anumite cazuri întâmpinată de rezistența oamenilor din fața mea, care nu erau obișnuiți cu acest tip de atitudine și o interpretau în mod eronat ca izvorând din rea credință. Cu toate acestea, recunosc că uneori poate am fost prea vehementă, lucru care, deși nu pot spune că este o caracteristică rea pentru un reprezentant, simt că nu mă caracterizează. Așadar, deși metodele mele s-au arătat până la final de mandat a fi eficiente, nu simt că mă mai caracterizează. Cât despre atitudinea autorităților publice, cu siguranță a lăsat de dorit, pentru că adeseori am fost ignorată complet și considerată ca fiind neimportantă și doar guralivă, nu pot spune că m-a surprins.

 

Î: Care a fost cea mai mare provocare în relaționarea cu autoritățile publice?

 

R: Cea mai mare provocare pe care am întâmpinat-o a fost clar rezistența pe care au opus-o toate autoritățile publice, întrucât acestea nu sunt obișnuite “să li se ceară socoteală” pentru că au fost obișnuiți doar cu un public mai tăcut și mai rezervat în a face comentarii și în a cere explicații cu privire la ceea ce fac sau modul în care iau deciziile. Din aceste considerente, în momentul în care noi am venit și am cerut aceste lucruri am fost văzuți într un mod negativ. Ni s-a reproșat că actionam cu rea-credință, că avem scopuri politice iar totul devenise o întreagă campanie, când de fapt se pierdea esența, anume faptul că trebuia să avem un scop comun și anume binele elevilor.

 

Î: Cum crezi că ar putea fi îmbunătățit contactul dintre structurile de reprezentare și autoritățile publice?

 

R: Sincer cred, în mod ciudat pentru un fost reprezentant al elevilor, actual reprezentant al studenților, că ambele părți pot să lucreze la acest aspect și că deschiderea și transparența sunt cele mai importante lucruri din acest punct de vedere. În mod clar, și structurile elevilor ar trebui să fie mai deschise la a coopera și să fie mai puțin vehemente în anumite privințe, să încerce mai degrabă să colaboreze decât să pună piciorul în prag. De asemenea, autoritățile publice ar trebui să fie mult mai deschise la a asculta ceea ce vor elevi și să plece de la premisa că sunt de bună credință și că își doresc să schimbe împreună ceva.