Am incercat sentimente contradictorii citind zilele trecute concluzia pe care un judecator celebru a postat-o pe pagina sa de facebook. Desi lui i s-a parut ca facut o mare descoperire, in esenta era vorba despre faptul, devenit banal, ca in Romania infractorii ajung sa fie cei victimizati, ca traim intr-o tara a paradoxurilor in care faptuitorii au o multime de drepturi, dar nimeni nu vorbeste si nu se preocupa de cei vatamati. Si ca este mai de interes cum sa scape de inchisoare un infractor, decat cum sa isi recupereze prejudiciul o victima. «Se stiu toate tertipurile de intarziere a judecarii unui proces, dar nu se stie cum poti sa grabesti solutionarea lui. Infractorul ajunge un martir sau chiar erou, iar victima un culpabil – daca nu ca a inventat totul, atunci cel putin ca s-a aflat in locul si momentul nepotrivit», a scris judecatorul.
Am citit cu interes aceasta concluzie pentru ca vine din partea cuiva din interiorul sistemului de justitie care stie bine ce vorbeste. Cu mare tristete pentru ca judecatorul respectiv nu a ajuns la aceasta concluzie – desi are ani grei de procese in spate – pana nu a devenit la randul sau o victima. De partea cealalta a baricadei, iata cum se schimba brusc unghiul care lumineaza realitatea.
Daca i-ar asculta cineva si pe oamenii cinstiti care intr-un moment al vietii lor devin brusc victime, poate ca am intelege mult mai bine dimensiunile dezastrului. Din pacate, s-a creat chiar si un tic mental: a, da, e victima, sigur a facut ceva.
E adevarat, vedem cazuri de notorietate la televizor si lumea le plange de mila unora sau altora care ajung in lumina reflectoarelor ridicati de-acasa, anchetati si condamnati pentru fapte penale. Rareori cu executare. Aceea este Justitia televizata care nu are nimic de-a face cu ceea ce se intampla cetatenilor Romaniei.
Fereasca Dumnezeu ca un cetatean linistit sa fie batut crunt in fata blocului unde locuieste de un cocalar beat, proaspat iesit din carciuma de la parterul aceleiasi cladiri. Sau sa devina victima hotilor. Sau sa aiba ghinionul ca propriul sau copil sa fie agresat zi de zi, in scoala, de colegi dezaxati, dar bine protejati. Acestia iti transforma copilul in ciuca batailor, ranjind animalic la el in vreme ce-l lovesc si il jignesc spunandu-i ca e un sarantoc pentru ca are parinti cinstiti si nu are ce cauta in scoala lor de fitze. Ori sa devina victima agresorilor in trafic priviti gales de catre politistii rutieri. Acestea nu sunt inventii. Le-am patit eu si familia mea in ultimii ani. Desigur, toti cred ca ei nu vor pati niciodata asa ceva. Din pacate, se poate intampla oricui.
In toate cazurile enumerate, si in multe altele, victima este obligata sa se adreseze sistemelor respective pentru a cere pedepsirea vinovatilor. Numai ca toate sistemele o privesc si o trateaza, indata dupa depunerea sesizarii, cu duritate, cu ura, ca pe un adevarat infractor. Pentru ca, la noi, sistemele in loc sa actioneze corect, lucreaza pro coruptie, pro infractor, fara nici o jena. Oamenii din sisteme se mobilizeaza exemplar pentru a-si apara pozitia din interior pe care o simt amenintata, indiferent de rotita din sistem care este in realitate vinovata. Astfel ca: politistii si apoi procurorii il trateaza pe agresor cu simpatie si compasiune si il invata cum sa minta pentru a scapa de acuzatii, functionarii fac cerc in jurul colegului acuzat ca nu-si respecta obligatiile, profesorii aplica reteta standard in toate cazurile si ce sa ne mai mire ca micutului agresat i se pretinde (sub amenintari si presiuni psihice aproape naziste), sa fie el cel care sa ceara scuze pentru ca el este cel vinovat (dupa principiul arhicunoscut, aplicat de multa vreme in justitia romana in cazurile de viol: «victima este de vina ca purta fusta scurta»).
Aceasta este problema profunda a intregii noastre societati. Aceasta este schimbarea de mentalitate de care este nevoie, dar de formularea/identificarea careia toti se feresc. Scriam si aici despre cauze si consecinte. Cei de la USL au ajuns deja sa isi blesteme zilele pentru ca au acceptat trocul prin care au ajuns sa propuna in fruntea DNA exact persoana care nu s-a preocupat sa distruga masinaria de strivit cetateni simpli si de calcat in picioare dreptatea ceruta de ei.
Pentru ca aceasta «constructie» stramba sa functioneze si mai eficient, s-a depus mult efort inclusiv in plan legislativ. S-au facut legi, s-a modificat Codul Penal. Nu a fost incurajata aceasta schimbare de mentalitate, avem insa un lat strans si mai mult in jurul gatului oamenilor nevinovati (stau dovada si mesajele primite din partea cititorilor acestei platforme, comentariile postate la diferitele noastre analize), care la un moment dat devin victime si au nevoie de dreptate. La primul pas pe care il fac in acest sens, sunt calcati in picioare si tratati ca cei mai periculosi infractori. Sistemul reactioneaza brutal impotriva celui care are dreptate. Uneori, cand oameni din sistem devin victime, abia atunci inteleg si ei ceea ce se petrece de fapt. De multe ori, din pacate, prea tarziu. Intre timp, masinaria, pomenita si descrisa mai sus, a inceput sa-i striveasca intre rotile ei.
S-ar putea iesi din acest cerc vicios, intrebarea este: unde gasim vointa politica pentru asta? Nu o vom gasi la conducatori. Ar trebui totusi o noua revolutie. Nu sangeroasa. Nu violenta. O revolutie inteligenta condusa de bunul simt al celor care inca mai cred, dupa 23 de ani de cruntă nesimtire guvernantă, ca tara noastra mai poate avea candva un viitor curat.
Poate ar fi de interes să precizați care este acel judecător și să puneți o legătură spre articolul unde se află afirmațiile acestuia. Până la urmă, vorbim de lucruri de interes public, nu?
Romania e pana la urma suma alegerilor fiecarui roman, zi de zi. Nu poti alege sa protejezi minciuna, furtul, violenta facuta de un prieten, ruda sau a unui concetatean si apoi sa pretinzi sa ti se faca dreptate. Trebuie sa luptam pentru justitie si atunci cand nu suntem implicati direct!