Prostie, hoție și beton

De ce risipește primarul Negoiță 1,7 milioane de euro din buget ca să facă o fântănă arteziană în fața unui cinematograf mort de cartier – Cinema Gloria?

Aud că primarul sectorului 3, Robert Negoiță, s-a apucat să amenajeze cu 1,7 milioane de euro o fântână arteziană în fața intrării în ruina cinematografului Gloria din cartierul în care am copilărit – Balta Albă. Remarcasem încă din vară că s-au apucat să demoleze complexul Gloria și recunosc că atunci m-a încercat o oarecare nostalgie.

Am vrut să scriu despre amintirile mele legate de cinematograful ăla, despre toate filmele văzute cu mama în vremea când oamenii aveau abonament la cinema și vedeau câte un film în fiecare săptămână. Mama mă dusese la film la Gloria înainte să învăț să citesc singură pe ecran. Ce-i drept nici nu prea era nevoie. Era vremea în care pe marile ecrane vedeai mai degrabă clasicele filme românești cu haiduci, comuniști sau domnitori care azi fac spoturi electorale de îndemn la vot. Câteodată sistemul ne mai regala și cu câte un film produs dincoace de Cortina de fier, dar rar.

Îmi amintesc ca azi ce reacție am avut la unul din filmele cu haiduci, când pe ecran s-a deschis, în toată splendoarea ei, o ladă cu cartușe. Mi s-a părut că sunt pixuri – eu eram pasionată de pixuri încă dinainte de a învăța să scriu – așa că am strigat tare, în sala cufundată în beznă și atenție: „Maamăăă, ce de pixuri!”. Sala a râs, mama a fost jenată de incident, iar acasă mi-a explicat că alea nu erau pixuri.

Ceva mai târziu, ani mai târziu, pe aceleași scaune am stat în fața unor scene de dragoste care mi-au înflăcărat imaginația, în așteptarea declarațiilor pe care le doream în viața reală. N-au venit atunci, și nici la cinema, dar asta nu înseamnă că nu le-am așteptat :) Cred că toți copiii crescuți în comunism, doar cu cărți, filme la cinema și jocuri offline, pot înțelege nostalgia pe care un cinematograf de cartier aflat în ruină ți-o poate deștepta.

Dar am zis atunci când am făcut poza asta, astă vară, că sunt prea sentimentală, atitudine ce nu-și mai are locul în epoca în care toată lumea merge la filme la multiplex (dacă nu cumva le piratează acasă) și deci investițiile de stat în puținele cinematografe rămase nu mai sunt necesare. Nu suntem noi în stare să păstrăm istoria blocată în clădirile din centrul istoric, darmite pe aia clădită în ctitoriile decrepite ale comunismului. Cinematograful meu paradiso merita să moară, după ce traversase o bătrânețe urâtă în ultimii zece ani.

Totuși, aflu că nu, cinematograful nu este demolat, ci numai complexul care-l înconjura (și care ajunsese mai degrabă un WC public în aer liber), în timp ce primăria la care contribui și eu anual cu impozit și taxe își permite să investească 1,7 milioane de euro pentru un jet de apă amplasat în fața ruinei cinematografului. Deci nu se bagă bani în sala de cinema, ca să fie reabilitată și eventual redată publicului – pentru că mai puțin de 5% din cinematografele de stat din țara asta mai funcționează cu chiu cu vai, iar salariații lor fac greva foamei – ci se mai pompează niște milioane de euro în amenajarea unei „piațete” care chipurile ar trebui să atragă oamenii într-un spațiu public.

Ce să facă oamenii în piațeta Gloria, să stea ca șopârlele la soare în jurul fântânii lui Negoiță? Peste stradă, la nici 50 de metri de asta se află Parcul IOR (Alexandru Ioan Cuza), cu lacul și spațiile sale verzi, și el aflat în pericol real de betonare. De ce ar vrea cineva să bage atâta bănet, și fără acordul consilierilor locali, într-un loc mort? De ce nu bagă bani în cinematograf, eventual să-i facă și o grădină de vară alături , la care oamenii să vină la film, în week-end-urile în care oricum vin în număr prea mare în parcul ăla devenit neîncăpător.

Prostia asta cu fântâna din fața cinematografului mort Gloria este încă un exemplu din categoria investițiilor fără cap, din bani publici, ca și parcurile făcute la sate sau betonarea și bordurizarea Bulevardului Unirii, la care se opintește din greu bugetul sectorului 3 în ultimul an jumate. S-a tot vorbit despre asta, se protestează în fel și chip, oamenii sunt indignați, mai organizează niște pichete, mai fac niște petiții, dar realitatea e aia veche: câinii latră, caravana trece. Pentru orice ochi neavizat este evident că avem de-a face cu niște sifonări grosolane ale banului public, ceea ce mă nedumerește este de ce instituțiile de control nu stopează frenezia asta a betonărilor prostești în timp util, ca să mai salveze niște bani?

Sunt ferm convinsă (mai ales după ce văd în ultimul timp) că va veni vremea când îl vom vedea și pe Robert Negoiță dus cu duba la cercetări, dar oare n-ar fi mai bine să și prevenim din când în când, mai ales că nici la recuperarea prejudiciilor nu suntem campioni? Desigur că un an-doi de pușcărie pentru politicienii corupți ne răcorește pe noi ăștia, din popor, dar după asta ei se întorc la averile lor acumulate din furt, iar noi rămânem cu betoanele astea inutile. Curtea de Conturi, mai faceți și voi ceva, nu lăsați totul pe seama DNA-ului!

***

Citește și:

De arteziană avem nevoie? Negoiţă răspunde afirmativ și a început să cheltuiască 1,7 milioane de euro pentru așa ceva, lângă cinematograful Gloria. Asta deși Consiliul nu i-a dat undă verde