Justiția la testul Udrea. Pînă să vorbească, pozele de la Paris scot limba

O dreptate fondată pe delațiuni. Și o lege la bunul plac al SRI, ”cei care au informațiile”, care și-au subordonat DNA, ”cei care formulează acuzațiile” și care, împreună vasăzică, avînd la mînă și niscaiva judecători dresați cu propriile dosare, pot condamna pe oricine din România.

Căci aproape oricare dintre noi sîntem potențiali infractori. Avem un schelet în dulap, o spaimă pe sădită în suflet și sîntem la mîna celor care ”au puterea de a decide pe cine acuzi și cînd acuzi!”.

Unii i-ar spune separația puterilor în stat, dar ea îi spune rezultat al unor interese oculte.

Aceasta este definiția justiției din România, oferită de Elena Udrea.

Dacă e așa, atunci cum rămîne cu inspirata reformă a justiției, pe care o lăuda pînă mai ieri, mai exact înainte ca ea însăși să fie urmărită penal pentru spălare de bani?

Dar dacă nu e așa, e timpul ca justiția să o arate. Pentru că, din partea ei, Udrea ne-a spus ceea ce era de spus.

În interviul de ieri de la Hotnews, Udrea desenează ferm și sincer portretul statului român, așa cum l-a cunoscut și influențat.

Un stat în care politicianul Udrea discută dosare penale ale prietenilor cunoștințelor, ”domnul Culiță Tărîță, Dumnezeu să-l ierte”, și le discută nu doar cu șefa DIICOT, instituție care le instrumenta, dar și direct cu președintele României. Nu o dată, ci repetat, caz după caz, ori de cîte ori e nevoie!

În ce calitate?  ”Sursă alternativă de informații”, le spune, mîndră, senină, decisivă, Elena Udrea celor doi jurnaliști.

Încercați să vă faceți și dumneavoastră un sistem de informații paralel cu cele ale statului. Durează două zile pînă cînd vă ridică? Nu, nu durează, pentru că e împotriva legii să fii ahitectul unor puteri dincolo de puterile recunoscute ca atare. Azi facem un SRI paralel, mîine, o armată, mai încolo, o justiție privată.

Dacă ar fi să o credem pe Udrea, președintele Traian Băsescu însuși n-avea nici o problemă cu statul acesta paralel. L-o fi găsit și el normal. O fi fost normal să numească șefă la DIICOT pe protejata protejatei, cea care învîrtea dosare de retrocedări și, apoi ajunsă la butoanele unui mare parchet, va aplica metode mafiote de intimidare a adversarilor propriei găști. Elena Udrea deplînge că Alina Bica n-a avut acces la informațiile SRI. Dacă tot era mafie, după cum arată azi procurorii DNA, barem să fie mafie totală, cu date și de la SRI! Imaginați-vă cum ar fi sunat. ”Această retrocedare frauduloasă beneficiază de sprijinul SRI”. Sau: ”Act de șpăguire autorizat de serviciile secrete”. 

Astfel curge tot interviul, o probă candidă de democrație nemaivăzută, cu motivația pragmatică și severă că ”așa e viața”.  Așa e viața în cel mai sărac al doilea stat al UE, condus după reguli fără egal în lumea civilizată.

Va rezista justiția plasei de amenințări?

În interviul Elenei Udrea transpare evident, să nu ne facem că n-o observăm,  trimiterea la relația personală dintre șefa DNA Codruța Kovesi și  șeful temporar al SRI, Florian Coldea. S-a ajuns la chestiuni private, orice e aruncat în joc, vă luați de mine, vărs vitriolul ce-l știu despre voi! Ca și cum relațiile private dintre doi oameni ar putea obiectul rușinii publice. E relația dintre Kovesi și Coldea obiect de atac? Au comis vreo ilegalitate împreună că altfel care ar fi șantajul? Sau e, așa cum spune comunicatele SRI și DNA; sînt afirmațiile de necomentat ale unui urmărit penal?

Udrea bănuiește că există sonor al fotografiilor de la Paris, cu ea și Bica, și atunci contraatacă pe un plan intim.Filajul din Franța a fost unul complet. Și, în speranța că sunetul nu va apărea, personajul din filmul mut scoate limba.

Mai știe și că urmează alte dosare. Însă a trecut vremea cînd avea informații privilegiate ca să se poată feri.

Citește continuarea pe tolo.ro