Cum se strică ceva ce merge bine, chiar foarte bine? Uşor de tot: printr-o combinaţie de ură oarbă, prostie politică şi meschinărie revanşardă.
La asta se reduce, în esenţă, ordonanţa de urgenţă prin care actualul guvern al României se pregăteşte să treacă Institutul Cultural Român în subordinea Senatului României, schimbîndu-i totodată şi consiliul de conducere. E o decizie care nu are nici o altă justificare, în afară de ranchiuna strînsă de politicienii aflaţi pînă mai ieri în opoziţie, politicieni decişi să nu ierte nimic din ce are legătură cu Băsescu. Pentru că mai departe nu-i duce mintea. Şi îi doare în cot de interesul naţional.
Cei care au cercetat, fie şi superficial, activitatea ICR din anii în care a fost condus de Patapievici sau au fost susţinuţi de acest hulit ICR “al lui Băsescu” ştiu cît bine a făcut acest institut României în străinătate. Niciodată pînă acum n-a existat un demers atît de amplu şi atît de coerent organizat de promovare a culturii româneşti peste hotare. Iar astea sînt lucruri care se pot verifica, se pot afla foarte uşor. Populimea politică de astăzi, care stă la pîndă în turmă, vînînd posturi şi muşcînd jugulare de duşmani, o să dispară şi-o să fie uitată rapid, nume după nume. De altfel, în afara graniţelor ei nici nu există.
O ţară există în lume în primul rînd prin patrimoniul ei peren, cel cultural (sună pompos, dar e adevărat – ziceţi-mi rapid cine era preşedintele Columbiei cînd a debutat Gabriel Garcia Marquez). Iar azi România este vizibilă în lume graţie a ceea ce s-a făcut în ultimii ani la ICR, printr-o selecţie a proiectelor şi creatorilor exclusiv pe două criterii clare: să fie valoroşi şi să facă România vizibilă prin ceea ce duc acolo.
Şi încă ceva: o bună parte dintre cei care au plecat în străinătate “pe banii ICR-ului” (de fapt banii alocaţi pentru promovarea culturii româneşti) erau şi mai sînt adversari politici ai PDL-ului şi ai preşedintelui Băsescu. Destui dintre ei au scris texte acide împotriva preşedintelui, iar unii sînt chiar oameni politici din actuala alianţă aflată acum la putere, iar pe atunci în opoziţie. Dar asta nu i-a împiedicat pe cei de la ICR să îi susţină, fiindcă pur şi simplu creaţiile lor erau valoroase şi meritau promovate.
Abia de acum înainte, odată cu această ordonanţă a noului guvern, ICR-ul ar urma să fie politizat. Intenţia e evidentă. Ar fi o prostie. Şi nu o zic doar eu. O zic, mai argumentat, şi Cristian Ghinea, şi Vasile Ernu, şi Liviu G. Stan, şi Vladimir Tismăneanu, şi comentatorii articolelor citate aici.
Interesant e că n-o să sufere în mod direct cei implicaţi în toată tevatura – ba chiar pentru H.-R. Patapievici ar putea fi o uşurare, cum se poate vedea în textul lui C. Ghinea. De suferit o să sufere cultura română. Dar chiar credeţi că acelora care s-au gîndit la asta le pasă de cultura română, de imaginea României? Credeţi că există în ei alt patriotism decît cel pe care îl plimbă cu limba prin gură la televizor?
Să nu credeţi, că nu există.
